Scorul acestui articol
[Total: 5 voturi. Media: 4.6]

Sunt nedreptăţi care te lasă mut. Procesul lui Dan Voiculescu este una dintre acestea. Cum a fost şi procesul lui Adrian Năstase dar, de data asta, într-o formă mult mai cinică. Falsul, făcătura, siluirea legii, sfidarea practicilor lumii civilizate, nesăbuinţa forţei brute au fost lăsate ostentativ, la vedere, ca să priceapă toată lumea că este vorba de răzbunare şi nicidecum de justiţie. De răzbunarea, ca formă testamentară, a unui scelerat.
Nu sunt deloc printre fanii lui Dan Voiculescu, tot aşa cum nu am fost un fan al lui Adrian Năstase. Dimpotrivă, multe texte de pe acest blog stau mărturie că i-am criticat adeseori, şi nu de complezenţă. Dar aici nu e vorba de Dan Voiculescu sau de Adrian Năstase ci de stupefacţia în faţa unui oribil abuz.
Pur şi simplu sunt pogorâţi din aburii unei minţi naufragiate doi aşa zis judecători, simple unelte de tortură, pentru a face o execuţie sumară. Numiţi pe sprânceană, în loc de a fi aleşi aleatoriu, respingând discreţionar orice iniţiativă a avocaţilor apărării, ei ştiu un singur lucru: punerea la zid în cea mai mare viteză a inculpaţilor şi răcnirea fără ezitare a ordinului “foc”!
Când scriu aceste rânduri sentinţa nu a fost încă pronunţată. Dar împrejurările de până acum nu lasă loc speranţei unei treziri, măcar tardive, a călăilor în robe.
Sentimentul neputinţei în faţa unui abuz atât de flagrant este enorm de greu de suportat. Dacă ar ieşi lumea în stradă să protesteze, m-aş alătura demonstranţilor cu un avânt de a huidui şi de a arăta pumni spre cer ca la revoluţie. Visez ca prostul că aceşti nemernici de procurori şi de judecători care nenorocesc vieţi la comandă politică ar putea fi făcuţi să tremure la propriu, de frică, de consecinţele relelor lor. În închipuirile mele de frustrat neputincios văd 100 000 de oameni fluierând în faţa Ambasadei SUA, mulţumind astfel cu degete mijlocii ridicate-n sus celor care au pus la cale şi susţin politic farsa numită DNA sau “justiţia liberă”din România. Pragmaticii şi cinicii americani ar trebui să primească de la noi lecţia arătării uşii dacă au ales şi continua să ne umilească prezentându-ne farsori, alcoolici şi brute mincinoase drept repere de moralitate.
Repet, nu e vorba de Dan Voiculescu aici ci de cât de repede ne-am întors la condiţia de popor obedient, îngenunchiat de lideri sceleraţi care se hrănesc cu plăcerea sadică de a ne călca în picioare.
Ieri a fost Năstase, azi Voiculescu, mâine poate fi oricare dintre noi. O anonimă, un ordin visceral, nişte descreieraţi protejaţi de titulatura de magistrat, în fond torţionari dintre cei mai abjecţi, care nu au pregetat să o târască pe doamna Maria de la Rădăuţi la Bucureşti flancată de mascaţi, care nu s-au temut de Dumnezeu să batjocorească ţărani şi Biblia organizând jurăminte pe capote maşinii.
Ieşiţi, prea comozilor din lenea lăsării pe alţii a ceea ce trebuie să faceţi voi! Eu, măcar, scriu proteste idioate, ca acest articol – supapă. Voi faceţi ceva?

Contele de Saint GermainEditoriale"justita libera",Adrian Nastase,Ambasada SUA,Dan Voiculescu,farsa DNA,Maria de la Radauti,sceleratSunt nedreptăţi care te lasă mut. Procesul lui Dan Voiculescu este una dintre acestea. Cum a fost şi procesul lui Adrian Năstase dar, de data asta, într-o formă mult mai cinică. Falsul, făcătura, siluirea legii, sfidarea practicilor lumii civilizate, nesăbuinţa forţei brute au fost lăsate ostentativ, la vedere, ca...Blog politic si polemic