Scorul acestui articol
[Total: 0 voturi. Media: 0]

Tușa Aglaia e cea mai tare din  sat la pus și vândut varză murată. Are trei putini mari și asta i-a dat curajul să-și facă un SRL, ca să intre în legalitate cu comerțul. „C-așa a înnebunit lumea modernă acu”™, de când cu Europa: auzi, legalitate. Să leșini”¦”. Sediul social: șopronul din bătătură, declarat spațiu de producție.

Cu certificatul frumos colorat învelit într-o pungă transparentă de plastic, primul drum îl face la piața de murături, să-și ia tarabă. E-n șlapi, și-a sumes mânecile de la cămașa, prea largă, a lu”™ mototolu”™ de bărbat-su, nădușeala i-a lipit sfori de păr pe gât și frunte.

La piață, ce să vezi, reguli. Vânzători și mai mari și mai mici, primii mai la caimac, ăilalți mai la fereală, toți cu șorț de mușama, cu mănuși ca punga ei, cu cipilică pe cap.

Șefu”™ cu care-a vorbit o duce la fundu – fundului și-i arată o dărăpănătură de tejghea:

-          Aici. Și să-ți iei echipament. Noi suntem o piață ecologică. Așa cere ISO”¦

-          Hai să mori tu”¦ îi răspunde Aglaia, așa cum s-a-nvățat cu cocoșul ei bătăuș când sare pe ea de parc-ar vrea s-o calce. M-ai văzut așa, mai proastă, sau ce?

Astfel a înțeles Aglaia să facă politică externă. Cu gură mare, cu fudulie și, ca la ea prin cotețe, pusă pe speriat orătăniile. Rezultatul?  Un deget lung spre cer! Tot acolo unde i-a zis administratorul a trebuit să-și trambaleze  putinile iar ăia din jur, cu nasurile pe sus, au început s-o privească chiondorâș și să se aplece să-și lege șireturile când ea încerca să le mai scape vreo vorbă.

Într-o zi pe bărbatul Aglaiei l-a luat burta. Rău și rău. L-a dus în grabă la spital și acolo doctorii i-au zis că sau stă cu el sau „¦ arpacașu”™.  A trebuit să se roage de cumnatu-său de la oraș, unu cu aere și cu ochelari, pe care nu l-a-nghițit niciodată, Gheorghe, să-i țină locul câteva zile la biznisu”™ de la piață.

Omul s-a dus, a dat cuviincios bună ziua și, într-o săptămână, s-a făcut prieten cu toți. Nu conta că unii erau mai spălăciți și mai peltici, alții mai tuciurii, alții mai visând la seceră și ciocan. Le vorbea frumos, le zâmbea, spunea sărut – mâna la doamne și, așa, sufletele se desferecau. Un moment decisiv a fost când i-a poftit să guste din varza lui. N-a existat  unul să nu i-o laude. Au urmat invitații la giointvenceruri cu mahării burtoși din față, ce țineau vadul ăl mai bun, apoi s-a aciuat și el pe lângă ei, a intrat în rândul lumii bune, pantalonii au început să nu-l mai încapă.

Astfel a ințeles Gheorghe să facă diplomație.

Morala 1: ce strică politica improvizației și a lipsei de educație poate repara diplomația inteligenței și a bunului simț.

Morala 2: când vrei să îndrepți o prostie, nu-l trimiți s-o repare tot pe cel care a făcut-o.

 

Toate cele de mai sus pentru că sunt pline ziarele momentului de întrebarea: cine merge la următorul Consiliu European, Băsescu sau Ponta?

Contele de Saint GermainEditorialeBasescu,Consiliul European,diplomatie,Europa,ISO,Politica externa,Ponta,varza murataTușa Aglaia e cea mai tare din  sat la pus și vândut varză murată. Are trei putini mari și asta i-a dat curajul să-și facă un SRL, ca să intre în legalitate cu comerțul. 'C-așa a înnebunit lumea modernă acu'™, de când cu Europa: auzi, legalitate. Să leșini'¦'. Sediul...Blog politic si polemic