Scorul acestui articol
[Total: 0 voturi. Media: 0]

(Un articol și un autor pe care vă las plăcerea să îi descoperiți)

Despre prejudecata inteligenței

Cel mai grav lucru care mi se spune e că aș fi paradoxal. Să mă iertați, dar eu paradoxal nu sunt. Paradoxul e un lux pe care și-l pot permite oamenii deștepți care nu cred în nimic și se complac în diletantism. Acesta însă nu e cazul meu.

[…]

Când am luat apărarea proștilor în politică împotriva deștepților, nu am vrut să fac paradoxuri ci să stabilesc adevăruri. Eu știu că în anumite împrejurări prostia poate fi o pacoste și o pedeapsă de la Dumnezeu. […] În filozofie prostia e fatală, pentru că ne aflăm într-un domeniu specific inteligenței. Nu însă același e cazul politicii.

[…]

Om politic, asta însemnează în primul rând om de acțiune. Iar ceea ce de obicei numim noi om inteligent, e mai degrabă contrariul unui om de acțiune. Inteligența este prin natura ei o funcțiune analitică, ea despică realitățile, și pe cele pentru, și pe cele contra. Așa fiind, inteligența pune frâne gestului. Ea poate păzi de eroare și de insucces; dar, în același timp, poate acționa inhibitiv; cum se întâmplă de fapt.

Omul de acțiune trebuie să fie destul de ambițios „“ pentru ca să aibă un resort lăuntric; dar și destul de mărginit, pentru ca să nu-și dea seama de puținătatea puterilor sale. Și mai ales destul de prost ca să nu poată face teorii.

Marea pacoste a istoriei moderne au fost oamenii inteligenți și teoriile lor. Mintea omenească e de la natură pornită spre generalizare. Ea pornește de la fapte simple și se ridică repede la teorie. Din nefericire, de cele mai multe ori aceste teorii sunt false; pentru că faptul de la care s-a plecat nu e esențial. Omul însă crede că teoria lui primează și că realitatea trebuie să i se supună.

[…]

Da, da! Să nu facă teorii. Căci să ne înțelegem: eu nu vreau să exclud pe oamenii deștepți din politică; nu! Ci numai să feresc pe oamenii politici de panta erorilor inteligenței. Care, de cele mai multe ori, duce din nefericire la teorie. […] Ineligența e orgolioasă și rigidă.Ea vrea să se instituie nu numai in stăpân absolut dar și în demiurg. Și greșește. Omul de acțiune însă stă prea în contact cu realitățile, pentru a-și permite să se țină de teorie. Autoritar față de oameni, el e umil față de realități; pe care nu vrea să le violenteze; ci să le slujească, supunându-li-se; tocmai pentru a le putea folosi.

Contele de Saint GermainEditorialul de joiactiune,filozof,om politic,paradox,prejudecata inteligentei,teorie(Un articol și un autor pe care vă las plăcerea să îi descoperiți) Despre prejudecata inteligenței Cel mai grav lucru care mi se spune e că aș fi paradoxal. Să mă iertați, dar eu paradoxal nu sunt. Paradoxul e un lux pe care și-l pot permite oamenii deștepți care nu cred...Blog politic si polemic