Scorul acestui articol
[Total: 0 voturi. Media: 0]

În interviul acordat recent ziarului Adevărul, domnul Neagu Djuvara surprinde până la stupoare prin vigoarea sa resentimentară. Ion Iliescu şi Crin Antonescu sunt cei care-i alimentează pătimaşa dihotomie privind guvernanţii acestei ţări.

Pe de o parte cei doi răi amintiţi şi găştile lor abominabile: Iliescu (dimpreună cu acoliţii lui) care a inventat “teroriştii lui Ceauşescu” şi  Antonescu (dimpreună cu Ponta) care spune enormităţi, e bun de gură dar şi marionetă.

Pe de altă parte echipa de  încredere: domnul Băsescu, domnul Baconschi, bietul Emil Boc (în faţa căruia domnul Juvara işi scoate chiar pălăria) şi “simpaticul”, “inteligentul”,” foarte viul” MR Ungureanu care “e mult mai bun ca prim ministru” decât ca preşedinte.

Acestea sunt taberele. Să vedem şi cu ce sentimente sunt ele privite.

Iliescu trebuie judecat. Aceasta ar fi, după părerea domnului Juvara, măsura obligatorie şi enorm de folositoare în plan moral ca România să iasă din bârlogul lupilor comunişti care trag în continuare sforile. Sunt de acord, în principiu, cu această idee, dar nu o văd îndeajuns de reparatoare moral dacă ea nu include şi eşalonul doi al emanaţilor comunişti, care ne irosesc acum şansele, avându-l ca “şef de promoţie” pe neînfricatul de la Anvers Traian Băsescu, ministru al transporturilor, la mineriade, sub Iliescu.

Domnul Băsescu, în schimb, este un preşedinte “ambiţios”. El vrea să transforme Constituţia României într-una prezidenţială, de tip francez. Domnul Djuvara priveşte cu îngăduinţă faptul că “domnul Băsescu cam merge dincolo de limitele Constituţiei”. I se pare un detaliu acesta, asupra căruia nu merită zăbovit prea mult. Cât despre lozinca unificatoare a tuturor pieţelor protestatare din România, “Jos Băsescu” , domnul Djuvara o expediază într-un deplin respect al democraţiei: “Masele e proaste”.

Dezasmăgitoare resurecţie a idiosincrasiilor, într-un moment in care românii au mai mare nevoie decât oricând de solidaritatea onestă a elitelor.

Am încercat, pentru o clipă, să explic atitudinea flagrant subiectivă a domnului Juvara prin vreo formă, necunoscută mie, de orgoliu aristocratic. Am fost însă rapid contrazis de un alt exemplu de personalitate românească, cu o genealogie aristocratică superioară celei a domnului Djuvara şi cu evaluări mult diferite privind cele două tabere: Majestatea Sa Regele Mihai.

Chiar dacă asta îmi demonstrează că nu e vorba de orgoliu aristocratic, tare mi-e teamă că e vorba, totuşi, de o altă formă de orgoliu, mult mai comună: în vreme ce Traian Băsescu l-a decorat pe Neagu Djuvara,  Crin Antonescu l-a desemnat drept reper moral pe Tudor Chirilă. Sigur, a fost o stângăcie a lui Crin Antonescu; dar de-aici până la a te face, în replică, agentul electoral al lui Băsescu e aproape un abis…

Contele de Saint GermainEditorialeBaconschi,Emil Boc,Mihai Razvan Ungureanu,regele Mihai,sescu,Tudor ChirilaÎn interviul acordat recent ziarului Adevărul, domnul Neagu Djuvara surprinde până la stupoare prin vigoarea sa resentimentară. Ion Iliescu şi Crin Antonescu sunt cei care-i alimentează pătimaşa dihotomie privind guvernanţii acestei ţări. Pe de o parte cei doi răi amintiţi şi găştile lor abominabile: Iliescu (dimpreună cu acoliţii lui) care...Blog politic si polemic