Mi-e frică!
Societatea românească pare a sta sub semnul podurilor minate și al fântânilor otrăvite. Alegerile, în loc să fi dezamorsat tensiunea, incită taberele la intoleranță și escaladare. Cei care au câștigat își savurează ostentativ triumful, prin declarații sibilinice și turnarea lui Liviu Dragnea în bronz. Învinșii sunt ocupați cu autodestrămarea dar și cu planuri de pârjolire generalizată în jur.
Deși strivit de rezultatul voinței populare, președintele Iohannis atacă microfoanele și camerele de luat vederi cu tonus de învingător. Este zâmbitor, sigur pe el și cu un calm prevestitor de multă, multă dezordine.
Într-un colț de țară, un proaspăt ales USR anunță mișcări de stradă. Se vorbește, deja, prin presa mai slobodă la gură, de o lovitură de stat până la sfârșitul anului. Alegerile anticipate și suspendarea președintelui reprezintă și ele eventualități, pe agenda imediată a țării.
Mi-e frică!
Prea mulți iresponsabili la butoane. Prea multe interese personale și de gașcă în jur. Un sistem de putere ce, până ieri, se considera inexpugnabil, își vede pilonii amenințați. Florian Coldea este deja, anunțat pe surse, rezervist; Laura Kovesi mai are puțin și primește brevetul de „mamă eroină a dreptului oricui din România de a fura 4% din orice, fără a fi pedepsit”.
Nimeni nu pune piciorul pe frână. Toți accelerează, într-o bravadă dementă. Țara a devenit poligon de încercare și, în curând, muniția de manevră va fi înlocuită cu muniție de război.
Aș cere, dac-aș putea, un time – out. Un răgaz pentru decidenți, să-și revină în fire, să-și regăsească luciditatea. Să iasă din această frenezie sinucigașă și să conștientizeze că în spatele ambițiilor, al orgoliilor lor nemăsurate, stau milioane de români ce le-au dat, cu bună credință, țara pe mână.
Mi-e frică!
Președintele Iohannis, în loc să fie păstorul lucid care-și apără, mai presus de orice, turma, pare a fi devenit un hăitaș fanatic, posedat de structuri centrifuge și de lozinci neasimilate, care o împinge spre prăpastie.
Președintele Dragnea, în loc să preia din suflul popular care l-a propulsat în stratosferă, cu partid cu tot, aspirația spre reconciliere, nevoia de calm și normalitate, dorința imperativă de stingere a conflictelor și de instaurare a păcii sociale, întârzie nepermis de mult nominalizarea unui candidat de prim – ministru, altul decât el, care să elimine, brusc, toate focarele de explozie socială.
Da, mi-e frică!
Și pentru mine (căci am copii și nepoți) dar nu neapărat pentru mine.
Nu am de gând să folosesc clișeul ultratocit și lăudăros „mie nu mi-e frică decât de Dumnezeu”. Căci nu ar fi adevărat. Mi-e frică și de inconștienții noștri lideri care ajung să se creadă dumnezei și-și pierd astfel nu numai sufletul dar și măsura, mi-e frică și de prostia agresivă dar și de inteligența egoistă.
Mi-e frică, dar asta nu înseamnă că încetez să lupt. Dimpotrivă!
Cu cât mi-e mai frică, cu atât devin mai curajos!
https://www.conteledesaintgermain.ro/mi-e-frica/14-12-2016Editorialecuraj,Florian Coldea,frica,inteligenta egoistaUSR,Klaus Iohannis,Laura Kovesi,Liviu Dragnea,lovitura de stat,miscari de strada,munitie de manevra,munitie de razboi,pastor,prostie agresiva,time-out,turma Societatea românească pare a sta sub semnul podurilor minate și al fântânilor otrăvite. Alegerile, în loc să fi dezamorsat tensiunea, incită taberele la intoleranță și escaladare. Cei care au câștigat își savurează ostentativ triumful, prin declarații sibilinice și turnarea lui Liviu Dragnea în bronz. Învinșii sunt ocupați cu autodestrămarea...Contele de Saint Germain de Saint Germainsaintgermain66@yahoo.comAdministratorContele de Saint Germain
Comentarii prin Facebook:
Zbor deasupra unui cuib de cuci, adica viata in oglinda stramba a puterii adulatoare de “justitie”, pentru ei si impotriva noastra. Am mai trait asta si ne asteptam la ce asistam acum, ca avem experienta. Pe blogul asta, am scris aproape toti de la zorii aparitiei mafiei la cel mai inalt nivel. Mafia, botezata “stat de drept”, cu instrumente infame numite “justitie independenta” si servicii secrete platite de noi dar lucrand pentru strainii care jefuiesc tara. Si mie mi-e frica si suntem multi care nu mai avem speranta de normalitate si de lege in tara celor mai multi si flamanzi securisti. Nu asteptam nimic de la Iohanis, nu vreau sa spun ca daca nu l-am votat, e pentru ca “l-am citit”, nimeni nu stia cat e de stramb si de ticalos, un om mic, ghidat prin viata de lacomie si de pretentiile lui meschine de putere absoluta. E cea mai jalnica marioneta a serviciilor de tot felul, doar ca speram sa poata fi ignorat cat timp tine mandatul lui. Dar pentru ca nu ne era de ajuns, acum il avem dublat de mentorul sau, cel care i-a pus la picioare intreg aparatul si acum vine sa-si ia tainul: postul de parlamentar, clatit cu clor de justitia pusa de el si avansat la rangul de consilier prezidential. Cand inca era la putere imi facea greata si sa-l vad, nichipercea, statu’palma barba cot calare pe jumatate de iepure schiop.Pentru ca nu era de ajuns ca ne conduc tradatorii de neam, cineva a hotarat ca aceasta snamenie de om e ceea ce meritam, sa nu ne mai laudam cu frumusetea oamenilor, ca uite-l pe seful al mare si nici cu frumusetea locurilor, ca are grija “oculta” de ele. Acum, ca “oculta” se dovedeste, mai degraba, o suma de multinationale bagate-n casa pe usa din dos de romanii nostri aflat vremelnic la putere…Putin imi pasa de cine va fi primul ministru, dar votul popular nu mai poate fi ignorat, de, sau cu Iohanis. Calculele strambe privind “majoritatea castigata de dreapta”, sau “Iohanis are mai multa legitimitate decat poporul ca el a avut sase mulioane”, plus interpretarea aberanta a Constitutiei de toti habarnistii, toate astea marca “Basescu” ne arata ca lovitura de stat e in plina desfasurare. Nu sunt o fire razbunatoare, dar, daca, odata ce a facut guvernul, puterea legal constituita (sper!) nu face public jaful programatic facut de guvernul Ciolos si calcarea in picioare a legilor tarii (pe langa furaciunea aia de chelneri de bacsisuri mici cu opera lui Brancusi si achizitionarea de aparatura pentru Big Brother in cardasie cu SRI, incredintarea contractelor de furnizare de materie prima firmelor straine, toate fara licitatie, sau achizitia de armament, avioane si corvete…), isi merita soarta si abia atunci incepe cu adevarat disparitia singurului partid de stanga. Am vorbit cu multi tineri, care n-au mers la vot, din principiu, dar care au recunoscut ca ar fi votat cu Dragnea, de scarba celorlalti si care stiau multi prieteni de-ai lor care chiar au facut-o. Tampenia aia cu “pensionarii” nu mai tine, las’ ca pensionarii nostri sunt oamenii cei mai informati, dar sa nu realizezi ridicolul acuzelor… In privinta partidului parazit USR, e cum ne asteptam, doar ca imi pare rau ca ne-am pierdut timpul vorbind atat despre el si reaua lui credinta, pentru ca vine partidul insusi si ne aduce dovezile a ceea ce noi abia de intrezaream. Pe de alta parte, cand ma uit la ce “materie prima” alcatuieste sistemul (Iohanis, useristii astia mici si nocivi, sefii de cabinet si soferii ajunsi in politica inalta a partidelor “de dreapta”) imi renaste speranta in legatura cu viitorul tarisoarei, pentru ca, daca doar atat au putut racola, sistemul putred nu mai are mult…Si te gandesti la securitatea lui Ceausescu, care obisnuia sa recruteze inca din facultate indivizii cel mai bine dotati intelectuali si care s-a prabusit abia cand lasat sa acceada in functii toti copiii de macelari sau aprozaristi (ca eram o societate flamanda la propriu si meseriile astea erau cele mai cautate), cand denunturile nu numai ca te scapau de pedeapsa, dar iti asigurau si o slujba in “sistem”, astia fiind cei care au tradat o tara sub pretextul tradarii unui dictator. Nicusoristii au inceput deja sa se disipeze, mai repede decat dandiaconestii, nici n-au vazut inca mandatele si isi cauta loc in celelalte partide. Si pentru ca (in ciuda calculelor idioate privind “dreapta” majoritara) majoritatea sunt “de stanga”, (ca toti anarhistii care se respecta), ii vom gasi si in PSD, poate si cu niste functii de secretari de stat…
Dle conte mie mi-e mai frica daca castigatorul votului,PSD acum,sa nu se prostitueze in fata satrapului ce conduce in fond RO.,adica SRI si sa continue rolul de sluga al PDL-PNLfata de acesta.De fapt cred ca de aceea au votat cu asa vot majoritar PSD,ca sa fie macar o conducere civila,si nu a ”epoletilor albastrii”.Cand m-am dus la vot,mi-am propus sa aleg ”penalii” si asa am si facut,ca nu-mi doresc sa se perpetueze sistemul ce nu se abate de la lozinca”drepturile cetatenesti sant un lux”.De aceea in cazul ”penalului”Dragnea,vreau sa nu faca PSD,imputernicit de societate nici-un compromis si sa-l impuna ca premier,conform constitutiei, pe care binomul latra tot timpul ca o respecta.
Sunt lași.
Marioneta statului forțează suspendarea, iar din referendumul pierdut fără înregistrarea cvorumului va putea impune PSD-ului o guvernare de uniune națională cu premier băs.
Numai așa mafia securistă rămâne intactă la butoane.
Dar daca ….. in seccunda Dragnea zice ….” Xulescu!”?!
Ar fi o fenta de zile mari (nu sunt microbist .. insa am vazut vreo 2 faze . Si am auzit poveste de pe vremuri cadn nu stiu ce mare – pe atunci – fotbalist ianimte sa bata un penalti a arantat cu destu inde va da.. A fentat .. si cica tinunrle au urlat ctare portar “dincolo b@@@le!” Dincolo adica unde aratase ala .. )
Ar fi o motivatie oyr secretinsenie – nu ar mai fi timp sa ii faca un dosar …
Eu asa as face … sa zic asa i-as trimite in balarii si as obtine 3 luni de .liniste
Cel mai bun comentariu post-alegeri, apartine unui comentator anonim, scurt, la obiect si plin de ironie:
„Soros a plecat din romania in seara alegerilor , a fost vazut pe otopeni , mai are prosti de speriat prin alte tari ! va reveni in episodul urmator calare pe un evreu mason gay sa il sustina pe Iohanis contra precinstitei Firea!”
Klaus Werner Iohannis, pe urmele dictaturii lui Carol al II-lea
„Este guvernul meu” sau „tehnocrații” în istoria României
„Tehnocrații” în istoria României… A mai existat o vreme în care în fruntea țării s-au aflat „tehnocrați”. Ei se găseau, la 16 decembrie 1938, în partidul înființat de Carol al II-lea pentru a-și impune dictatura, Frontul Renașterii Naționale (o Uniune Salvați România a epocii), formațiune cu „oameni noi” și membri ai partidelor dizolvate, care se declarau „apolitici” și „tehnocrați”.
Istoria se repetă și ne oferă lecții neprețuite. Pe atunci alții se îmbrăcau în alb imaculat (la propriu, atunci) pozând în salvatorii nației și pretinzând dreptul de a conduce, deasupra voinței populare. „România trebuie salvată și sunt hotărât s-o fac”, spunea Carol al II-lea, un mesaj asemănător cu cel al „regelui neîncoronat” de astăzi, Klaus Iohannis.
„Spoiți cu var ca niște pomi fructiferi sau ca niște WC-uri de gară – ca tot ce trebuie dezinfectat”. Este caracterizarea pe care le-o oferă Martha Bibescu salvatorilor României de atunci, privindu-i din balconul publicului, la ședința de deschidere a Parlamentului, pe 7 iunie 1938, când noii deputați și senatori s-au prezentat în costume albe, uniforma de sărbătoare a membrilor Frontului Renașterii Naționale.
Frontul Renaşterii Naţionale, partidul totalitar al lui Carol al II-lea, avea menirea de a contrabalansa influența crescândă a Mișcării Legionare în rândul românilor, și a făcut acest lucru imitând-o (inclusiv salutul roman, cu mâna dreaptă ridicată, „de la inimă la cer”) și preluându-i temele majore, precum lupta împotriva corupției și a politicianismului.
O altă lecție a istoriei: este ceea ce face Uniunea Salvați România astăzi, captând aspirațiile românilor, pentru a le deturna în zona dreptei liberale și a intereselor corporatiste (care stau în statele ONG-urilor „societății civile”)
Frontul era, de fapt, o contrafacere menită de servească intereselor unor persoane care doreau să-și păstreze puterea și privilegiile într-o epocă agitată în românii doreau, în mod firesc, schimbarea. Lecția continuă…
„Este guvernul meu”, spune neamțul Carol al II-lea. „Îmi doresc un guvern al meu”, spunea neamțul Iohannis. Ambii au avut această satisfacție pentru o vreme împotriva voinței populare și a intereselor naționale.
„Este guvernul meu”. Aceste cuvinte au fost rostite de regele Carol al II-lea în ianuarie 1938, într-un context istoric confuz și tensionat.
La sfârșitul anului 1937, România se afla într-o gravă criză politică. Principalele partide erau compromise în ochii electoratului, deoarece una au promis în campaniile electorale și altceva au făcut atunci când au fost la putere. Extrema dreaptă (prodictatorială) se afla în ofensivă, iar regele Carol al II-lea manevra pentru instaurarea propriului său regim politic.
În alegerile din 20 decembrie 1937 nici un partid nu a obținut cel puțin 40% din totalul voturilor pentru ca, în baza legii electorate din 1926, să-și poată constitui o majoritate parlamentară.
Profitând de situația creată, Carol al II-lea l-a numit, în ziua de 28 decembrie, pe Octavian Goga, liderul Partidului Național-Creștin, în funcția de președinte al Consiliului de Miniștri. Vestea a provocat stupoare în opinia publică. Omul politic Constantin Argetoianu scria că un guvern Goga „este așa de neverosimil, încât nu mă pot obișnui cu o idee atât de absurdă”.
Într-adevăr, PNC obținuse în alegeri abia 9,15% din totalul voturilor, clasându-se pe locul al patrulea, după Partidul Național-Liberal (35,9%), Partidul Național-Țărănesc (20,4%) și Totul pentru Țară-Mișcarea Legionară (15,5%). Iuliu Maniu declara că guvernul Goga era un „guvern personal”, reprezentând „o sfidare la adresa națiunii”, iar Constantin I.C. Brătianu cerea „respectarea neștirbită a normelor constituționale”.
În guvernul Goga, alături de membri ai PNC, au fost incluși mai mulți „specialiști”, de fapt transfugi de la alte partide, precum și independenți, care au acceptat să se pună în slujba planurilor politice ale regelui.
Într-un interviu, Carol al II-lea explica motivul deciziei sale: „Din cauza partidelor și a politicii din România, suveranul este singurul element care păstrează linia dreaptă”.
Într-un alt interviu, era și mai explicit: „Este guvernul meu și trebuie să aibă aprobarea mea. În ziua când nu aș fi mulțumit de felul cum guvernează voi cere o schimbare”.
Asemenea declarații contraveneau spiritului Constituției, care avea la bază principiul potrivit căruia „Regele domnește, dar nu guvernează”. Dar, pentru Carol al II-lea, Constituția din 1923 era „prea strâmtă” și trebuia modificată. Până atunci putea să o calce în picioare, socotindu-se singurul om politic care putea decide soarta regimului politic din România.
„Schimbarea” s-a produs după numai 44 de zile. La 9 februarie 1938, regele l-a demis pe Octavian Goga, iar a doua zi românii au aflat că s-a constituit un guvern prezidat de patriarhul Miron Cristea. Pe preciza că acesta era un guvern în afara partidelor politice, fiind alcătuit din oameni cinstiți și devotați intereselor naționale. În mesajul adresat românilor, Caril al II-lea preciza: „România trebuie salvată și sunt hotărât s-o fac”.
A fost redactată în grabă o nouă Constituție, publicată în ziua de 20 februarie, prin care se extindeau prerogativele regale. Fără a lăsa un răgaz pentru a fi citită și asimilată de cetățeni, aceasta a fost supusă „spre bună știință și învoire” în ziua de 24 februarie. Noua lege fundamentală a fost „primită” aproape în unanimitate (votul era deschis și se ținea o evidență specială a celor care au fost împotrivă). Doar 0,13 % au răspuns că NU sunt de acord.
Le festivitatea de promulgare a noii Constituții în ziua de 27 februarie, Miron Cristea ținea să sublinieze că aceasta era o replică dată partidelor politice, pe care le-a numit „hidra cu 29 capete electorale, care a învrăjbit fără folos pe toți, spre paguba țării întregi”. Adresându-se regelui, președintele Consiliului de Miniștri sublinia: „Astăzi s-a rupt paienjenișul de pe ochii cetățenilor României întregite, ca să vadă limpede de unde vine mântuirea: de la eroica hotărâre a Majestății Tale”.
Peste o lună, la 30 martie, partidele politice au fost dizolvate prin decret regal, spre „liniștea țării”.
La 16 decembrie 1938 a fost înființat Frontul Renașterii Naționale, declarat „unica organizație politică în stat”. Acesta a fost singurul partid care a avut dreptul de a depune liste în alegerile parlamentare din 1-2 iunie 1939, astfel că a obținut o victorie deplină. Între cei aleși se aflau mulți membri ai partidelor dizolvate, care acum se declarau „apolitici” și „tehnocrați” (s-a candidat în funcție de profesii: agricultură și muncă manuală; comerț și industrie; ocupațiuni intelectuale).
La ședința de deschidere a Parlamentului, desfășurată în ziua de 7 iunie 1938, noii deputați și senatori s-au prezentat în costume albe, uniforma de sărbătoare a membrilor FRN. Martha Bibescu – privind din balconul rezervat publicului – aprecia că aleșii națiunii păreau a fi „spoiți cu var ca niște pomi fructiferi sau ca niște WC-uri de gară – ca tot ce trebuie dezinfectat”.
Ministerul Propagandei Naționale, special înființat, presa și radioul (aflate sub cenzură) se întreceu în elogii la adresa regimului și mai ales a „marelui cârmaci”. Regele savura aceste laude, participa la spectacole grandioase cu mii de participanți, asculta odele ce i se închinau, primea cu plăcere cadourile ce i se făceau (între care și o hartă a țării în relief, oferită de Banca Națională a României).
Unii apreciau că se exagera destul de mult. Între aceștia, N.D. Cocea, care nota în jurnalul său: „Să-ți pui tu slugile să te laude la gazetă și să te declari satisfăcut. Să-ți tocmești tu singur argați cu ziua care să te ridice în slava cerului și să te potrivești vorbelor lor. Să te socotești om mare pentru asta. Haram de rege!”
Cultivată cu grijă (și cu mulți bani), starea euforică s-a curmat brusc în vara anului 1940, când România a fost silită să cedeze Basarabia și nordul Bucovinei către Uniunea Sovietică, nord-estul Transilvaniei către Ungaria și Cadrilaterul către Bulgaria.
Epilog: La 6 septembrie 1940, Carol al II-lea îi anunța pe români că „din marea mea dragoste pentru acest pământ”, a hotărât să treacă „grelele sarcini ale domniei” pe umerii fiului său Mihai, iar a doua zi a luat drumul exilului.
Cristian PĂTRAȘCU
„Este guvernul meu” sau „tehnocrații” în istoria României
„Tehnocrații” în istoria României… A mai existat o vreme în care în fruntea țării s-au aflat „tehnocrați”. Ei se găseau, la 16 decembrie 1938, în partidul înființat de Carol al II-lea pentru a-și impune dictatura, Frontul Renașterii Naționale (o Uniune Salvați România a epocii), formațiune cu „oameni noi” și membri ai partidelor dizolvate, care se declarau „apolitici” și „tehnocrați”.
Istoria se repetă și ne oferă lecții neprețuite. Pe atunci alții se îmbrăcau în alb imaculat (la propriu, atunci) pozând în salvatorii nației și pretinzând dreptul de a conduce, deasupra voinței populare. „România trebuie salvată și sunt hotărât s-o fac”, spunea Carol al II-lea, un mesaj asemănător cu cel al „regelui neîncoronat” de astăzi, Klaus Iohannis.
„Spoiți cu var ca niște pomi fructiferi sau ca niște WC-uri de gară – ca tot ce trebuie dezinfectat”. Este caracterizarea pe care le-o oferă Martha Bibescu salvatorilor României de atunci, privindu-i din balconul publicului, la ședința de deschidere a Parlamentului, pe 7 iunie 1938, când noii deputați și senatori s-au prezentat în costume albe, uniforma de sărbătoare a membrilor Frontului Renașterii Naționale.
Frontul Renaşterii Naţionale, partidul totalitar al lui Carol al II-lea, avea menirea de a contrabalansa influența crescândă a Mișcării Legionare în rândul românilor, și a făcut acest lucru imitând-o (inclusiv salutul roman, cu mâna dreaptă ridicată, „de la inimă la cer”) și preluându-i temele majore, precum lupta împotriva corupției și a politicianismului. O altă lecție a istoriei: este ceea ce face Uniunea Salvați România astăzi, captând aspirațiile românilor, pentru a le deturna în zona dreptei liberale și a intereselor corporatiste (care stau în statele ONG-urilor „societății civile”)
Frontul era, de fapt, o contrafacere menită de servească intereselor unor persoane care doreau să-și păstreze puterea și privilegiile într-o epocă agitată în românii doreau, în mod firesc, schimbarea. Lecția continuă…
„Este guvernul meu”, spune neamțul Carol al II-lea. „Îmi doresc un guvern al meu”, spunea neamțul Iohannis. Ambii au avut această satisfacție pentru o vreme împotriva voinței populare și a intereselor naționale.
„Este guvernul meu”. Aceste cuvinte au fost rostite de regele Carol al II-lea în ianuarie 1938, într-un context istoric confuz și tensionat.
La sfârșitul anului 1937, România se afla într-o gravă criză politică. Principalele partide erau compromise în ochii electoratului, deoarece una au promis în campaniile electorale și altceva au făcut atunci când au fost la putere. Extrema dreaptă (prodictatorială) se afla în ofensivă, iar regele Carol al II-lea manevra pentru instaurarea propriului său regim politic.
În alegerile din 20 decembrie 1937 nici un partid nu a obținut cel puțin 40% din totalul voturilor pentru ca, în baza legii electorate din 1926, să-și poată constitui o majoritate parlamentară.
Profitând de situația creată, Carol al II-lea l-a numit, în ziua de 28 decembrie, pe Octavian Goga, liderul Partidului Național-Creștin, în funcția de președinte al Consiliului de Miniștri. Vestea a provocat stupoare în opinia publică. Omul politic Constantin Argetoianu scria că un guvern Goga „este așa de neverosimil, încât nu mă pot obișnui cu o idee atât de absurdă”.
Într-adevăr, PNC obținuse în alegeri abia 9,15% din totalul voturilor, clasându-se pe locul al patrulea, după Partidul Național-Liberal (35,9%), Partidul Național-Țărănesc (20,4%) și Totul pentru Țară-Mișcarea Legionară (15,5%). Iuliu Maniu declara că guvernul Goga era un „guvern personal”, reprezentând „o sfidare la adresa națiunii”, iar Constantin I.C. Brătianu cerea „respectarea neștirbită a normelor constituționale”.
În guvernul Goga, alături de membri ai PNC, au fost incluși mai mulți „specialiști”, de fapt transfugi de la alte partide, precum și independenți, care au acceptat să se pună în slujba planurilor politice ale regelui.
Într-un interviu, Carol al II-lea explica motivul deciziei sale: „Din cauza partidelor și a politicii din România, suveranul este singurul element care păstrează linia dreaptă”.
Într-un alt interviu, era și mai explicit: „Este guvernul meu și trebuie să aibă aprobarea mea. În ziua când nu aș fi mulțumit de felul cum guvernează voi cere o schimbare”.
Asemenea declarații contraveneau spiritului Constituției, care avea la bază principiul potrivit căruia „Regele domnește, dar nu guvernează”. Dar, pentru Carol al II-lea, Constituția din 1923 era „prea strâmtă” și trebuia modificată. Până atunci putea să o calce în picioare, socotindu-se singurul om politic care putea decide soarta regimului politic din România.
„Schimbarea” s-a produs după numai 44 de zile. La 9 februarie 1938, regele l-a demis pe Octavian Goga, iar a doua zi românii au aflat că s-a constituit un guvern prezidat de patriarhul Miron Cristea. Pe preciza că acesta era un guvern în afara partidelor politice, fiind alcătuit din oameni cinstiți și devotați intereselor naționale. În mesajul adresat românilor, Caril al II-lea preciza: „România trebuie salvată și sunt hotărât s-o fac”.
A fost redactată în grabă o nouă Constituție, publicată în ziua de 20 februarie, prin care se extindeau prerogativele regale. Fără a lăsa un răgaz pentru a fi citită și asimilată de cetățeni, aceasta a fost supusă „spre bună știință și învoire” în ziua de 24 februarie. Noua lege fundamentală a fost „primită” aproape în unanimitate (votul era deschis și se ținea o evidență specială a celor care au fost împotrivă). Doar 0,13 % au răspuns că NU sunt de acord.
Le festivitatea de promulgare a noii Constituții în ziua de 27 februarie, Miron Cristea ținea să sublinieze că aceasta era o replică dată partidelor politice, pe care le-a numit „hidra cu 29 capete electorale, care a învrăjbit fără folos pe toți, spre paguba țării întregi”. Adresându-se regelui, președintele Consiliului de Miniștri sublinia: „Astăzi s-a rupt paienjenișul de pe ochii cetățenilor României întregite, ca să vadă limpede de unde vine mântuirea: de la eroica hotărâre a Majestății Tale”.
Peste o lună, la 30 martie, partidele politice au fost dizolvate prin decret regal, spre „liniștea țării”.
La 16 decembrie 1938 a fost înființat Frontul Renașterii Naționale, declarat „unica organizație politică în stat”. Acesta a fost singurul partid care a avut dreptul de a depune liste în alegerile parlamentare din 1-2 iunie 1939, astfel că a obținut o victorie deplină. Între cei aleși se aflau mulți membri ai partidelor dizolvate, care acum se declarau „apolitici” și „tehnocrați” (s-a candidat în funcție de profesii: agricultură și muncă manuală; comerț și industrie; ocupațiuni intelectuale).
La ședința de deschidere a Parlamentului, desfășurată în ziua de 7 iunie 1938, noii deputați și senatori s-au prezentat în costume albe, uniforma de sărbătoare a membrilor FRN. Martha Bibescu – privind din balconul rezervat publicului – aprecia că aleșii națiunii păreau a fi „spoiți cu var ca niște pomi fructiferi sau ca niște WC-uri de gară – ca tot ce trebuie dezinfectat”.
Ministerul Propagandei Naționale, special înființat, presa și radioul (aflate sub cenzură) se întreceu în elogii la adresa regimului și mai ales a „marelui cârmaci”. Regele savura aceste laude, participa la spectacole grandioase cu mii de participanți, asculta odele ce i se închinau, primea cu plăcere cadourile ce i se făceau (între care și o hartă a țării în relief, oferită de Banca Națională a României).
Unii apreciau că se exagera destul de mult. Între aceștia, N.D. Cocea, care nota în jurnalul său: „Să-ți pui tu slugile să te laude la gazetă și să te declari satisfăcut. Să-ți tocmești tu singur argați cu ziua care să te ridice în slava cerului și să te potrivești vorbelor lor. Să te socotești om mare pentru asta. Haram de rege!”
Cultivată cu grijă (și cu mulți bani), starea euforică s-a curmat brusc în vara anului 1940, când România a fost silită să cedeze Basarabia și nordul Bucovinei către Uniunea Sovietică, nord-estul Transilvaniei către Ungaria și Cadrilaterul către Bulgaria.
Epilog: La 6 septembrie 1940, Carol al II-lea îi anunța pe români că „din marea mea dragoste pentru acest pământ”, a hotărât să treacă „grelele sarcini ale domniei” pe umerii fiului său Mihai, iar a doua zi a luat drumul exilului.
Cristian Pătrașcu
Este duplicat. Imi tot dadea mesajul ca nu poate fi trimis .
aparent, subliniez, doar aparent off topic, http://turambarr.blogspot.ro/2016/12/gogu-plesu-liiceanu.html
apar semne subtile de panica la cotroceni…
vad conte ca esti bine informat, nu are de ce sa-ti fie frica, s-a anuntat ca noul vicepresedinte al SUA l-a sunat pe Johannis sa respecte rezultatul alegerilor, dar nu stiu ce a inteles neamtul, ori e o biata marioneta ori habar nu are pe ce lume traieste, oricum e bun asta de presedinte cum sunt eu de papa la Roma, bine face Dragnea ca-l tine in sah pe prezident,care viseaza sa-l interogheze pe viitorul premier, vad ca face ceva pe constitutie, cred ca se va ajunge la suspendare pentru ca tactica PSD este sa-l impinga pe neamt la prostie dupa prostie, pentru ca are si consilieri de doi bani!!
Eronat. Klauss Johannis l-a sunat pe vicepresedintele Mike Pence. Informatie verificata.
Eu nu m-as teme de miscarile USR dimpotriva : S-a copt momentul pentru o iesire masiva in strada la Cotroceni impotriva lui Johannis_Soros_USR pentru respectarea votului popular printr-o manifestatie legala , pasnica dar garitoare .
Deocamdata PSD se fereste sa cheme romanii in strada pentru a-si apara votul fiind sigur pe procentele sale. Johannis trebuie adus cu picioarele pe pamant si obligat prin acest vot sa renunte la a uzurpa puterea parlamentara in numele “luptei anticoruptie” transformata in pretext de politie politica
Spînzuraţi-l de-i mişel – George Coşbuc
Spînzuraţi-l, de-i mişel,
De-i nebun, la gard cu el;
De-i ciocoi cu fumuri,
Daţi-l celor lui de-un fel:
Cînilor din drumuri
Ce vă doare cui i-aţi spus?
Pentru cine-aţi tot adus
Smirna şi tămîia?
Latini jos şi lifte sus,
Iar în vîrf momîia
Buni or răi, romîni suntem,
Romînesc pămîntu-l vrem,
Romînească ţara.
Noi ne suferim ce-avem,
Noi purtăm ocară.
Cui nu-i place-aşa cum vrem
Ducă-se la dracul.
Ai venit la noi golan
Fără ţară, far-un ban,
Fără neam şi nume,
Şi-astăzi, cîne,-al meu duşman,
Vreai s-orbeşti o lume
Si ce e de facut pentru cetateanul de rand? Pentru micul antreprenor, micul angajat la multinationala sau micul muncitor intr-o fabrica? Ce pot face oamenii, altceva in afara de a vota cum si ce pot, pe cine ii pacaleste mai frumos sau manipuleaza mai bine? Asta s-a intamplat deja si se tot intampla de 26 de ani si nu pare a fi o solutie rezonabila, pentru ca prin vot nu se intampla altceva decat o semi-schimbare a unor poli de putere, cu efecte destabilizatoare si represive tot asupra micului om de rand, orice ar fi el sau in orice sistem ar activa. Lupta la baioneta cu sistemul si invocarea perpetua a unui bine mai mare, nu face altceva decat sa distruga viata in prezent, fara efecte imediate si fara siguranta unui viitor mai bun. Sansele de trai decent si relaxat in Romania scad in fiecare an, oamenii sunt din ce in ce mai persecutati, direct sau indirect, de deciziile idioate (sau influentate-obligate) ale acestor politicieni. Jungla asta numita Romania are din ce in ce mai multi pradatori si mai putine victime. Cu educatia distrusa sistematic, cu sistemul de pensii si asigurari intr-o nebuloasa totala, cu economia care creste doar prin consum, fara programe de redresare sustenabile, fara ajutor fata de clasele defavorizate si fata de tineri, ce viitor exista aici? In concluzie, de ce luptati Conte? Credeti ca mai exista vreo speranta sa se schimbe ceva? Si, cu cine luptati de fapt (nu cumva cu dumneavoastra?)?
Suntem doi Radu, trebuie sa gasim o metoda sa diferentiem numele astea. Schimbi tu sau schimb eu ?
Daca esti de acord eu am sa semnez radu de acum, e pacat sa primesti apecieri negative cand esti pe aceeasi unda cu audienta doar ca te confunda cu mine
Exact acelasi sentiment il am si eu.
Pe de alta parte, imi pare ca un motiv al starii de fapt, al inflamarii nefiresti sta in incapacitatea lui iohanis de a se exprima corect in romaneste. Nu ma refer la gramatica ci la sens.
Ma gandeam ce i’a venit lui Iohanis sa spuna ca legea din 2001 e secundara, criteriile de integritate inventate de el sunt prioritare. La cum suna e o tampenie. Insa aseara cineva spunea ca acea lege din 2001 a fost facuta de Nastase ca parte a criteriilor de aderare la UE. Face sens, altfel nu’l vad pe Nastase PM in 2001 sa’si faca o lege care sa’l obtureze macar si iluzoriu.
Cred ca Iohanis are o perceptie gresita asupra greutatii sale in pozitia de presedinte. Cred ca ar fi fost mult mai normal sa fi spus ca acea lege din 2001 nu a fost inventata aiurea ci vine din niste criterii pe care ni le’am asumat noi atunci la intrarea in UE(ca legea poate fi exagerata este altceva). Insa acele criterii nu le’a inventat el Iohanis, ci stau la baza legii facute de Nastase. Daca s’ar fi exprimat asa facea mai mult sens.
Iohanis isi imagineaza ca ceea ce scoate pe gura e echivalent cu ceea ce istoric UE ne’a cerut ca sa aderam la uniune. Iohanis nu intelege ca desi este presedintele Romaniei, se adreseaza unor oameni profund divizati, oameni care au fost martori si victime la multe nedreptati ale sistemului. Practic Iohanis cu gura lui nu sunt credibili, desi poate spune lucruri adevarate. Iar orice scurtaturi dau mai mult impresia ca se doreste jucator, vrea sa inventeze reguli ce ii convin. Poate ca tendinta spre unele scurtaturi vine nu doar din stilul lui laconic, ci si din ajutorul “dezinteresat” al unor suflatori in ureche basisti ce si’l doresc peBasea, presedinte jucator. (ceva gen experimentul “mocirla”)
Daca e asa, atunci si numai atunci il inteleg. Ill inteleg si de ce e atat de sigur pe el si il inteleg sie Dragnea de ce nu a venit la consultari. Alegerile astea parlamentare au fost ca sa decida cine guverneaza tara mai bine, PSD sau PNL. Raspunsul a fost clar, PSD. Johannis ar vrea enorm sa schimbe sensul intrebarii si dicutia sa fie Dragnea sau nu Dragnea ? Sau si mai bine, Dragnea sau UE ? Iti dai seama ce realizare ar fi daca PSD ar declara oficial ca merge cu Dragnea sau cu nimeni si Iohannis ar scoate a doua zi armata de prieteni la Bruxelles care ar spune ca conditiia de integritate a fost esentiala pentru intrarea Romaniei in UE ? PSD ameninta cu anticipate, dar imagineaza-ti ca subiectul anticipatelor astora ar fi nu cine guverneaza mai bine tara, ci alegeti intre Dragnea si EU !
De aia zic ca il inteleg. Si il inteleg si pe Dragnea ca nu a muscat momeala si nu s-a dus la Cotroceni. Nu sunt de acord cu contele ca e razboi civil, doar mutari strategice. Daca joaca prost PSD inca poate fi facut sah-mat desi are o regina si un turn in plus.
@micul securist
Nu Dragnea este făcut șah-mat, ci populația.
Lovitura de stat din 2012 a fost tot un șah-mat la populație, iar instrumentul… o erată semnată de Minea în numele unui cvorum de ședință care n-a existat, în miez de noapte.. o hoție mârșavă și o interpretare cu_curul… a legii.
Cam de asta este în stare mafia securistă.