Scorul acestui articol
[Total: 0 voturi. Media: 0]

Imaginea de aseară a lui Adrian Năstase va intra în iconografia naţională. Pe ecranul televizorului a apărut, din stânga, în frenezia ca de amartizare a reporterilor, nu un om învins, doborât la orizontală, ci un bust vertical, impunător, marmorean, şocant prin contrastul cu aşteptările împilătorilor: bustul libertăţii intangibile.

Desigur, a fost şi o complicitate a sorţii, o simbolistică a gipsului în care rănile fostului premier trebuiseră fixate, dar ceea ce ni s-a înfăţişat în acele clipe depăşea efemerul faptului divers, era deja o efigie.

Zâmbetul tăiat de Mona Lisa, deschis spre interior, enigmatic, privirea atemporală, cu care spiritul eliberat contemplă trupul îndată după ce-l părăseşte, impecabila ţinută şi toaletă a capului, înălţat trufaş, ca pentru poza de adio, cu tunsoarea ajustată la detalii, obrazul proaspăt ras, paloare în ton cu părul; iată cum a ales Adrian Năstase să se prezinte istoriei, singura a cărei judecată contează. Liber în sine, sfidându-şi printr-un soi de imaterialitate prea zeloşii închinători la cătuşe.

Cât contrast între această profunzime a liniştii dobândite prin spirit şi agitaţia animalică a autorităţilor. S-au învârtit ca nişte hiene în jurul lui, gata de orice mârşăvie ca să apuce o ciozvârtă din trofeu. Şi au rămas cu balele atârnând, când colţii lor au perforat doar o carcasă goală din care prada dispăruse.

Uriaşa şi rapida desfăşurarea de forţe la intimidare,  declanşată la doar o zi de la instigarea Monicăi Macovei, deci la comandă şi sub presiune politică, mi-a amintit de isteria gestapovistă din Noaptea de Cristal (9 Noiembrie 1938). Învinovăţiri abuzive şi furibunde ale unor categorii profesionale (avocaţi, medici, ziarişti), sfidarea Avocatului Poporului, transformarea unui presupus act de justiţie  într-un spectacol de primitivism şi barbarie, cu procurori deplasându-se pe stradă cu cătuşele la vedere, şi stenograme trunchiate strecurate cozilor de topor din presă, iată arsenalul folosit de instituţiile aşa zis democratice încă aservite lui Traian Băsescu.

Ziua de ieri va rămâne în memoria românilor ca o mineriadă a DNA, ca un ultim şi disperat gest de agăţare de putere a unui preşedinte expirat şi anacronic.

Istoria va consemna pentru această secvenţă de traumatizare a României şi românilor că un fost prim – ministru, cu toate lipsurile şi păcate lui, a ştiut să iasă demn şi liber din scenă, în vreme ce un preşedinte în funcţie a clacat lamentabil, lăsându-se robit de ura şi arbitrariul naturii sale derizorii.

Contele de Saint GermainEditorialeAdrian Nastase,Avocatul poporului,DNA,iconografie,Mona Lisa,Monica Macovei,Noaptea de Cristal,Traian BasescuImaginea de aseară a lui Adrian Năstase va intra în iconografia naţională. Pe ecranul televizorului a apărut, din stânga, în frenezia ca de amartizare a reporterilor, nu un om învins, doborât la orizontală, ci un bust vertical, impunător, marmorean, şocant prin contrastul cu aşteptările împilătorilor: bustul libertăţii intangibile. Desigur, a...Blog politic si polemic