Scorul acestui articol
[Total: 0 voturi. Media: 0]

Justiţia, prin misiunea ei nobilă, ar trebui să aibă distincţie şi prestanţă. Când ea, însă, capătă trăsături monstruoase, se impune a fi căutat tatăl ori tutorele responsabil de asemenea degenerescenţă şi stabilit tratamentul adecvat pentru tulburări congenitale pornind de la tabloul clinic al progenitorului.

Aşa zisa justiţie din România şi mai ales partea ei probatorie, corpul de procurori, trădează în mod repetat şi sistematic, cu o dramatică agravare în ultimul an, o sete de abuz şi răzbunare, un dispreţ faţă de legalitate şi de dreptul fiecăruia la onoare, ce par a veni direct din trecutul sumbru al discreţionarei securităţi comuniste.

Pornind de la arestări preventive de operetă, cu mascaţi şi televiziuni mobilizate la pont, trecând prin terorizarea oamenilor simpli scoşi de guler afară din biserică pentru a jura pe biblia deschisă pe capota dubei cu geamuri zăbrelite şi culminând cu schingiuirea morală a lui Adrian Năstase căruia i se refuză pe motive de oligofreni dreptul de eliberare anticipată prevăzut de proceduri,  totul ne arată că trăim într-un sistem de justiţie de o cruzime bestială, malformat după chipul şi asemănarea corupătorului său.

E prea mare asemănarea dintre caracterul imoral, revanşard, lipsit de scrupule al acestui tartor şi felul în care se face justiţie azi în România, pentru a se mai îndoi cineva cât de cât onest  de relaţia cauză – efect dintre cele două entităţi.

Cred că cea mai ticăloasă minciună lansată în ultima vreme în spaţiul public de Traian Băsescu este că justiţia din România ar fi fost eliberată de el şi că acum destinul lui este să-i apere fragila libertate de braconierii politici ce vor s-o înrobească.

Arătarea asta abstractă, ce bântuie tribunale şi puşcării, sensibilă doar la ură şi nicidecum la adevăr, este prea după chipul şi asemănarea arătării concrete ce ocupă în ultimele luni ilegitim palatul Cotroceni pentru a se mai îndoi cineva a cui o fi ea, în zgarda cui, de biciul cui ascultă.

Contele de Saint GermainEditorialeAdrian Nastase,bestialitate,justitie,onoare,procurori,securitatea comunistaJustiţia, prin misiunea ei nobilă, ar trebui să aibă distincţie şi prestanţă. Când ea, însă, capătă trăsături monstruoase, se impune a fi căutat tatăl ori tutorele responsabil de asemenea degenerescenţă şi stabilit tratamentul adecvat pentru tulburări congenitale pornind de la tabloul clinic al progenitorului. Aşa zisa justiţie din România şi...Blog politic si polemic