Scorul acestui articol
[Total: 1 voturi. Media: 1]

Flaubertian şi înconjurat de oglinzi, Andrei Pleşu nu pierde niciun prilej să se autodenunţe: intelectualii sunt EU!

Nu o face însă cu CNP-ul, pe persoană fizică, ci mereu la plural, dintr-o precaută  nevoie de reprezentativitate. Are grijă însă să se multiplice doar pe sine şi câţiva siamezi (ca nu cumva să fie luat la grămadă cu toţi închipuiţii ce şi-au văzut şi ei numele pe vreo copertă), şi îşi marchează textele prin definiţii ce remodelează semantica: “A fi „realist“ e a căuta altceva şi mai mult decît oferă realitatea”, sau “Umanitatea constă în capacitatea de a trata realul nu drept o instanţă care îşi ajunge sieşi, ci drept o infinită materie primă” ş.a.m.d.

Sigur, afirmaţii de genul celor de mai sus (axiome “grele” în maieutica pleşiană (sic!)) sună bine, au o anume profunzime şi îmbogăţesc cu un fior metafizic (dacă nu înlocuiesc chiar cu totul) sensurile de dicţionar ale unor cuvinte. Ele reprezintă, literar vorbind, pecetea stilistică, amprenta de unicat  ale unui scriitor reflexiv.  Dar, tocmai prin aceasta, prin misiunea lor de a sluji unicate, devin improprii generalizării, operării cu ele în dimensiunea fizică, plină de repetitivă rigoare, a vieţii de zi cu zi.

E superficial şi specios să tranşezi ca la abator: “dacă vrei arhitectură, abandonezi gata-făcutul peşterii”. Lucrurile sunt, în realitate, mult mai nuanţate. Drumul de la proiectul divin al peşterii la “erezia” arhitecturii  nu e un simplu segment de dreaptă, cu origine şi punct terminus, cu sens unic şi fără detururi. El conţine capcane şi încercări care obligă la reflecţie, la dubiu. Odată pentru că există persoane de înaltă spiritualitate care au ales, după experimentarea binefacerilor arhitecturii, să se întoarcă la simplitatea peşterii, apoi pentru că arhitectura, la extremitatea ei bombastică, încurajează lenea, ţopismul şi non-valoarea umană (că tot s-a pomenit de Casa Poporului).

De când e confruntat cu majoritatea ostilă  a celor ce-l consideră băsist (cei mulţi, “cu bravul lor semidoctism, cu farmecul lor gregar”), Andrei Pleşu  explorează după minorităţi prietenoase în care să se refugieze cu statut de victimă virtuoasă şi în numele cărora să contraatace  perorând olimpian.  A găsit “minoritatea gălbejită” a “valorilor rarefiate” şi îi place să se proclame liderul şi purtătorul ei de cuvânt (“intelectualii sunt EU”). Ignorând însă că această minoritate nu conţine doar liiceni, cărtăreşti, patapievici şi tismăneni, ci mai include şi “reacţionari” de altă orientare (evident demni de tot dispreţul) precum gomi, dineşti, brebani, giurăşti. Care, ce să vezi, sunt oripilaţi la fel de mult ca şi domnul Pleşu de manele  dar, în plus, au insolenţa de a se declara egal oripilaţi şi de manelistul şef al politicii româneşti, cel pe care domnul Pleşu l-a votat la prezidenţialele din 2009, cu argumente prezentate pe larg, în scris, din nevoia de justificare nobilă a unui gest ignobil.

Şi aici ajungem  la oful secret al autorului, la contradicţia ce-i tulbură binefacerile siestei, ce-i înveninează dialogurile între patru ochi cu sinele: cum de nu mă mai crede nimeni, cum de nu mă mai iubeşte nimeni când eu, iată, susţin nişte principii atât de substanţial corecte?

Stimate Andrei Pleşu, dar e simplu:

semidocţii ăştia cu farmec gregar nu or avea bibliotecile somptuoase ale unora dintre recomandaţii dumneavoastră (Baconschi, Voinescu) dar au suficientă minte ca să înţeleagă un adevăr clar, dovedit: că toate aceste biblioteci nu le-au putut stăvili impulsurile native spre delapidare. Au furat în masă, la vedere, conştient, premeditat. La asta or fi bune cărţile? Asta ne învăţaţi De-asta îi susţineţi?

semidocţii ăştia cu farmec gregar se uită, poate, la “divertismente TV cu iz de bordel”. Dar se uită şi la apariţiile lui Traian Băsescu care i-a minţit, i-a umilit, i-a sărăcit, care vorbeşte si se poartă ca un om needucat, care-şi denigrează ţara ca să-şi salveze pielea. Şi apoi se uită la dumneavoastră cum, cu “purismul” bunului gust pe care vi-l revendicaţi,  “apăraţi,lăudaţi, cântaţi” un astfel de om. Nu le mai spuneţi, vă rog, că l-aţi mai şi criticat pe Băsescu.  Cât or fi ei de amnezici de la ştevie şi tacâmuri tot îşi amintesc că şi Adrian Păunescu le explica tot aşa, după revoluţie, cu citate autentice, cum l-a criticat el pe Ceauşescu. Direcţia de curgere a unui fluviu o dă şuvoiul viguros, nu băltirile laterale nesemnificative.

Dacă lumea vă cere realism o fi şi pentru că (v-aţi pus problema?) e contrariată de ochelarii de soare pe care vă încăpăţânaţi să îi purtaţi şi când peste ţară s-a lăsat umbra.

Dacă o majoritate copleşitoare a ajuns să vă deteste pe domniile voastre, cei numiţi “intelectualii lui Băsescu”, este pentru că dumneavoastră, aceştia, sunteţi “ai lui Băsescu” (înfrăţiţi cu Udrea, Blejnar ori Hăineală) şi nicidecum pentru că sunteţi intelectuali.

Există în ţara asta intelectuali, nu puţini,  ba chiar mult mai mulţi decât cei “ai lui Băsescu”, pe care “semidocţii cu farmec gregar” îi stimează, în ascultă, îi acceptă de modele. Pe aceştia, dumneavoastră, nu-i omologaţi, pentru că nu vă recunoaşteţi în ei, pentru că nu se recunosc în Eul dumneavoastră tutelar.

Ar mai fi multe de spus dar concluzia deja se poate desprinde:

nu, intelectualii nu sunteţi doar dumneavoastră, cei “ai lui Băsescu”. Domniile voastre sunteţi doar o părticică a acestora,  o mică insulă de oportunism.  Intelectualitatea română conţine şi pe Doina Cornea, şi pe Dorin Tudoran şi, cu voia dumneavoastră, chiar şi pe subsemnatul. Ori noi, poftim, eu, nu vă împărtăşim (şesc) deloc  infatuarea prin care încercaţi să deghizaţi slăbiciuni umane în virtuţi.

Contele de Saint GermainEditorialeandrei plesu,Blejnar,Casa Poporului,Doinea Cornea,Dorin Tudoran,Haineala,intelectualii lui Basescu,Sever Voinescu,Teodor Baconschi,Traian Basescu,UdreaFlaubertian şi înconjurat de oglinzi, Andrei Pleşu nu pierde niciun prilej să se autodenunţe: intelectualii sunt EU! Nu o face însă cu CNP-ul, pe persoană fizică, ci mereu la plural, dintr-o precaută  nevoie de reprezentativitate. Are grijă însă să se multiplice doar pe sine şi câţiva siamezi (ca nu cumva...Blog politic si polemic