Scorul acestui articol
[Total: 0 voturi. Media: 0]

Imaginea de aseară a lui Adrian Năstase va intra în iconografia națională. Pe ecranul televizorului a apărut, din stânga, în frenezia ca de amartizare a reporterilor, nu un om învins, doborât la orizontală, ci un bust vertical, impunător, marmorean, șocant prin contrastul cu așteptările împilătorilor: bustul libertății intangibile.

Desigur, a fost și o complicitate a sorții, o simbolistică a gipsului în care rănile fostului premier trebuiseră fixate, dar ceea ce ni s-a înfățișat în acele clipe depășea efemerul faptului divers, era deja o efigie.

Zâmbetul tăiat de Mona Lisa, deschis spre interior, enigmatic, privirea atemporală, cu care spiritul eliberat contemplă trupul îndată după ce-l părăsește, impecabila ținută și toaletă a capului, înălțat trufaș, ca pentru poza de adio, cu tunsoarea ajustată la detalii, obrazul proaspăt ras, paloare în ton cu părul; iată cum a ales Adrian Năstase să se prezinte istoriei, singura a cărei judecată contează. Liber în sine, sfidându-și printr-un soi de imaterialitate prea zeloșii închinători la cătușe.

Cât contrast între această profunzime a liniștii dobândite prin spirit și agitația animalică a autorităților. S-au învârtit ca niște hiene în jurul lui, gata de orice mârșăvie ca să apuce o ciozvârtă din trofeu. Și au rămas cu balele atârnând, când colții lor au perforat doar o carcasă goală din care prada dispăruse.

Uriașa și rapida desfășurarea de forțe la intimidare,  declanșată la doar o zi de la instigarea Monicăi Macovei, deci la comandă și sub presiune politică, mi-a amintit de isteria gestapovistă din Noaptea de Cristal (9 Noiembrie 1938). Învinovățiri abuzive și furibunde ale unor categorii profesionale (avocați, medici, ziariști), sfidarea Avocatului Poporului, transformarea unui presupus act de justiție  într-un spectacol de primitivism și barbarie, cu procurori deplasându-se pe stradă cu cătușele la vedere, și stenograme trunchiate strecurate cozilor de topor din presă, iată arsenalul folosit de instituțiile așa zis democratice încă aservite lui Traian Băsescu.

Ziua de ieri va rămâne în memoria românilor ca o mineriadă a DNA, ca un ultim și disperat gest de agățare de putere a unui președinte expirat și anacronic.

Istoria va consemna pentru această secvență de traumatizare a României și românilor că un fost prim – ministru, cu toate lipsurile și păcate lui, a știut să iasă demn și liber din scenă, în vreme ce un președinte în funcție a clacat lamentabil, lăsându-se robit de ura și arbitrariul naturii sale derizorii.

Contele de Saint GermainEditorialeAdrian Nastase,Avocatul poporului,DNA,iconografie,Mona Lisa,Monica Macovei,Noaptea de Cristal,Traian BasescuImaginea de aseară a lui Adrian Năstase va intra în iconografia națională. Pe ecranul televizorului a apărut, din stânga, în frenezia ca de amartizare a reporterilor, nu un om învins, doborât la orizontală, ci un bust vertical, impunător, marmorean, șocant prin contrastul cu așteptările împilătorilor: bustul libertății intangibile. Desigur, a...Blog politic si polemic