Scorul acestui articol
[Total: 136 voturi. Media: 4.9]

 

Motto:

Libertatea înseamnă a fi ceea ce vrei din ceea ce poți. (Rivarol)

 

Eu cred că politicienii, în imensa lor majoritate, sunt niÈ™te ratați. Și, ca urmare firească, niÈ™te victime. De cele mai multe ori victime ale propriilor slăbiciuni. Spre politică se îndreaptă cel mai adesea oamenii care, la momentul deciziei, nu sunt în stare să-È™i ofere o alegere mai bună. Care nu au încredere că s-ar putea realiza prin talent, printr-o profesie care să răspundă unor nevoi lăuntrice, prin forța a ceva din ei care să-i scoată la lumină.

Facem eroarea să-i credem pe politicieni niÈ™te elite È™i niÈ™te privilegiați. Pentru că privim doar la câțiva care au reuÈ™it să parvină (cel mai adesea prin rețete dubioase) È™i nu ne batem capul să ne gândim la marea masă de eÈ™uați dintre ei.

Cei care fac politică din vocație sunt enorm de puțini È™i pe cale de dispariție. Am cunoscut în anii 90 un vârf al elitelor tehnice din România (fost director de institut de cercetări) care, dintr-un impuls mesianic, a decis să se pună în slujba țării È™i a semenilor săi acceptând să devină senator (PNL).

După un prim mandat nu a mai fost  pus pe liste pentru că, deja, criteriile de selecție de la vârful partidului deveniseră clientelare iar el nu era un „žprestator” corespunzător. El avea principii. Astfel, după doar patru ani, cariera lui profesională, clădită cu seriozitate È™i pasiune înainte de 1989, a fost fracturată iremediabil. Iar aÈ™a zisa carieră politică se lipsise de el brutal, fără remuÈ™cări. Și-a trăit restul anilor, până la moarte, în sărăcie È™i depresie.

Se cere azi politicienilor moralitate, caracter, fermitate, viziune, patriotism È™i, nota bene, devotament față de cei care i-au ales, de parcă aceÈ™ti politicieni ar fi fost selectați, cu o exigență superlativă, din crema societății È™i nicidecum din griul amorf al acesteia.

Cei ai mulți dintre ei au pornit de la nivelul lipirii de afiÈ™e È™i al slugăririi fără crâcnire a superiorilor, mulțumindu-se cu firimituri de la masa acestora È™i năzuind să ajungă È™i ei odată, oricum, acolo sus.

Cine îÈ™i închipuie că succesul în politică se datorează calităților umane anterior enumerate este un mare naiv. Realitatea se  prezintă exact pe dos. ReuÈ™esc nu virtuoÈ™ii ci înclinații spre compromis; nu altruiÈ™tii ci egoiÈ™tii, nu talentații ci sterpii, nu cei cu respect pentru cuvinte ci gargaragii.

Și, atunci, de ce ne revoltăm atât de gălăgios că Băsescu a fost cum a fost, că Dragnea este cum este?

M-a surprins neplăcut, aseară, poziția adoptată, la unison, de Radu Tudor È™i de Dana Grecu, cu privire la demiterea de către CEX-ul PSD a lui Mihai Tudose. Susțineau vehement domniile lor că prin această soluție „žDragnea È™i-a bătut joc de români, Dragnea i-a asigurat lui Iohannis un al doilea mandat la Cotroceni” È™i alte nenorociri de acest fel.

Eu nu spun că schimbarea la fiecare 6 luni a premierului e o treabă bună, ce ar trebui lăudată. Dimpotrivă. Dar cred că atunci când judeci o astfel de situație complicată pornind de la ipoteza că am trăi într-o lume normală, disciplinată È™i morală, când, de fapt, acțiunea se petrece într-un adevărat infern, riÈ™ti să faci mai degrabă misionarism născător de suspiciuni decât o analiză politică obiectivă.

Victime ale propriilor lor vulnerabilități de politicieni fără vocație È™i fără vreo altă meserie, toți cei implicați astfel în influențarea vieții noastre nu sunt altceva decât niÈ™te aventurieri pe cont  propriu dominați de frică, de superficialism, de arivism.  Tocmai de aceea sunt atât de vulnerabili la È™antaj È™i la schimbări brutale de macaz.

Tot ce afirm eu aici a confirmat È™i Grindeanu È™i Tudose È™i Ponta È™i Dragnea. Libertatea lor, rezistența lor la ispită, nu a depăÈ™it pragul minimei presiuni a menghinei în care le era imobilizată mâna.

Instituția cu meghine în dotare e mult prea puternică pentr ca politicieni din acest aluat de doi bani să-i reziste.

E uÈ™or să spui „žparlamentarii majoritari să facă È™i să dreagă”. Nu doar că È™i ei sunt oameni, dar, mai grav, sunt oameni chiar mai slabi decât noi, oamenii de rând. Pentru că altfel nu se făceau politicieni. ÎÈ™i alegeau È™i ei o meserie mai de Doamne ajută.

AÈ™adar ar trebui să judecăm libertatea lui Dragnea È™i a PSD-ului în luarea unei decizii corecte privind guvernul Tudose prin prisma motto-ului acestui articol. Demiterea lui Tudose a fost cea mai bună soluție dintre cele pe care le mai puteau lua în stadiul în care ajunsese boala.

Cât despre faptul că prin mutarea politică de ieri PSD i-ar fi asigurat lui Iohannis  mandatul de preÈ™edinte din 2019, această predicție mi se pare doar o formă de năduf, fără nicio acoperire în realitatea imediată românească.

Cei care au susținut PSD-ul până ieri îl vor susține în continuare È™i de azi încolo, pentru că motivele lor profunde pentru această opțiune nu au nimic de-a face cu jocurile politice conjuncturale. Ei privesc în jur È™i nu găsesc în oferta partidelor din România pe nimeni altcineva, dar absolut pe nimeni, cu care ar putea să se identifice ca valori fundamentale.

E în tot acest ataÈ™ament o indulgență, o solidaritate È™i o durabilitate pe care puțini le pot explica. Ca atunci când ai în sat o echipă de fotbal È™i, indiferent câte goluri ar primi, tu tot cu ea ții, aproape necondiționat.

Iar dacă se găsesc unii să o huiduie, tu È™i mai tare sari să-i iei apărarea.

Eu cred că scorul la vot din CEX-ul de ieri, mult mai categoric decât estimările, se datorează în bună măsură È™i atacurilor la Liviu Dragnea, extrem de violente, cu care au ieÈ™it în spațiul public, înaintea È™edinței, Victor Ponta È™i Cătălin Ivan. Ei au sperat că astfel ar putea înclina balanța în favoarea premierului Tudose, dar rezultatul a fost exact invers. PesediÈ™tii nu doar că nu i-au ascultat dar i-au mai taxat pe deasupra È™i de trădători.

Contele de Saint GermainEditorialeaventurieri,Catalin IvanRadu Tudor,CEX PSD,Dana Grecu,Mihai Tudose,politicieni,Rivarol,Victor Ponta  Motto: Libertatea înseamnă a fi ceea ce vrei din ceea ce poți. (Rivarol)   Eu cred că politicienii, în imensa lor majoritate, sunt niÈ™te ratați. Și, ca urmare firească, niÈ™te victime. De cele mai multe ori victime ale propriilor slăbiciuni. Spre politică se îndreaptă cel mai adesea oamenii care, la momentul deciziei,...Blog politic si polemic