Scorul acestui articol
[Total: 546 voturi. Media: 5]

Suntem inegalabili când vine vorba să ne facem preş. Dinaintea cuiva ori dinaintea a ceva care nu pretinde gândire liberă ci doar supunere oarbă.

Cazul doamnei Alba Iulia Catrinel Popescu, conferenţiar universitar la Colegiul Naţional de Apărare, specialist în geopolitică, mi se pare strigător la cer. Domnia sa postează pe pagina proprie de Facebook o opinie personală despre “operaţiunea specială” a Rusiei în Ucraina, opinie care, ghinion, vine în răspăr cu propaganda oficială a autorităţilor din România despre subiect. Mai precis, în vreme ce toate instituţiile de forţă şi televiziunile româneşti îl idealizează pe preşedintele Zelenski până la limita sanctificării, doamna Alba Popescu îşi permite să îl critice pentru anumite acţiuni şi să încerce a demonstra, prin argumente raţionale, că acele acţiuni declarate de Zelenski ca fiind împotriva Rusiei favorizează, de fapt, Rusia.

Cu toate că prin articolele mele anterioare m-am poziţionat critic faţă de oribila agresiune declanşată de Putin împotriva unor “fraţi de limbă şi religie” (cum singur i-a denumit pe ucrainieni), nu pot şi nici nu vreau să mă fac că nu observ greţoasa şi aproape unanima preşuială românească din mass media şi din instituţiile de forţă ale statului atunci când vine vorba de dreptul la exercitare a libertăţii de opinie pe tema războiului ruso – ucrainean.

După opăreala familiei Pantazi de la G4Media, care o acuză pe doamna Alba Popescu de „teorii conspiraționiste anti-Zelenski”, iese la rampă şi Ministrul Educaţiei, domnul Sorin Câmpeanu, pentru a plusa grotesc în colorarea preşuielii. Dânsul afirmă, nici mai mult nici mai puţin, că textul publicat de doamna Popescu reprezintă “un risc pentru siguranţa naţională”. Ce risc, stimabile? Să ne atace ucrainenii? Să ne ia ruşii drept aliaţi?

Şi, cum coliva trebuia împodobită şi cu un moţ, cofetarul şef al armatei române, domnul ministru Vasile Dâncu, a simţit nevoia să-şi aducă şi dânsul contribuţia la apărarea naţiei de conspiraţionista Popescu. Iată ce fondantă leşioasă ne serveşte, cu glazură de patriotism: “Cu privire la opiniile exprimate pe un cont personal de socializare de doamna Alba Iulia Catrinel Popescu, am dispus formarea unei echipe formate din Corpul de Control al Ministrului și al Statului major General”. Măi să fie! Dar formarea unei echipe de profesionişti adevăraţi care să explice cum, pe timp de pace, armata română a pierdut sub conducerea ta 10 luptători, un avion de vânătoare şi un elicopter militar în mai puţin de două săptămâni, nu ar fi fost mai necesară şi mai utilă?

Eu înţeleg că războiul îi dezechilibrează pe cei slabi, dar halul ăsta de derută şi de furişat prin cotloane este stupefiant şi demobilizator. Mai ales când îl observi la decidenţi. Vai de capul nostru, cu aşa conducători, dacă, Doamne fereşte, ne invadează ruşii.

Au început să apară sondaje despre disponibilitatea românilor de a-şi apăra ţara la nevoie. Rezultatele sunt devastatoare. Nici măcar o treime dintre compatrioţii noştri nu ar lua arma în mână să se ducă la luptă! 18% s-ar refugia peste hotare iar ceilalţi, 51%, au evitat să răspundă (… fiind şi acesta un răspuns, nu?).

Această prudenţă, sau defetism, sau egoism, sau realism, sau laşitate îşi găseşte principala explicaţie în lipsa totală de încredere a populaţiei în conducătorii ei.

La întrebarea Care este politicianul român în care aveți cea mai mare încredere că ar putea gestiona situația din România ca urmare a războiului din Ucraina? (întrebare deschisă) răspunsurile au fost următoarele: 41%: nici unul; 8%: Nicolae Ciucă; 8%: Mircea Geoană; 2% Marcel Ciolacu, 1% Klaus Iohannis.

Nu vi se pare stupefiant? Mai e nevoie de vreo explicaţie pentru “dece suntem cum suntem şi dece am ajuns cum am ajuns”?

Lipsa de încredere în conducători este arma psihică de distrugere în masă cu eficienţa cea mai mare în vremuri de cumpănă. Iar, în cazul românilor, vinovăţia principală pentru că s-a ajuns aici nu este a populaţiei ci a politicienilor.

Cum să-ţi vină ideea, ţie ca ministru al educaţiei sau ţie ca ministru al apărării să pui la zid o distinsă intelectuală doar pentru că a cutezat să-şi exprime o opinie ce se abate de la punctajul oficial?

Cât de inept să fii, şi antipatriotic, să alimentezi şi mai mult neîncrederea românilor în guvernanţii lor prin astfel de gesturi primitive? Şi apoi să le pretinzi să se informeze “doar din surse oficiale”?

Păi dacă sursele oficiale sunt asigurate de astfel de pitecantropi, cine să mai apeleze la ele pentru o informare echilibrată şi obiectivă? Şi, apoi, cine să le mai creadă?

Vladimir Zelenski luptă, după toate teoriile militare, pentru o cauză dreaptă. Încearcă să-şi apere ţara de un invadator. Şi e dispus să o facă prin orice mijloace care i-ar putea asigura victoria. Din perspectiva asta pot înţelege tentativele lui repetate de a atrage NATO în război.

Pe de altă parte, însă, aşa cum el are dreptul să se gândească la ţara lui, şi noi, românii, avem dreptul să ne gândim la ţara noastră. Şi să alegem o soluţie echilibrată, cât mai bună pentru noi şi, mai ales, pentru copiii noştri. O soluţie care să fie atât în conformitate cu tratatele pe care le-am semnat cât şi în interesul nostru naţional major. Iar interesul nostru naţional major în acest moment este să evităm un război care nu este al nostru şi care, prin ricoşeu, ne-ar putea provoca daune incalculabile.

Doamna  profesor Alba Popescu tocmai asta a încercat să facă prin analiza propusă:  să ne scoată din bula propagandistică creată în jurul lui Zelenski şi să ne aducă, pe cât posibil, cu picioarele pe pământ.

O frază a domniei sale, referitoare la preşedintele Zelenski, s-ar potrivi foarte bine în contextul actual şi preşedintelui Iohannis şi guvernanţilor săi preş de la Palatul Victoria. Iat-o: “Orice lider care își iubește țara și înțelege legitățile geopolitice și, mai ales, înțelege contextul militar, NU își expune populația unor suferințe inutile!”.

Cine-şi imaginează că fără încredere se poate construi ceva durabil, se înşală.

Cine-şi închipuie că încrederea se poate câştiga prin minciuni şi omisiuni, şi scoateri din context şi marginalizarea celor care gândesc liber este un caracter mic fără anvergură de conducător.

Lăsaţi-o pe doamna Alba Iulia Catrinel Popescu să se exprime! Ba, mai mult, reflectaţi la ceea ce vă spune!

Dacă nu are dreptate, aţi câştigat! Dacă are dreptate, aţi câştigat! Ce-o fi atât de greu de înţeles?

https://www.conteledesaintgermain.ro/wp-content/uploads/2022/03/Alba-Popescu.jpghttps://www.conteledesaintgermain.ro/wp-content/uploads/2022/03/Alba-Popescu-150x150.jpgContele de Saint GermainEditorialeAlba Popescu,Corpul de control Stat Major Generl,critica Zelenski,familia Pantazi,incredere politicieni,razboi Ucraina,siguranta nationalaSuntem inegalabili când vine vorba să ne facem preş. Dinaintea cuiva ori dinaintea a ceva care nu pretinde gândire liberă ci doar supunere oarbă. Cazul doamnei Alba Iulia Catrinel Popescu, conferenţiar universitar la Colegiul Naţional de Apărare, specialist în geopolitică, mi se pare strigător la cer. Domnia sa postează pe...Blog politic si polemic