Scorul acestui articol
[Total: 0 voturi. Media: 0]

Ca orice bulibașă cu mascații la poartă care, în vederea arestării , se împopoțonează cu colanuri și ghiuluri pentru a ridica moralul membrilor șatrei răvășite, și Traian Băsescu, presimțind nasol și conspirând monstruos, scoate de prin sarcofage mumii ciuruite de molii pentru a le pune să sperie poporul.

Aseară, Gabriel Liiceanu  s-a extras pentru o oră din formolul lumii lui mici, spre a face un schimb de încuviințări cu pata de catran numită Robert Turcescu.

Tot ce a reușit până la urmă filozoful a fost să ne demonstreze că nu toate îmbălsămările reușesc.

Pe lângă greața de a asista în direct la unduiri lascive de cocotă, făcute de o mamă-mare cu pamperși, în fața unui Turcescu jubilând masturbator, un alt sentiment născut în mine de această vizionare suprarealistă a fost acela al iminenței unei treziri. Era atâta absurd și atâta alunecare ca pe slin pe lângă realități în ceea ce domnul Liiceanu predica onctuos,cu adâncă adorație de sine, iar Robert Turcescu încuviința mut, ca un isonar cu pleoapele, încât onirismul scenei nu putea să dureze la nesfârșit.

Mi-am amintit de acel Gabriel Liiceanu eliberator și dătător de speranțe din imaginația mea de cititor al Jurnalului de la Păltiniș și al Epistolarului, mi-am amintit de acel Robert Turcescu incomod și temerar, cu bila lui neagră mai temută de interlocutori decât un cartuș aflat pe o țeavă vizându-le inima și, contrapunând acele imagini desfășurării lamentabile de pe ecran, am realizat că, de fapt, pe cei doi vemurile i-au îmbătrânit urât, i-au transformat în parodii ale propriilor persoane.

Ca într-un film de Bunuel, Gabriel Liiceanu mi-a părut burghezul infatuat, aterizat în acel studio pentru o cină fără finalitate, doar ca să ne mai spună o dată că îi place să mănânce bine și mult, să conducă mașini scumpe și că, pentru astfel de plăceri, e dispus la mici sacrificii cum ar fi transformarea pentru o seară în agentul electoral al diavolului.

Și cum în prostituție tarifele cresc odată cu rafinamentul perversiunilor acceptate, domnul Liiceanu nu a rezistat tentației de a se evidenția prin contribuții personale la înnobilarea felației, în raport cu formulele standard folosite de propagandiștii băsiști de pluton.

Astfel, nu s-a mulțumit doar a repeta teoria Modroganului cu apocalipsa economico – financiară care ne pândește dacă Traian Băsescu va fi demis. Nu! A supralicitat emițând un adânc, înnoitor și democratic panseu: cum că România este azi în situația dramatică în care o minoritate înțeleptă (adică ei) încearcă să salveze țara de amenințările unei majorități iresponsabile (adică noi). Să fie ăsta semn de foame sau semn de sete?

Cu gașca sa de susținători aroganți (Boureanu, „¦), zărghiți (Traian Ungureanu, „¦), viscerali și tarați de ură (Monica Macovei, „¦), Traian Băsescu nu are nicio șansă să recupereze ceva în sufletele românilor.

Cu liota sa de intelectuali oportuniști (Patapievici, MRU), găunoși (Tismăneanu, Mihăieș), ipocriți (Pleșu, Cărtărescu), și iremediabil lipsiți de credibilitate și carismă (Liiceanu), Traian Băsescu are toate șansele să aprindă focul mocnit al nemulțumirii populare.

Deci, după cum se poate constata, Traian Băsescu este în aceste zile sfâșiat de bunele intenții ale comilitonilor săi: între „nicio șansă” și „toate șansele”.

Contele de Saint GermainEditorialeBoureanu,Bunuel,cartarescu,Epistolar,Gabriel Liiceanu,Jurnalul de la Paltinis,mihaies,Monica Macovei,MRU,Patapievici,Plesu,Robert Turcescu,tismaneanuCa orice bulibașă cu mascații la poartă care, în vederea arestării , se împopoțonează cu colanuri și ghiuluri pentru a ridica moralul membrilor șatrei răvășite, și Traian Băsescu, presimțind nasol și conspirând monstruos, scoate de prin sarcofage mumii ciuruite de molii pentru a le pune să sperie poporul. Aseară, Gabriel...Blog politic si polemic