Scorul acestui articol
[Total: 760 voturi. Media: 5]

 

Motto:

Spre rușinea omenirii, fanaticii au prea mult entuziasm, iar înțelepții n-au deloc.

Voltaire

 

Cât de bine este ilustrat aforismul lui Voltaire de „žrezistenții” noÈ™tri haÈ™tagieni. O energie debordanță, iscată nu de vreun foc lăuntric înălțător ci de adrenalina urii, pângăritoare.

Fanatismul È™i fascismul sunt ca oul È™i găina. Unul îl naÈ™te pe celălalt, prin rotație, iar dilema primordialității devine, din exterior, atât de acaparatoare, încât mută în pâcla derizoriului caracterul lor profund monstruos.

Fanaticii se pot împărți în două mari categorii: religioÈ™i È™i nereligioÈ™i. Asta nu înseamnă că unii sunt buni È™i alții răi. Nu există fanatici buni. Chiar dacă sunt religioÈ™i, chiar dacă, uneori, fac È™i fapte bune.

Nu există fanatici buni pentru că, prin definiție, fanaticii sunt intoleranți, pătimaÈ™i È™i orbi la orice le contrazice substanța fanatismului lor. Iar cineva cu aceste însuÈ™iri nu poate fi, fundamental, bun.

În ultima vreme în România a apărut È™i s-a înfoiat o sectă cu pulsiuni fanatice: secta tefeliÈ™tilor, supranumită È™i #rezist. Religia care îi uneÈ™te pe adepții ei debordând de un entuziasm demolator este antipesedismul. Deviza sub care încearcă aceÈ™tia să-È™i camufleze ura față de tot ce înseamnă PSD este „žlupta anticorupție”.

MiÈ™carea legionară în România s-a inspirat din fascismul italian È™i național – socialismul german. Petre Èšutea i-a găsit însă o particularitate innobilantă: „žLegionarismul e mistic-creÈ™tin. Fascismul e ca È™i național-socialismul, nereligios. Acestea sunt explozii etno-istorice, iar nu religioase. Legionarismul se salvează prin creÈ™tinismul stăpânitor înlăuntrul lui. Adică legionarul nu se simte bine decât în umbra bisericilor È™i a troițelor„.

Să semene, aÈ™adar, curentul creat azi de secta tefeliÈ™tilor cu miÈ™carea legionară (am auzit astfel de trimiteri!)? Să se poată el măcar bucura de circumstanța reparatorie a unor rădăcini ideologice înfipte adânc în religia neamului? Să beneficieze el de o sevă creÈ™tină, care l-ar hrăni?

Din păcate nici nu poate fi vorba de aÈ™a ceva. Legionarii anunțau ca sentiment dominant al MiÈ™cării lor DRAGOSTEA. Dragostea de țară! Ura față de duÈ™mani exista È™i ea pe undeva, dar era plasată la periferia discursului public, in tenebrele mobilizării de luptă.

Cuvântul „ždragoste” nu există deloc în vocabularul imediat, verbal sau non – verbal, al tefeliÈ™tilor. Și nici vreo inflexiune creÈ™tină, de toleranță, în mesajul lor. Ei defilează cu spânzurători, cu zeghe, cu ură, cu sete de răzbunare, cu incitări la epurare politică, cu ode aduse instituțiilor de forță È™i capacității lor de a zdrobi tot ce, uman, li se opune.

Secta aceasta nu este de inspirație legionară căci nu-l include pe Dumnezeu printre inspiratori. Dumnezeii ei sunt Coldea, Kovesi, Macovei, adică uzurpatori de credință adevărată, idoli de lut conjuncturali.

Secta aceasta se trage direct din intoleranța păgână a fascismului (de unde È™i titlul acestui articol). Iar exponenții ei de vitrină, purtătorii ei de cuvânt informali (să amintesc aici doar pe trei dintre aceÈ™tia, primii care-mi vin în memorie: C.T. Popescu, G. Liiceanu, Tudor Chirilă), au grijă, pentru ca nu cumva să fie confundați cu niÈ™te buni samariteni, să apară tot mai des în public cu fețe încrâncenate, cu sălbatice grimase asasine.

Mi-a inspirat acest articol o reacție de regretabilă pierdere de repere, de necontrolat fanatism, a unuia dintre cei trei: Tudor Chirilă.

Am mai scris aici că, în ciuda diferențelor de opinii, Tudor Chirilă este printre artiÈ™tii pe care îi apreciez. Port È™i acum în maÈ™ină un CD cu Vama Veche pe care îl ascult la drum lung. Pot înțelege, până la un punct, poziționarea sa politică. Este poziționarea celor mai mulți din lumea lui È™i È™tim foarte bine că oamenii ocupați, precum el È™i aceia, nu prea au timp să se informeze de la surse alese temeinic; se lasă „žinformați”, cel mai des, de anturaj.

Ieri, însă, în plin È™i cutremurător scandal al protocoalelor, am citit o È™tire care m-a uluit È™i m-a făcut să reflectez îndelung la dezastrele pe care le poate produce fanatismul asupra discernământului uman. Tudor Chirilă, precum tifosi aceia congestionați la fată care întră pe teren să bată arbitrul pentru că echipa lor joacă prost, È™i-a pierdut complet luciditatea È™i simțul proporțiilor È™i, dus de fanatismul său pus pe spart capete, a postat pe pagina de Facebook un comentariu delirant. Un comentariu care ne demonstrează că trăieÈ™te într-o cu totul altă lume decât cea reală È™i imediat dureroasă.

DeÈ™i se arată îngrijorat până la urlet de „žAcapararea României”, Pe Tudor Chirilă nu-l face să se ia cu mâinile de cap acapararea României prin furarea absolut banditească de către SRI È™i DNA, prin intermediul protocoalelor desecretizate, a democrației È™i drepturilor fundamentale ale omului din România, ci cu totul altceva:  faptul că legile justiției vor merge în curând la promulgare.

Este absolut halucinant să constați atâta derapaj, atâta eroare de apreciere între bine È™i rău la cineva care, totuÈ™i, se pretinde onest È™i curat intenționat față de țară.

Între cele două pericole pentru prezentul È™i viitorul țării, mă refer la efectele protocoalelor È™i la efectele legilor justiției, nu e doar o prăpastie de magnitudine. Sunt mai multe prăpăstii, în trepte.

Protocoalele au fost anticonstituționale, nelegale. Nedezbătute public, secretizate (formă de recunoaÈ™tere implicită a culpabilității)  și de cea mai pură sorginte de poliție politică. Au produs zeci, dacă nu sute, dacă nu mii de victime nevinovate.

Legile justiției au urmat procedurile legale, au fost dezbătute public, au răspuns unor cerințe ale CCR, au fost aprobate de parlament È™i, cum toți profesioniÈ™tii oneÈ™ti din domeniu remarcă, vor repara niÈ™te erori extrem de grave pe care le-a evidențiat practica juridică din ultimii ani.

Dragă Tudor Chirilă, fără pic de ironie sau rea intenție te sfătuiesc: trezeÈ™te-te la realitate! IeÈ™i din condiția de fan, de ultras, de membru necondiționat È™i legat la ochi al unei galerii de fotbal. LimpezeÈ™te-ți valorile.

Revino la unitățile de măsură recunoscute în lumea tangibilă. Oferă-ți un moment de luciditate È™i rămâi o clipă singur cu tine însuți. Întreabă-te dacă nu cumva greÈ™eÈ™ti.  Dacă nu cumva ar fi momentul să te reîntorci din fantezie. Să-ți recuperezi obiectivitatea.

Și încă o dată: trezeÈ™te-te!

Onirismul o fi bun, ca evadare în altceva, pentru creație, dar e compromițător, dezastruos, pentru ființarea de zi cu zi.

https://www.conteledesaintgermain.ro/wp-content/uploads/2018/04/articol-conte.jpghttps://www.conteledesaintgermain.ro/wp-content/uploads/2018/04/articol-conte-150x150.jpgContele de Saint GermainEditorialeacapararea Romaniei,binomul SRI-DNA,CT Popescu,desecretizarea protocoalelor,fanatism si fascism,lupta anticoruptie,Miscarea Legionara,onirism,Petre Tutea,Tudor Chirila,Vama Veche,Voltaire  Motto: Spre rușinea omenirii, fanaticii au prea mult entuziasm, iar înțelepții n-au deloc. Voltaire   Cât de bine este ilustrat aforismul lui Voltaire de 'žrezistenții' noÈ™tri haÈ™tagieni. O energie debordanță, iscată nu de vreun foc lăuntric înălțător ci de adrenalina urii, pângăritoare. Fanatismul È™i fascismul sunt ca oul È™i găina. Unul îl naÈ™te pe...Blog politic si polemic