Scorul acestui articol
[Total: 0 voturi. Media: 0]

M-am extras pentru două săptămâni din tumultul luptelor politice de-acasă. Am vrut şi am reuşit să-mi ofer o debranşare de la tensiunea scenariilor, a dezvăluirilor, a loviturilor sub centură, a măcelului dintre instituţii, tensiune care mă luase în primire printr-un fenomen de rezonanţă de nestăvilit.
Întors acasă ce-am descoperit? Că, în lipsa mea, viaţa din jur îşi văzuse neabătut de ale ei fără să fi fost tulburată în niciun fel de faptul că eu o ignorasem, că o trădasem preţ de mai mult zile cu rivala de care se temea cel mai mult, cu natura atotputernică, indiferentă la timp şi ambiţii umane.
Am luat la rând canalele de ştiri si toate, fără excepţie, mi s-au părut revoltător de agresive şi tendenţioase. Mi-a apărut mai clar decât oricând faptul că, dacă nu ştim să ne prezervăm liberul arbitru, suntem pierduţi. Dar cum să ne oferim această protecţie dacă tocmai increderea devine o vulnerabilitate?
Ai incredere într-un anumit post de televiziune pentru că, de-a lungul ultimilor ani, ţi-a reflectat cel mai bine opţiunile. Dar vezi că, acum, acest post include în toate talkshow-urile, indiferent de moderator, o secţiune dedicată programatic discreditării lui Klaus Johannis. Mie acest lucru nu îmi place. De ce? Pentru că simt în el nu atât dorinţa de informare, intenţia de a mă ajuta să votez in cunoştinţă de cauză, cât misiunea toxică de a mă manipula. De a-mi forţa mâna cu buletinul de vot să se îndrepte spre urna pe care scrie Victor Ponta. Iar acest exemplu se conjugă cu un altul: modul în care acelaşi canal de televiziune expediază la “nesemnificative” abuzul strigător la cer al guvernului Ponta reprezentat de emiterea Ordonanţei de Urgenţă privind migrarea aleşilor locali. Nu e nevoie, totuşi, de prea multă perspicacitate pentru a-ţi da seama că într-o cântărire obiectivă a gravităţii şi nocivităţii pentru democraţie, presupusa minciună a lui Johannis că nu s-ar fi intâlnit cu Băsescu sau că nu ar fi fost la Grivco păleşte până la irelevanţă atunci când este comparată cu certa şi deja intrata în vigoare manevră de racolare cu legea a primarilor oportunişti.
De postul lui Sebastian Ghiţă ce să mai spun? Aceeaşi temă venită de sus, cu atacuri furibunde la adresa lui Klaus Johannis dar cu o prestaţie mult mai amatoristică şi heirupistă a moderatorilor decât la postul anterior comentat. Am rămas mut să o văd pe Andreea Creţulescu, altădată plină de farmec şi bunăcuviinţă, isterizându-se mai ceva ca Sorina Matei atunci când unii invitaţi îşi permiteau să o contrazică.
Televiziunea de ştiri a lui Cozmin Guşă a dobândit toate metehnele Laviniei Şandru, precum un câine de patru pereţi aerul bolnăvicios al stăpânului căzut la pat. Este superficială, fanatic unidirecţionată (anti Victor Ponta), lipsită de o minimă consecvenţă (Traian Băsescu fiind turnesolul cel mai elocvent) şi plicticoasă până la confundarea cu reclamele publicitare (păcat de Rareş Bogdan că a acceptat să fie folosit pe post de mister Muscolo). Ieri, doamna Şandru, plonjase într-un elogiu adus clarviziunii lui Traian Băsescu invadată de un extaz aproape sexual. Încă puţin exces de zel şi o să se aleagă cu o păruială din partea Elenei Udrea ca la luptele în noroi.
Las la urmă vomitivul B1TV. Sunt acolo nişte figuri (încununate de chiţcăitul instabilului Stan – laptop) care doar de şarmul pravoslavnicei Monica Macovei pot fi concurate. Pe lângă confuzia comică pricinuită de lipsa ordinelor de sus privind comportamentul la adresa prezidenţiabilei Elenei Udrea (Turcescu, Orcan şi alţi consacraţi tembeli ai locului contrazicâdu-se cu cele mai bune intenţii de armonizare), ceea ce mi s-a părut definitoriu pentru patriotismul numiţilor propagandişti a fost bucuria cu care comentau probabila pierdere de către România a comisariatului european de dezvoltare regională. Ura lor faţă de Ponta, dragostea lor pentru Băsescu, îi aruncaseră în plin vârtej de jubilaţie la aflarea veştii despre această posibilă înfrângere naţională.
Totul e, în faţa acestei avalanşe mediatice de patimi ce nu au nimic comun cu binele general, să găseşti, să găsim, fracţiunile de adevăr (din oceanul de bruiaje manipulatorii) şi puterea de a le valorifica prin propria raţionalitate. Trebuie să rezistăm tendinţei de a ne lăsa duşi de val şi să judecăm cu propriul cap, să alegem cu propriul discernământ. Altfel spus, să greşim (dacă o fi să greşim) pe propria mână şi nu fraieriţi de oportunişti ce numai binele altora nu-l urmăresc.

Contele de Saint GermainEditorialeAndreea Cretulescu,B1TV,Cozmin Gusa,Elena Udrea,Grivco,Klaus Johannis,Lavinia Sandru,Monica Macovei,Orcan,Rares Bogdan,Realitatea TV,Robert Turcescu,Sebastian Ghita,Sorina Matei,Stan Laptop,Victor PontaM-am extras pentru două săptămâni din tumultul luptelor politice de-acasă. Am vrut şi am reuşit să-mi ofer o debranşare de la tensiunea scenariilor, a dezvăluirilor, a loviturilor sub centură, a măcelului dintre instituţii, tensiune care mă luase în primire printr-un fenomen de rezonanţă de nestăvilit. Întors acasă ce-am descoperit? Că,...Blog politic si polemic