Scorul acestui articol
[Total: 0 voturi. Media: 0]

(Comentariu postat la articolul lui Mircea Cartarescu din EVZ intitulat “Peisaj dupa isterie”, articol ce poate fi citit accesand linkul http://www.evz.ro/detalii/stiri/senatul-evz-peisaj-dupa-isterie-942329.html)

În ultima vreme Mircea Cărtărescu a spus de multe ori că s-a înşelat. Când însă a încercat să explice în ce fel “s-a înşelat”, de fiecare dată a lăsat să se înţeleagă că, de fapt, “a fost inşelat”. El, de bună credinţă, a judecat şi a acţionat corect prin prisma propriului set de valori morale însă s-a găsit mereu cineva prin preajmă care să profite de angelismul său şi să-l dezamăgească.

A acceptat să se înroleze în corul  polifon, cu solouri de coloratură, al susţinătorilor de fosă ai lui Traian Băsescu deoarece TB a condamnat comunismul şi a promis reformarea statului; acum îşi dă seama, cu mâhnire, că Preşedintele a acţionat politicianist şi nu din convingere, deci “m-am înşelat” se propune a fi citit “m-a inşelat”.

A fost ataşat sincer doctrinei liberale, ideii că ţara s-ar putea emancipa prin liberalism dar a trebuit să observe, cu indignare, că greii liberali au cedat unor interese meschine şi, în loc să se alăture proiectului grandios al preşedintelui vizionar flancat de “farurile” ideologice Stoica şi Stolojan şi de “conştiinţele fanion” Voinescu şi Baconschi, au ales calea trădării nationale propusă de “bidonul gol” Antonescu şi anume sclavia de partid şi cruciada antiportocalie. Din nou pentru “m-am înşelat” MC ne propune traducerea de catifea “m-au înşelat”.

Exemplele ar putea continua dar aş fi redundant. Este clar că MC nu are, păstrând proporţiile,  tăria lui Dăscălescu de a recunoaşte răspicat: “am fost un dobitoc”.

MC, pe lângă mica preocupare de a nu contrapune  prea flagrant convingerile sale subiective şi realităţile sale convenabile evidenţelor României de acum, ne dovedeşte, prin articole precum cel de azi, că are un pasional meci personal cu cei care-i contestă opţiunile politice, mergând chiar până la ticăloşia de a-i pune la îndoială bunacredinţă.

Să acuzi tu, ca personaj de expresie, ca apărător (prezumat) şi beneficiar al libertăţii de exprimare, televiziunile şi ziarele de crimă cu premeditare nu reprezintă, după părerea mea, o naivă cădere în capcana argumentaţiei pentru proşti, cu moguli şi tonomate, încropită de Traian Băsescu pentru a-şi justifica eşecurile. O astfel de direcţionare a vinovăţiilor pentru înmulţirea diformităţilor şi monstruozităţilor din societatea românească denotă ceva mult mai toxic decât scuzabila naivitate: denotă o vanitate mai presus de respectul pentru adevăr şi proporţii.

Compromisul maxim pe care MC îl poate face în raport cu precaritatea susţinerilor sale este să recunoască, cu jumătate de gură, că da, s-a mai înşelat pe alocuri, de fapt a fost înşelat şi că nu, nu s-a înşelat nicidecum atunci când şi-a stabilit antipatiile şi ţintele de atac. Antipatii şi ţinte identice, prin jocul unor mari coincidenţe, cu cele ale lui Traian Băsescu, înşelătorul.

Altfel spus: “am fost înşelat dar am avut dreptate”!

 

Contele de Saint GermainPolemiceAntonescu,Baconschi,Mircea Cartarescu,Peisaj dupa isterie,Senatul EVZ,Stoica,Stolojan,Traian Basescu,Voinescu(Comentariu postat la articolul lui Mircea Cartarescu din EVZ intitulat 'Peisaj dupa isterie', articol ce poate fi citit accesand linkul http://www.evz.ro/detalii/stiri/senatul-evz-peisaj-dupa-isterie-942329.html) În ultima vreme Mircea Cărtărescu a spus de multe ori că s-a înşelat. Când însă a încercat să explice în ce fel “s-a înşelat”, de fiecare dată a lăsat...Blog politic si polemic