Democratia?”¦ O vorba de dansii inventata!
Un eseu de Garfield, motanul
Ce e democratia? Dupa ultimul dictionar motanesc, democratia este cea mai uzitata metoda de catre dictatori sau de catre reprezentanti de grupuri de interese, pentru a ajunge la putere. Alte metode asemanatoare pentru a pune mana pe putere sunt: lovitura de stat, razboiul civil, asasinatul, condamnari politice, intrigi in spatele usilor inchise, interventii straine”¦ si cate si mai cate”¦ Mos Craciunul motanilor are sacul plin cu jucarii d-astea!
Isroric romantat. Inca de la aparitia sa pe tarmul Marii Egee, democratia a avut sadit in inima germenele masculului alfa, dominatorul”¦ si a dominat asta mai mult cu sabia si scutul decat cu vorba dulce”¦ cel tare il supunea cu sabia pe cel slab, iar spartanii au dus democratia hat-departe, incat ii ucideau pe cei slabi inca de la nastere. Mai aproape de noi, va aduc la cunostinta ca cei mai mari dictatori ai ultimului secol au fost concomitent (unii mai sunt inca) si cei mai mari democrati”¦ nu vi-i mai spun ca-i stiti sau ii gasiti pe Goagl. Dar cel mai mult si mai mult imi place cand se bat democratii intre ei in numele democratiei! Pacat ce se bat in mod democratic, prin interpusi mai fraieri, asa ca noi!
Filozoficeste vorbind acuma. As dori ca unul (una, ma rog”¦ ca vad ca se tine la apelative) din domniile voastre sa-mi dea un singur exemplu, unul singur, de fenomen sau act natural produs in mod democratic. Nu cred ca exista. In acelasi timp, eu va dau zeci de exemple de acte naturale produse in cel mai nedemocratic mod! Astfel, cel mare il mananca pe cel mic”¦ motanu il papa pe soricel, miam-miam!”¦ crocodilul cel mare pe cel mic, lupul pe oaie, tigrul pe ce apuca si el”¦ si tot asa”¦ raul cel mare inghite paraul cel mic, fluviul inghite raul, planeta cea mare capteaza planete mai mici, galaxia mare o inghite pe cea mica etc. Deci, legea junglei e naturala, nicidecum democratia!
Legea mascului alfa. E foarte simpla: conduce cel mai tare si, in consecinta, isi face parte. Haita de lupi e condusa de masculul alfa, cel care l-a ucis pe vechiul mascul alfa, ajuns la batranete. Ceausescu, Iliescu, Basescu sunt exemplele cele mai la indemana din regnul politic.
Perceptia democratiei la romani. Pai, biserica si armata, cele mai nedemocratice institutii, sunt in topul preferintelor. Cea mai democratica institutie, Parlamentul, e si cea mai detestata.
Trei iezi cucuieti, usa mamii descuieti. Aici as vrea sa spun cateva vorbe despre imaginea democratiei americane coborata la nivelul relatiilor de munca, de zi cu zi, in contrast cu reveriile idilico-naive dezvoltate de catre partenera noastra de zbenguiala in bazinul pentru cei mici, isteata dar capricioasa Cristina. Pai, cu cele mai umile scuze, de pe acoperis am avut ocazia sa vad cu totul altfel de relatii de munca prin state”¦ sicane grosolane, cutite in spate, turnatorii, dari in gat, sarituru de la etaj, curvasarii, asasinate comandate etc, chiar si nivele foarte inalte de cercetatori, manageri sau oameni de afaceri, nu doar la motanii de rand. Cum vine asta, eu sa muncesc pentru tine, si tu pentru mine? Nu suna ca dracu? Pai, acolo trebuie sa ai stomac, adica sa fii bun incasator, dar si bun luptator. Sa primesti si sa dai! Sa fii la curent ca, daca ii dai o centima cersetorului din colt, contribui la imbogatirea dilerului de crack care-i furnizeza acestuia doza zilnica. Si, ca sa duc ideea pana la capat, n-o prea vad pe Cristina avand stomac”¦ mai degraba ea e cea care da centima. S-ar putea zice, fara sa gresesc prea mult, ca se poarta mai mult haina mafiota intoarsa pe dos decat papionul lui Ratiu!
Si-am incalecat p-o sa, asta-i cu democratia! hehehe! Garfield, motanu de pe acoperis
https://www.conteledesaintgermain.ro/democratia-o-vorba-de-dansii-inventata/16-12-2014EditorialeBasescu,Ceausescu,democratie,Garfield motanul,haita mafiota,Iliescu,Ion Ratiu,legea junglei,masculul alfaUn eseu de Garfield, motanul Ce e democratia? Dupa ultimul dictionar motanesc, democratia este cea mai uzitata metoda de catre dictatori sau de catre reprezentanti de grupuri de interese, pentru a ajunge la putere. Alte metode asemanatoare pentru a pune mana pe putere sunt: lovitura de stat, razboiul civil, asasinatul,...Contele de Saint Germain de Saint Germainsaintgermain66@yahoo.comAdministratorContele de Saint Germain
Comentarii prin Facebook:
Conte
Replicile dumneavostra nu au fost severe cum le considerati ci cel putin indoielnice, la nivel logic, dar si moral. Articolul al doilea pe care l-ati scris chiar abunda in asa ceva. Si dau doar doua elemente in acest sens:
1.Spuneti ca nu atacati persoane. Ba da, e plin de argumente ad hominem. Sa explic ce inseamna: X face o afirmatie. Y spune ca X are ceva defecte de caracter pe care si le inchipuie dumnealui, drept care argumentul lui X nu este valabil. (Sa va dau si termenul englezesc, „poisoning the well” afirmatie de discreditare si ridiculizare a persoanei pentru a sterge afirmatiile acesteia, exemplu: X e fascist, nu-l asculta….) Exact asta ati facut. Nu v-ati referit la argumentele mele ci la persoana mea, in jurul meu se invirt stelele, sunt aroganta, nu accept contraziceri, etc, etc, etc de aceea ce spun nu e valabil – nu vi se pare ca acestea nu sunt argumente la un subiect discutat ci caracterizari derogatorii la persoana?
Ma cunoasteti? ati lucrat vreodata in echipa cu mine, ati vorbit vreodata cu pacienti ai mei sau colegi ai mei? ca sa afirmati asa ceva la persoana? Evident nu. Atunci cum faceti asemenea afirmatii despre mine, si o faceti pina si in aparenta dumneavoastra scuza. Si, mai ales, ce relevantza au fatza de subiectul discutat? care era subiectul dumneavoastra? caci de fapt nu ati spus nimic despre democratie ci o multime despre unii dintre participantii la blog, in asemenea hal incit s-au simtit atinsi si unii care nu au fost numiti – deci clar a fost atac la persoana/persoane.
Din punct de vedere al logicii unui discurs si al subiectului: NICI UNA, nici o relevantza. Nu sunt un argument afirmatiile dumneavoastra. Au o singura logica, insulta fatza de persoana. Nu, nu o spun eu, acestea sunt regulile logicii si retoricii, puteti sa va suparati pe logica daca doriti, si daca va suparati nicio problema, nu aveti o disputa cu mine – pentru ca de fapt nu stiti sa duceti o disputa – deschideti o carte de logica ori retorica.
2. Alta minune. Se numeste omul de paie: X face o afirmatie a. Y nu raspunde la acea afirmatie ci face afirmatia b de obicei o distorsionare a afirmatiei a, si o combate ca si cum aceasta ar fi fost spusa de X (termenul englezesc „strawman fallacy” : Y nu se contreaza cu adversarul pe un subiect comun ci construieste un subiect fals convenabil lui si-l bate de-l omoara ca si cum ar apartine adversarului). Unde m-ati vazut pe mine spunind ca democratie inseamna anarhie ca sa puneti asemenea vorbe pe seama mea? Sau incompetentza de-a valma? dar unde credeti ca traiesc? in pampas? sau ca fac medicina in jungla, si nu intr-un sistem? ce anume din ce spun va face sa afirmati asa ceva? Aratati-mi, demonstrati, dar logic, la subiect, nu pe considerente la persoana.
Am vorbit depre dezbaterile prezidentiale din State de pilda, am dat si link, puteti sa le ascultati ca sa stiti ce ascult si eu si ce inseamna dezbatere pe problemele unei societati. Credeti ca acestea se refera la anarhie sau dimpotriva la un sistem la care toata lumea sa faca sluj in fatza sefului? ( va intreb si ca sa ma lamuresc cumva: mie mi le atribuiti pe amindoua deodata: sau cred ca face cine ce vrea, sau sunt seful, in opinia dumneavoastra? poate ar trebui sa va hotariti, caci spuneti lucruri complet contrare in ce ma priveste, sunt si sef si anarhist in acelasi timp. E ilogic si ca atare neverosimil, nu am cum sa raspund la asa ceva, e insulta de dragul insultei in care apuci orice piatra sa o arunci in adversar, atit)
Am afirmat vreodata ca mor dupa ponta, sau ca l-as da jos pe iohannis prin revolutie cu ce? cornete? Unde, as vrea sa vad in ce postare as fi facut asa ceva? Va rog, exemplu, caci am postat destul, daca aveti dovada a ceea ce spuneti aduceti-o. Daca nu, inseamna ca ati inventat un om de paie. Da, consider ca exista o multime de propaganda aiuritoare gen „ponta ne duce in china”, o timpenie care nu tine seama de niste realitati economice internationale si la care am adus argumente – repet, poarta europeana a Chinei e Germania. Si da, consider ca Iohannis a facut niste pasi gresiti importanti de pilda prin propunerea unei legi a votului prin corespondentza care faciliteaza frauda, si am argumentat ( a facut si alte gafe dar chiar nu are rost sa discut).
Si da consider ca in orice democratie oricine vine la putere trebuie supus perpetuu scrutinului demosului, nu doar la alegeri. Este un exercitiu democratic absolut normal. Se discuta pro si contra din primul moment, ca este vorba de oamenii obisnuiti, politicieni sau media. Dar iertati-ma, sa va intreb, de sondajele Gallup de pilda, ati auzit,? stiti ca se fac zilnic evaluari ale presedintelui SUA? Zilnic si din primul moment? Adica inclusiv interesul de a afla opinia oamenilor de-a lungul conducerii unui presedinte incepind cu primul moment, e o constanta? Nu ma credeti? poftim; http://www.gallup.com/poll/113980/Gallup-Daily-Obama-Job-Approval.aspx Deci ce vi se pare atit de anormal, anarhic sau periculos in ce spun? Caci mie da, dorintza dumneavoastra de a-i aduce pe altii la tacere, pe cei care nu doar privesc increzatori ci analizeaza, se intreaba, mi se pare cumplit de anormala, iar ca o considerati extremist dorintza de a rasturna un presedinte suflind cornete, nu e cu nimic mai prejos decit lozincaria de prost gust cu „jos comunismul”, cai verzi pe pereti adica.
In final, ce are ce spun eu cu ce afirmati dumneavoastra ca as fi spus? raspuns: din punct de vedere logic: NIMIC. Dincolo de logica da: minimalizare, devierea subiectului, straw man fallacy e o varianta de deviere a subiectului, termenul general este herring rosu – heringii se foloseau pe timpuri ca sa abata ciinii de vinatoare de la urme fiindca miroseau cumplit de urit. Si iar: Nu, nu o spun eu, acestea sunt regulile logicii si retoricii, si, iar, va sta logica la dispozitie sa o certati ca nu va asculta.
Spuneti ca nu accept sa ma contrazica cineva, Ba da, cu draga inima ascult un contraargument, dar unul care se refera la subiect si bine construit, si nu atacuri la persoana si argumente elucubrante pe oameni de paie. acelea sunt poate pe gustul si umorul lui Lucifer, si, vorba lui, de gustibus. Nu voi considera niciodata un ad hominem argument valabil, si cert nici severitate si nici gluma, ci pur si simplu badaranie. Vorbiti de sport? Acela are reguli, dumneavoastra nu respectati regulile logicii si argumentului, va ratzoitzi la mine, incercati sa ma inspaimintati, sa ma faceti sa ma simt unul mic si inferior – asa cum am spus , ati dorit sa va afirmati superioritatea in ce ma priveste, nu sa discutati, atit- bullying i se spune aici, genul gorilei lui udrea care are argumentul pumnului. Atit.
Am incercat cit am putut, m-am retras, am explicat cu cita deferentza am putut. Dar nu este umorul sau severitatea dumneavoastra care ma fac sa ma retrag, si nici lipsa mea de umor sau ce vedeti dumneavoastra ca incapacitate de a accepta un contraargument: de fapt nu mi-ati demonstrat nimic altceva decit arogantza si un spirit vindicativ. Si, se vede, continuati, nu v-ati „racorit” inca. O faceti pina si punind postarea lui Garfield – pe el n-am cum sa ma supar, el a vazut doar filme cu mafioti poate, nu intelege cum spuneti dumneavoastra ca intelegeti ca democratia nu e nicaieri perfecta ( serios, Garfield? pentru tine democratie inseamna ca nu trebuie sa existe nici criminali nici justitie, e raiul te pomeni, o stare de permanenta si fericita nevinovatie in care zburda catzelusi cu funditze la git?). Acesta, la nivel de logica, e whataboutism; sa va dau varianta 1952: „How many decades does it take an average Soviet man to earn enough money to buy a Soviet car?” After a thoughtful pause, the Soviet replies: „And you are lynching Negroes!” de care am mai vorbit, varianta de tu quoque.
In lipsa de umor, oricum credeti-ma ca o spun cu parere de rau dar cumva si cu multa seninatate. Articolul dumneavoastra, de fapt sirul dumneavostra de postari nu sunt nici severitate, nici gluma, nici vreun exercitiu de fulguranta inteligentza, sunt un sir de afirmatii veninoase si, ca discurs logic, o completa aiureala. Foarte interesant exercitiul dumneavoastra, inca o data felicitari, e de-a dreptul sublim, v-ati demonstrat superioritatea. Si sper ca v-am aratat si eu ca stiu sa ascult, in ciuda opiniei dumneavoastra despre mine ca nu as asculta, v-am ascultat cuminte, in liniste, pina la capat.
🙂
Stimată Cris,
Am evitat să vă răspund punctual la toate”¦ provocările (vedeți, eu nu le numesc jigniri, discreditări, ridiculizări, cum faceți dumneavoastră) din simplul motiv că sunt foarte multe și timpul curge dureros de repede (mai ales de la o vârstă încolo). Pentru că totuși m-ați incitat să vă răspund în vreun fel, am ales calea mai scurtă, de a analiza nu textul pe paragrafe ci textul ca reflectare a unei tipologii umane, a unui mod de a gândi. Evident că justețea și precizia analizei mele sunt limitate de faptul că vă cunosc doar din scris (ceea ce nu înseamnă însă că nu vă cunosc deloc ci că vă cunosc doar partial). Am încercat și eu, în ceea ce vă privește, un fel de grafologie. Dar nu aplicată formei ci fondului scriiturii (precizez explicit metaforizarea ca să nu mă amendați la secundă cu definiția din DEX a grafologiei). Așadar da, vă cunosc atât cât îmi permit comentariile pe care le-ați făcut pe acest blog și priceperea mea de a citi prin rânduri și printe rânduri.
Aș începe cu un inventar sumar al „¦ provocărilor cu care mă onorați doar în acest ultim răspuns. Există însă multă suculență vexatorie și în precedentele postări ale dumneavoastră care, de fapt, au generat replicile mele.
Așadar: replicile mele au fost „cel puțin îndoielnice la nivel logic dar și moral”, discursul meu nu are nicio logică, nicio relevanță (ba pardon „are o singura logica, insulta fatza de persoana”), nu știu să duc o dispută, proferez „insulta de dragul insultei in care apuci orice piatra sa o arunci in adversar”, am „dorintza de a-i aduce pe altii la tacere”, referirea mea la cornet „nu e cu nimic mai prejos decit lozincaria de prost gust cu „jos comunismul”, cai verzi pe pereti adica”, produc „atacuri la persoana si argumente elucubrante pe oameni de paie”, fac atacuri ad hominem fiind, pur și simplu, bădăran, „va ratzoitzi la mine, incercati sa ma inspaimintati”, sunt „ genul gorilei lui udrea care are argumentul pumnului”, nu am „demonstrat nimic altceva decit arogantza si un spirit vindicativ”, postările mele „sunt un sir de afirmatii veninoase si, ca discurs logic, o completa aiureala”.
Acum, pe bune, stimată doamnă doctor, nu vi se pare simptomatic? Atât de mult pentru atât de puțin? Asta înțelegeți dumneavoastră prin „am explicat cu cita deferentza am putut”?
Definiție DEX: Deferență = Respect, stimă, considerație deosebită; condescendență. „“ Din fr. déférence.
Asta vi se pare că demonstrează epitetele de mai sus, cu care m-ați blagoslovit într-un text de nici o pagină? Păi dacă le-am scoate, ce-ar mai rămâne din argumentația pe care ați construit-o?
Eu m-am obișnuit cu astfel de catalogări pe un blog polemic și n-aș fi făcut caz de ele dacă dumneavoastră nu mi-ați fi reproșat mie, pentru urzicături mult mai puțin numeroase și mai netoxice, că aș face atacuri în genul gorilei lui Udrea, că încerc să vă înspăimânt și toate celelalte drăgălășenii.
Dar să atac puțin și fondul reproșurilor pe care mi le aduceți.
Mă citiți superficial, grăbită să-mi dați retururi cât mai tăioase, și din pricina asta înțelegeți multe lucruri pe dos sau pur și simplu faceți transfer de personalitate, victimizându-vă.
Argumente.
a) Pentru transferul de peronalitate: povestea cu cornetele (mă refeream la o joacă de copii care constă în lansarea unor cornete de hârtie printr-o țeavă de plastic) era o glumiță adresată lui @Intrigat, cum și precizez în text. El și nu dumneavoastră, într-un comentariu elogios pe care vi-l adresa, spunea: „Daca e asa, va inteleg perfect, pentru ca simt acelasi lucru si-mi vine sa strig si eu odata cu dvs.: Doamne, da-le minte romanilor, macar in ceasul al doisprezecelea!”¦”.
b) Pentru cititul superficial și tentația victimizării. Scrieți: „Am afirmat vreodata ca mor dupa ponta, sau ca l-as da jos pe iohannis prin revolutie cu ce? cornete? Unde, as vrea sa vad in ce postare as fi facut asa ceva? Va rog, exemplu, caci am postat destul, daca aveti dovada a ceea ce spuneti aduceti-o. Daca nu, inseamna ca ati inventat un om de paie.” Iată exemplul cerut: dar nu că ați fi afirmat ceea ce, de fapt, precizasem ca afirmase @Intrigat, ci că ați citit textul meu în diagonală și nu ați băgat de seamă că, în acel paragraf, „Democrația ca moft”, îi răspundeam lui @Intrigat și nu dumneavoastră. Așadar nu am inventat niciun om de paie, doar dacă nu vreți să vă puneți rău cu @Intrigat sugerând că el ar fi furajul în discuție.
Cât despre „poisoning the well” (dumneavoastră fiind, evident, the well iar eu restul), plecați de la o premisă greșită. Imi spuneți: „Nu v-ati referit la argumentele mele ci la persoana mea, in jurul meu se invirt stelele,”¦”. Ei bine, tocmai la argumentele dumneavoastră mă referisem, argumente care abundau în „ëgalul meu, egalii mei” crezând că astfel demonstrați generozitate și spirit de echipă. Vreau să vă asigur că a spune cuiva că este egalul altcuiva nu este, întotdeauna, un compliment. Ba, mai mult, este foarte rar adevărat. Și dumneavoastră știți cu certitudine asta. A fost însă o generalizare convenabilă pentru demonstrația pe care o încercați la acel moment și eu tocmai asta am vrut să arăt: tehnica dumneavoastră de a construi demonstrații are, uneori, implanturi fragile care mizează pe nebăgarea de seamă a interlocutorului.
În fine, un ultim răspuns pe fond.
Afirmați: „Unde m-ati vazut pe mine spunind ca democratie inseamna anarhie ca sa puneti asemenea vorbe pe seama mea? Sau incompetentza de-a valma?”. Vă întreb cu vorbele dumneavoastră: unde m-ați văzut pe mine spunând că ați fi spus că democrație înseamnă anarhie, ca să puneți asemenea vorbe pe seama mea? Cred că sunteți din nou într-o eroare de citire superficială sau de transfer de personalitate. E rândul meu să vă rog a-mi prezenta, cu ghilimelele de rigoare, fragmentul incriminat.
Aș vrea să așternem pacea peste această polemică. În fond sunt atâtea subiecte interesante ce ar putea fi dezbătute cu seninătate sau, dacă nu, măcar cu evitarea escaladării unor divergențe de opinii. Eu aș fi gata să pun punct aici acestui dialog devenit prea personalizat dacă aș fi sigur că nu veți considera asta ca o impolitețe. Formulați-mi răspunsul pe care îl considerați potrivit și meritat (dacă doriți vi-l pot pune și pe prima pagină) și apoi să ne vedem fiecare de comentariile sale, în deplină libertate de opinie și fără ranchiună.
Intr-un articol pretins despre democratie folositi numele de democratie cu bunavointza de vreo cinci ori, pe al meu si pe al lui Intrigat, deci nume de persoane pe care le si folositi ca si adversari in paragrafele dumneavoastra, cu totul, de noua ori, de discutat nu discutati principii ci preponderent afirmatii ale unor persoane. Deci despre ce ati vorbit, democratie sau persoane? Nu discutati despre democratie ci combateti, in felul dumneavoastra, ce considerati ca am fi spus eu respectiv Intrigat. Este un ad hominem. Nu eu transform discutia intr-una personala, dumneavoastra ati insistat prin articolul la care m-am referit, al doilea cu care m-ati onorat, dar ma bucur daca sunteti dispus sa va opriti aici, si sper ca asa sa fie.
Ati facut o demonstratie de pomina despre egalitate ca si arogantza atunci cind eu v-am vorbit despre ceea ce pentru mine este notiune zilnica si mai ales este concept absolut normal in ziua de azi. Vorbeati de Bill Gates, aveti idee care e statement-ul Microsoft pe 2014 ? Sa-l citez:
„Diversity and inclusion are integral to Microsoft”™s vision, strategy and business success. We recognize that leadership in today”™s global marketplace requires that we create a corporate culture and an inclusive business environment where the best and brightest diverse minds””employees with varied perspectives, skills, and experiences–work together to meet global consumer demands. The collaboration of cultures, ideas, and different perspectives is an organizational asset and brings forth greater creativity and innovation. (…..)
Microsoft recognizes that diversity gains will not be sustained if the work environment does not promote behaviors that encourage new ways of problem-solving and reward diversity of thought.
We provide Microsoft”™s leaders with cultural competency training and GD&I best practice management strategies and offer employees ample opportunities to network and build key stakeholder relationships, thereby fostering a culture of inclusive behaviors……”
Diversitate, incluziune, oameni care muncesc impreuna. Stakeholders, nu superiori si inferiori ci coparticipanti, cointersati independenti si interrelationati cu putere de decizie intr-un proiect. Nu se refera la „colaborararea intre popoare”. Regret , asa se gindeste, sunt structuri organizationale numite de unii organice, predominant orizontale, cu un tip modern de lantz de comanda, cu delegare de decizie si deci autonomie, colaborative. Sunt tipul de structura preferata in orice mediu de mare tehnologie si contact cu alti oameni, pentru ca sunt cu mult mai flexibile, reactioneaza rapid, sunt extrem de inovative si eficiente. O fi singurul Bill Gates, nu, cautati-l pe John Kotter de pilda, profesor la Harvard si vedeti ce inseamna pentru dumnealui asemenea structuri decizionale, caci pina si Bill Gates il asculta.
Daca il cititi pe Bill Gates credeti ca intelegeti despre ce fel de echipe vorbesc si de ce acesti oameni sunt egali si valorosi in diversitatea lor? De ce superioritatea si inferioritatea despre care vorbiti sau a numi pe altul egal tie ca si ” arogantza” sunt niste reactii absolut stupefiante? Poate nu. Va rog deci sa ii spuneti lui Bill Gates ce mi-ati spus mie in articol ca raspuns, ca viziunea lui ar insemna arogantza si mai ales complimentul cu stelele cu perii de pisica invirtindu-se in jurul dumnealui. Sper sa va dea alt raspuns decit al meu.
Dar in genere e o diferentza de gindire majora. Vorbesc nu limbi straine cu egalitate, diversitate, incluziune,se pare ca sunt extraterestru pentru dumneavoastra. Dar aceste cuvinte inseamna de pilda politici publice in atitea si atitea tari care sa permita oamenilor sa ajunga cit mai aproape de normalitate in cazul celor afectati in vreun fel, cit ma sus posibil conform cu potentialul lor, altfel – este vorba de egalitatea de oportunitati. Si asa se numesc principiile lor: egalitate, diversitate, incluziune Nu va spun de State, caci Obama insusi a ajuns sa fie presedinte fiindca exista asa ceva ( aici se numeste actiune afirmativa) si nu doar oameni care considera ca exista doar superiori si inferiori. Va aduc notiunea mai aproape, in Europa – Anglia are de pilda un program de politici publice, legi, care au exact acest nume: Equality, Diversity, Inclusion, pus in practica din 2010. Poate ar trebui sa le spuneti lor, parlamentului britanic, ca asa ceva nu exista. Sau la Bruxelles, caci inteleg ca mergeti des. Sper ca ei va vor raspunde altfel decit mine si va vor aprecia discursul altfel.
Daca vorbesc de democratie si libertatea de a analiza si discuta actiunile unui presedinte cum am facut-o mai sus va deranjeaza, egalitatea si diversitatea sunt o arogantza sau o utopie. De asta v-am si intrebat ce valori aveti, ce standarde de judecata, nu ca sa faceti politie pe blog, dar pina si asa ceva intelegeti strict in cheia dumneavoastra – contagiune de la DNA probabil – v-a cerut cineva sa faceti politie pe blog. Fiindca altceva nu exista.
Da, articolul dumneavoastra este un deliciu de paralogisme, pentru ca porniti de la premise sa nu spun eronate, ca va jigneste, ci pe dos fata de ce se vorbeste si gindeste intr-o lume. Si intr-adevar, nu cu mine va contrati, ci cu un om de paie inventat, cu ce aveti dumneavoastra in mintea dumneavoastra ca viziune asupra lumii, Weltanschauung daca doriti- nu de Intrigat vorbeam, ci de ideile dumneavoastra, acelea sunt ce ati numit dumneavoastra „furaj”. Repet, va rog sa aduceti argumentele dumneavoastra in fatza lui Bill Gates, a parlamentului britanic, a presedintelui Statelor Unite, unde doriti in lumea vestica, si sa-i bateti mar, caci pe mine deja m-ati depasit demult, e cazul sa va bateti cu unii mai destepti decit mine, mai pe potriva dumneavoastra, si care nu vorbesc limba romana, or sa vada ei ce si cum daca se pun cu dumneavoastra. Eu? eu sunt vierme de mahala inepta.
Nu, nu doresc ca blogul dumneavoastra sa devina o discutie personalizata de aceea si discut fara sa deranjez pe altii, dar, inca o data, nu cred ca sunt un bun partener de discutii, ar trebui sa discutati asemenea lucruri cu oameni mult superiori mie, eu sunt doar un vierme inept, fatza de dumneavoastra. Si nici nu mai discut – multumesc de oferta cu articolul, nu e nevoie, am articolele si capitolele mele de carti publicate deja, nu am nevoie sa ma puneti dumneavoastra la gazeta de perete pentru infierare, puneti-l pe Bill Gates.
Doamnei profesor Zoe Petre, care ma onoreaza cu o intrebare pe Facebook („Oare de ce, draga Conte, se tot lungeste povestea cu incompatibilitatea?”) ii multumesc pentru ca inca imi trece pragul si ii raspund in felul urmator: „Cred ca se doreste o tinere in sah a alesului de catre cel inca in functie, ca arma de negociere pentru un compromis convenabil ultimului privind viitorul sau. Ar fi o prostie monumentala a lui Johannis sa marseze la un astfel de santaj.”.
Conte
Este foarte greu daca nu aproape imposibil sa discerni problemele si implicatiile unei situatii atunci cind te afli in mijlocul ei – in profesiunea mea un medic nu se trateaza singur niciodata, in justitie sa te reprezinti singur este deloc recomandat din cauze similare si pentru cel mai mare avocat nevoit sa se apere – ai nevoie intotdeauna de cel putin inca o pereche de ochi aflata putin in afara, cu alta perspectiva si mai ales mai putin emotionala. Pe de alta parte poate imi dati credit macar in aceasta privintza – nu sunt deloc strain de Romania, chiar nu ma cunoasteti, am oasele si singele alor mei la Aiud, la Pitesti si la Canal, am avut partea mea de istorie personala in ’89, ca student la medicina ingrijind oameni sfirtecati pe strada si in spital si avind colegi impuscati, nici de iunie 90 nu am nimic strain, iar daca vine vorba de 2012 cu atit mai putin http://vosganian.ro/?p=3049 – poate nu a avut sansa de succes, dar important este ca atunci cind unii au tacut o mina de oameni obisnuiti de pe un blog oarecare au facut tot ce puteau face chiar in micimea lor. ( E o legenda a colibriului. Intr-o zi jungla a luat foc si toate animalele alergau panicate sa scape. Colibriul insa se ducea continuu la un izvor purta cite o picatura de apa in cioc si o arunca peste flacari. Tucanul ride de el si il intreaba: Esti nebun, chiar nu iti dai seama ca ce faci este inutil? Colibriul ii spune: Poate, dar eu fac ceea ce trebuie sa fac si cit pot sa fac. Daca ma intrebati vreodata in ce cred – in asta cred.)
Din aceste doua perspective, dinafara si dinauntru, am sa spun ceva ce sper sa nu o luati drept jignire. Ce se intimpla in Romania de atitia ani, mai ales ultimii zece, este o trauma majora pentru fiecare om, pentru milioane de oameni, asa ceva nu trece peste noapte nu se rezolva brusc, nu poti doar astepta sa treaca. si lasa urme adinci pentru multi ani. Am de a face zilnic cu oameni traumatizati nu doar fizic ci sufleteste – ca e vorba de boala, ca e vorba de problemele lor de familie, sociale si chiar de abuz – stiu sa recunosc si trauma si abuzul. In discutia cu un prieten ii spuneam ca ce au facut basescu si acolitii sai este practic un experiment Pitesti diluat, ceva mai periat, mai atenuat, dar la scara unei natiuni, si o repet: pe acesti oameni nu as avea nicio reticentza sa ii aduc in fatza unei curti a drepturilor omului. O spun cu multa seriozitate, am doi oameni din familie care au supravietzuit Pitestiului, si este poate unul din motivele pentru care si profesional am o anume atitudine fatza de trauma si abuz, si nevoia de a citi despre ce numeam efectul Lucifer – cum oameni normali se pot transforma in bestii; stiu mai multe decit as vrea despre acest subiect, n-am binecuvintarea ignorantzei.
Reactia sociala actuala este o reactie exagerata de opozitie si nu este mai putin destructiva si usor de manipulat (Vorbeam despre Rosa Parks, Garfield nu are idee ca am trait 5 ani in cartier „negru”, am lucrat in spital predominant „negru” – .am avut parte mai ales la inceput exact de un asemenea tip de raspuns, rasism impotriva albilor, deconcertant pentru cineva care nu are nicio legatura cu istoria Americana si periculos la propriu, profesional, mental si chiar fizic; a fost hotarirea mea sa ascult, sa incerc sa aflu de ce exista asemenea reactie – cum spune Frankl, nu poti alege situatiile in care ajungi dar in orice situatie. oricit de gol si neputincios. ai libertatea de a-ti alege atitudinea. Eu am ales si cel putin cei apropiati mie si cu alta culoare de piele, au ales si ei. Lor le trebuie zeci de ani sa treaca peste asemenea dusmanie si durere, cit ne va trebui noua?). Nu e decit o singura solutie, increderea oamenilor in sine si propra judecata, recistigarea respectului de sine si in consecintza a respectului pentru altii, asta dureaza si multi nu vor sa o permita – e unul dintre motivele pentru care voi spune oricui sa aiba incredere in sine, sa-si gaseasca propria opinie, propriul centru in loc sa-si proiecteze sperantzele in altii.
(Vedeti mai de curind ce inseamna asemenea reactie exagerata si cum este manipulata in ascensiunea lui Fujimori la putere, conducerea sa si epoca post Fujimori – e un documentar pbs excelent, sper sa-l puteti gasi pe net, macar ca alinare ca nu suntem singurii care au avut parte de un basescu sau care trec prin asemenea probleme Si poate ca avem ceva de invatzat din asta ( asemenea comparatii nu sunt exagerate, dar sunt uluitoare, stiti de pilda ca notiunea de „lovitura de stat parlamentara” folosita de basescu, o aberatie, a fost de fapt folosita de Fernando Lugo, presedintele Paraguayului cind a fost demis, interesant cind – iunie 2012? de asta poate nici nu a parut anormala oficialitatilor SUA si UE) Introducere la documentarul mentionat http://www.pbs.org/pov/falloffujimori/trailer.php#.VJLYUklMGtU Poate vi-l aduce mai aproape si cu o alta perspectiva Pestele in apa a lui Llosa, stiu ca a fost tradusa cartea in Romania.)
Dumneavoastra insiva aveti o asemenea reactie fatza de mine: percepeti orice ca intepatura ori agresiune, lucruri care pentru mine, dar si pentru altii, sunt normale, zilnice, le percepeti drept arogantza si raspundeti ca la o agresiune. Nu ma cunoasteti, dar sunt din start un „dusman”; orice abordare as lua, orice as spune, e gresit. Nu ma deranjeaza, am avut parte de mai rau, e riscul meseriei, de la urlat la tine pina la oameni agresivi care sar sa te bata, sau chiar scot pistolul ( nu exagerez, de curind am avut pe cineva in spital, nu eu personal, un coleg, scos din minti ca murea sotia in terapie intensiva, si in terapie intensiva a scos pistolul sa omoare medici, asistente dar si bieti oameni intubati, operati, acum doi ani am avut o colega si prietena, romanca, injughiata de un pacient in cabinet – doar nu credeti ca se intimpla asa ceva doar in Romania?) face parte din viatza noastra. Altfel, dispute si agresiuni mai putin grave, cu duiumul, tot timpul. Extrem de rar vin din rautate, sunt in genere reactii la agresiunea care s-a produs asupra lor, a oamenilor. Daca am fi fatza in fatza de pilda nu v-as raspunde ca pe blog ci v-as intreba: de fapt care sunt asteptarile dumneavoastra, cum anume vedeti ce se intimpla, pentru ca ma intereseaza mai mult sa aflu acest lucru decit sa va spun ce cred eu.
(Sa va dau un exemplu de intretinere a anormalitatii, scandalului, starii permanente de iritare a oamenilor. Vorbeam de Microsoft. In Romania e un scandal zilnic cu DNA-ul, arestari, urlete, coruptii, nenorocitii, justitia, de te scoate din minti. Dati search pe google, veti gasi extrem de putin din partea Americana in schimb tone de articole romanesti. Vis-a- vis reactia americana, care e normala si nicidecum ca bau-baul care a fost prezentat in Romania, investigatia a inceput in 2013, nu exista acuzatii sau dosare penale, nu urla nimeni in presa, nu da nimeni in cap nimanui, nu se baga oameni in inchisoare cu duiumul. Sa va dau un articol din 2013 ca sa vedeti abordarea, poate asa va dati seama, prin comparatie, la ce nivel de enervare, presiune, hauleala, sunteti supus si supusi ( general, nu are legatura cu iohannis): http://www.nytimes.com/2013/03/20/technology/us-said-to-look-into-microsoft-bribery-allegations.html ) cautati pe 2014 in presa americana, nu veti gasi nimic mai mult.ori deosebit. Incredibila diferentza, nu?)
Dumneavoastra sunteti supus permanent unui asemenea bombardament de scandal si ura de ani de zile, acum nu mai putin, si nu va fi cu mult mai bine, adica pregatiti-va sa fiti ca mine cu scobitorile in ochi, nu ca Goethe, nu ne da nimeni timpul lui Goethe. N-am alta consolare: Rigla celor 24 de ore e un continuum si unul multidimensional, noi il reprezentam discontinuu si linear ca simbol (apropos, in scoala de gindire de care apartin cele 8 ore de repaos nu sunt considerate de somn, un hiatus, sunt orele destinate activitatilor simple, omenesti, omul care petrece timpul cu familia, copii aflati in nevoie de pilda, sau cu bolnavi, care face pe altii sa rida – e un timp al inimii si omeniei simple, nu o pauza) Si sa stiti ca, da, functioneaza la oameni care nu sunt lasati sa inchida ochii macar o clipa. Eu sunt doar mai in afara, am ceva liniste. Nu va sunt dusman, nu am intentia de a va lovi in niciun fel; am o pozitie pe care poate ar fi bine sa nu va grabiti sa o judecati fiindca suntem in perspective diferite, dar nu mai putin valabile, ca va e de folos sau nu.
Poate ne vom intelege vreodata intr-un limbaj comun, dar pina atunci am o mare rugaminte: multi din cei care vin pe blogul dumneavoastra si isi spun indoielile si perspectivele lor, incearca ei insisi sa-si gaseasca un echilibru si increderea in sine. Au nevoie mai mult decit orice sa fie ascultati si incurajati, nu sa li se fie spus sa taca si sa astepte; sufera, si pe buna dreptate, nu mai putin decit dumneavoastra sau altii, si au nevoie sa se exprime, este cel mai bun leac pentru suflet. Trebuie sa va asumati un rol de facilitator, sa va infringeti propria emotionalitate oricit de subectiv ati fi si ati avea dreptul la subiectivitate (si asta se poate, de o saptaminina abia pot sa merg, seara imi dau lacrimile de durere, peste zi vad cam 30 – 35 de pacienti, bat un spital intreg, ca si cum as fi caprioara – vai de sufletul meu, dar sunt oameni care ei au nevoie de grija, sa fie ascultati in grijile si durerile lor, si de un zimbet; deci, da, putem, si nu va ingrijorati, vine inapoi, nu primim decit ceea ce dam altora si nu le dam nimic daca nu ne dam pe noi insine – parca asa scrie in cartea a doi doctori, unul de suflete Steinhardt si unul ca profesiune, Axel Munthe), pentru simplul motiv ca nu sunteti singur: altii au nevoie de dumneavoastra in aceasta pozitie, si ei au prioritate.
Si iar imi cer scuze pentru lungime si paranteze, e foarte dificil sa transmiti cuiva nu doar cuvinte ci si pozitia pe care te afli si din care ii transmiti acele cuvinte. Inca un motiv poate pentru care oamenii au nevoie de discutie, nu de tacere. Sper ca asa ajungem la pace, acum sau mai tirziu.
Cu tot dragul.
Cristina, iata ce ai nevoie:
Ion Minulescu
Plastică medievală
Plouase…
Și șoseaua-n vale
Încercuia ca un inel
Donjonul vechiului castel,
Împodobit cu sfinți de piatră,
Cu seniori și cu vasali,
Cu cerbi goniți de câini ce latră
Și-ntregul fast al vieții feudale
Cu castelanii ei medievali…
Deși ne cunoașteam de-atâția ani,
Noi, totuși, parcă nu ne cunoșteam.
Ca ne priveam (nu știu de ce) cu ochi dușmani…
Dar în donjonul vechiului castel
În care ne urcasem numai noi,
Fantoma unui cavaler în zale de oțel
Ne-a strâns deodată-n brațe pe-amândoi,
Și-un zgomot de metal ne-a deșteptat
Exact în clipa când ne sărutam
(Ca-ntr-un tablou)
În rama ferestrei fără geam,
Dar cu zăbrele strâmbe și vechi de fier forjat.
Azi plouă iar la Bran…
Ce zici?…
Nu vrei să revedem șoseaua udă,
Donjonul cu ferestre mici
Și cavaleru-n zale de oțel
Ce-așteaptă dornic să ne mai audă
Bătând în poarta vechiului castel?…
hehe… hm… he! Garfield, motanu de pe acoperis
Se tot spune Romania furata: s-au furat „industrie”, „pamint”, „revolutie”, si atitea altele. Cel mai grav lucru care s-a furat, cred eu in idealismul meu retrograd, este insa memoria. Si nu oricum ci ca la alba-neagra, prin amestecarea de nume, valori, date, rapid, zapacitor, dezamagitor mereu si mereu pentru cel care incearca sa aleaga si crede ca a ales corect, pina nu mai ramine nimic decit niste pahare goale, iar piatra, fundatia noastra ca memorie, istorie ori radacina daca vrei, nu mai este de fapt acolo, e in buzunarul jucatorului de alba neagra, subtilizata, niciodata de gasit oricit te-ai stradui, ca si cum nu ar fi fost niciodata reala.
Ai nostri care au fost in inchisori bunaoara, si nu doar, tot ce inseamna chinul a peste patruzeci de ani. Vezi un tismaneanu si un basescu molfaind vorbe pompoase de condamnare a comunismului, dar eroi ignorati cu buna stiintza, aruncati la gunoi si criminali decorati ori traind confortabil, la moment oportun se mai arunca o ciozvirta si se face mare scandal in presa pe un nume doua de „tortionari” dar mii si mii de nume de eroi care nu exista. Si vezi consecintza fie si numai in acest aberant „jos comunismul” electoral de la oameni fara memoria reala a comunismului, care nu stiu nici ce a fost acesta nici pe ce si pe cine ar trebui sa se sprijine. Intr-un permanent carusel al ipocriziei. Fiecare, individual, ne construim o memorie a noastra si ne cream un sens al nostru, individual. O memorie si un sens comun cu tot ce inseamna aceasta, insa, nu pare sa existe, asa incit nici macar aceeasi limba nu o mai vorbim, caci si cuvintele au asa pentru fiecare o istorie si incarcatura diferita.
Si nu iti dai poate seama de ce inseamna aceasta dezagregare decit daca o privesti in contrast. Inteleg ca nu iti plac „americanii” dar am sa te rog sa ma ingadui un minut: porneste cu ideea ca sunt oameni ca si tine, cu familii, copii, vise, necazuri, care sufera, gindesc, se bucura, traiesc, mor, in final deloc diferit de tine. Ca sa poti sa te plimbi si tu cu mine la Washington si nu doar eu cu tine la Bran:
In coasta Capitoliului e un memorial al eroilor de la Vietnam, foarte simplu: e un parc, iarba, si in pamint e sapata o brazda de granit ca o aripa care s-a infundat in pamint. Sunt mii si mii si mii de nume de soldati scrise pe zid. Vezi prietenii lor, familiile lor, necunoscuti, venind mereu si mereu aducind o floare, o amintire, vorbind, atingind un nume sau altul. (Cunosc multi veterani din Vietnam, am avut si am grija de ei, asa cum am parte de multi chiar si din al doilea razboi mondial – am auzit istoria de la Pearl Harbor sau din Berlin asa cum a fost vazuta si traita de unul sau altul si nu doar dintr-un film. Si Vietnam nu este „Rambo”, este o suferintza reala, o controversa si acum la atitia ani si pentru atitia oameni, rasfrinta pe generatii ). Nu guvernul a construit acest monument, ci ei, veteranii, familiile lor, sunt banii adunati de ei, n-au avut niciun suport, este nevoia lor de a vorbi, de a-si aminti si de a se vindeca. Singurul lucru pe care l-a facut guvernul a fost sa le dea spatiul si aprobarea, atit. Este raspunsul lor ca persoane si societate la ceva cumplit, nu impotriva guvernului, nu impotriva tarii lor, ci pentru demnitatea lor. (la scara foarte mare cumva similar cu reactia mea ca persoana si membru al unei familii care a pierdut pe multi unei orori istorice – nu am nevoie sa urasc, nu am nevoie de tortionari bagati la inchisoare, am nevoie de locul in care sa imi amintesc de ai mei, sa inteleg, sa imi doresc sa nu se mai intimple asa ceva vreodata, si sa cresc din asta, sa o fac parte din mine si din ceea ce fac oriunde sunt, orice fac). Te cam pune pe ginduri asa ceva. ( http://www.vvmf.org/ Mergi pe wall of faces, mergi pe fiecare fotografie, ai sa vezi o scurta biografie si postari de la familie, prieteni, necunoscuti, din ani diferiti, chiar si din 2014. Tu cite nume de oameni care au murit in inchisorile comuniste, la canal, deportati, in ’89 stii? Unde vezi adunate asemenea nume, cu chip, cu istorie, de oameni de la Aiud de la Canal, de la Sighet, din munti, arsi in Delta, deportati, chinuiti, vii pentru ca au in continuare familie, prieteni, oameni care au citit despre ei, spunind: da, inca exista? Continuu, ca bataia inimii, nu la 1 decembrie, la un scandal de presa cu vreun tortionar, nu doar in munca unui grup de oameni care se straduie sa gaseasca oasele celor pierduti.)
Vezi tu, noi nu am facut exact asta: nu ne-am pus brazda in pamint sa nu o mai mute nimeni, nu avem radacina si asa taiati nu ne putem vindeca. Noi ne-am potcovit cind cu un iliescu, cind cu un basescu, cu ei si mereu cu ei, cu ipocrizia si alba neagra lor, ametiti pina uitam de noi privind cu gura cascata la ei, pina cind vom uita cu totul, si toata aceasta mizga va fi inlocuita doar cu o noua ipocrizie, sau, asa cum vorbeam cu altcineva obsedat de memorie si soapte: cu iedera. Si peste tot se va trage o spoiala lavabila, care in final va distruge increderea oricui si in niste valori reale de care avem atita nevoie: importam, politically correct, neaparat politically correct, tichii de margaritar sa ne fandosim precum clownii, imitam suprafetze la principii pe care nu le intelegem, cameleonic, ca sa facem pe plac, fara nicio substantza: pahare de alba neagra goale, tipator colorate, reciclabile si murdare cazute de pe masa unor jucatori cu mult mai mari si mai rapace.
S-a creat un abis, nu ne putem reconecta la noi insine de dinainte de comunism, nu ne putem reconecta la valori democratice reale, profunde, care erau si ale noastre, sunt si ale lumii, si traim pe o pojghitza subtire de imprumut si nu mai putin hidoasa.
Si asa, de la capitolul alba neagra autohtona si de tranzitie vom trece incet la … nu stiu inca la ce, caci nu stiu cine sunt „noi ne-am luat tara inapoi”. Care noi?
Asa incit, vezi tu, nu stiu daca Bran este un acelasi loc pentru amindoi, pot doar sa sper ca da, sau daca exista unul al meu si unul al tau si unul al lui Minulescu, sau daca nu cumva nici acela al lui Minulescu nu mai exista deloc fiindca cineva, niste noi oarecare, l-a jucat la alba neagra memoriei si l-a vindut demult.
PS:
Mda, discutam despre democratie. Stiu eu, poate cu unii mai avem totusi un limbaj comun. „De mai bine de un secol se strâng argumente pentru răspunsul negativ: o democrație ce se lasă redusă la alegeri libere trece în autoritarism. Le amintesc deoarece astăzi nu se mai interoghează suficient condițiile instituționale ale democrației. Politica este redusă la lupta, aproape darwiniană, pentru poziții, învingătorul este luat drept politician, iar democrația pare să fie doar cadru al confruntării. Din scopurile democrației și, în mod exact, din deliberarea publică a rămas mai mult amintirea.
(….) Neoliberalismul nu numai că-și asumă ambiguul „žsfârșit al ideologiilor”, ci antrenează acea depolitizare a vieții sociale ce aduce cu sine slăbirea democrației prin simplificare. Competiției i se acordă prioritate, orice altceva devine secund. Restul „“ valori, trăiri, deliberare publică, normativitate a vieții în comunitate „“ este socotit în contratimp cu „žviața” și scos din discuție. (….) Personalizarea excesivă pe deviza „žșeful își face echipa”, ce se atribuie greșit democrației, duce vizibil la numiri de diletanți în funcții de mare importanță și la crearea de coterii ce parazitează luarea deciziilor. ”
Solutia: „Este vorba de a accepta că democrația presupune pluralism, dar și argumentare pentru soluțiile mai bune, și de a însuși obligația de organizare a dezbaterii publice. Peste toate, este vorba de a asuma faptul că democrația „“ dacă este să nu se trădeze „“ înseamnă formă de viață, nu doar tehnică de alegere periodică a reprezentanților”
http://www.cotidianul.ro/derapaje-ale-democratiei-253545/
Splendid articolul. ( sper sa nu se supere contele ca o spun, e doar chestiune de gust si limbaj comun in ce ma priveste, consider ca domnul profesor Marga atinge sintetic mult dincolo de problemele pe care am incercat sa le ating eu cu atita insucces si la alt nivel, alta perspectiva) Si poate de la dinsul e mai de inteles decit de la mine. Craciun fericit motane, sa ne vedem cu bine la Bran, pentru ca, totusi, exista. 🙂
OK! Ramane cum am stabilit: la Bran!
Merry Christmas tie si familiei!
Gm.
Sunt stupefiat È™i înfricoÈ™at.Carevasăzică nu vă place democrația È™i vreți altceva.Ä‚sta o fi fost motivul pentru care l-ați votat pe Ponta care vă promitea raiul chinezesc sau cel din Coreea de Nord?Iar contele văd că promovează asemenea idei antidemocratice.
Deci,v-ați săturat È™i de democrație.Puteți emigra spre Coreea de Nord.
Dar văd cu spaimă cum È™i cei emigrați în SUA sunt È™i ei niÈ™te dictatori în devenire,dar de rit intelectual.
Cum să construieÈ™ti un stat democratic cu oameni care nu vor democrația?
Mi-este ruÈ™ine că sunt român cu astfel de cetățeni È™i cu astfel de diasporă.
Ce vreți cetățeni?
Lucifer, calm! Prea multa exaltare. Asa se poarta invingatorii? Pai tu, care lauzi fierbinte democratia, ce-ai vrea? Ca toti sa gandeasca ca tine? Nu-ti ajunge ca sunteti majoritari? Acum vrei si disparitia carcotasilor care s-au orientat altfel?
Ai sonoritati si comportament de tip Robespierre. Peruca iti mai lipseste. Fii mai relaxat si mai tolerant.
@Garfield:
Draga Motane
ceea ce spui e fabulos si adevarat din perspectiva istoriei. Despre America ai dreptate insa doar in proportie de 50,00%. De ce? Fiindca existe doua sau mai multe Americi (America e atat de mare, de complexa si de greu de definit incat trebuie tratata ca o sub-specie a infinitului, daca imi e permis sa ma exprim astfel…). Tu vorbesti despre o America ( o supraputere corupta, lacoma si abuziva – ceea ce e in firea lucrurilor pentru „superputeri” fiindca „coruptia” e „intriseca” notiunii de „Putere”: Putere=automat Coruptie”) iar Cristina vorbeste despre alta (despre America solidaritatii, a compasiunii pentru aproapele tau, a progresului stintific, a luptei pentru drepturile naturale, pentru democratie (o lupta care nu s-a terminat inca, nici in America!)).
Amandoi aveti dreptate (si tu si Cristina) fiindca vorbiti de Americi diferite…
PS: Nu sunt rabin in ciuda concluziei … 🙂