Scorul acestui articol
[Total: 2 voturi. Media: 5]

Există cineva, undeva (bag seamă că prin bantustanele Germaniei) care se stropșește zilnic la România folosind ca releu, pentru comunicare cu hulita țară destinatară, blogul meu și pe mine.
Mi-l imaginez cam așa: după o epuizantă zi de muncă, ajunge sleit în frigul containerului ce-i ține loc de casă. Primul gest de regăsire a personalității este să apese starterul calculatorului. Își descalță apoi ghetele și le aruncă cât colo, punând în pericol peștele multicolor de sticlă așezat lângă ligheanul de spălat fața și picioarele; își trage o bere (la litru) din petul de patru sticle la preț de trei, luat la promoție, tastează parola și se aruncă în scaunul deșelat ce-i ține loc de fotoliu IT. Internetul se mișcă greu (deh, opțiunile rapide costă) așa că are timp să înghită un gât de spumă ieftină, să râgâie și să-și pregătească borhotul amar de slobozit în capul celor rămași în țară. Iată-l, în fine, pe blogul CdSG, blog devenit de-o vreme drogul său de pus sângele-n mișcare. Citește, simte crescând o războinică vânzoleală prin viscere și intră în transa psihotropă a autoexilatului, a renegatului prin propriul abandon, prin propriul egoism ce i-a îngenunchiat rațiunea exact în momentul crucial al emigrării. Legătura cu țara, cu oamenii vii de acolo care au ales să lupte și nu să dezerteze, îi detonează toate frustrările și inhibițiile acumulate peste zi.  Peste ziua lui de sclav umil, plătit cât să mai reziste  încă o zi cenușie de sclavie umilă.
Am tot respectul pentru românii care, cu modestie și fără a face caz de asta, au ales să emigreze. Fiecare om are dreptul la soluția pe care o consideră cea mai bună, la un moment dat, pentru viața lui. Nu-i pot însă accepta pe acei fuduli care se laudă cu părăsirea țării materne și, mai ales, care îi ironizează sau chiar îi blamează pe conaționalii lor ce nu le-au urmat exemplul.
@Emigrant, căci el mi-a inspirat aceste gânduri, face prin comportamentul său debusolat, un mare deserviciu celor din diasporă, tot așa cum ungurul smintit care a dat foc păpușii lui Avram Iancu la Sf. Gheorghe le-a făcut maghiarilor normali și respectabili din Ardeal.
Simptomele de devianță comportamentală și psihică la acest lumpenpersonaj sunt numeroase: întâi incapacitatea de a se adapta unui limbaj decent, cerut de minimele standarde de civilitate ale locului; apoi revenirea maniacală la o adresă la care i s-a dat deseori de înțeles că nu mai este dorit (cel puțin în aceste straie de derbedeu insalubru pe care îi place să le afișeze). Să mai adaug doar lăudăroșenia de țoapă snobă referitoare la excelentul (hai să râdem) nivel de trai pe care respectul doamnei Merkel (hai să ne tăvălim) i-l asigură… și tabloul clinic e tocmai bun pentru descrierea pe care i-am făcut-o la început.
Niciun om normal la cap, vorbitor de trei limbi (una, sigur, romani) dar incapabil de a articula limba cultă a poporului său, nu s-ar lăuda cu bunăstarea lui (dacă aceasta ar fi reală) într-un mod atât de deșănțat, atât de ostentativ și repugnant. Cine se exprimă țigănește și se laudă cu turnulețele la umbra cărora își garează Ferrari-ul, ascunde cu siguranță prin cotloanele neuronilor săi afumați și niscaiva cărbuni de la ultimul grătar cu maidanezi ce i-a însoțit dobândirea osânzei de azi.
„Deci mai Carnat de partid, eu pensie o sa iau de la neamul lui madam merkel” sau „Eu am ales solutia individuala, ptr ca, spre deosebire de voi astia, propagandistii de partid pe blog, eu am o meserie decenta si banoasa si stiu 3 limbi straine. Voi, chibitii astia de pe blogului penibilului pretios care-si zice conte, pe scurt niste neica nimeni, fie sunteti cretini, fie ticalosi” sau „Prin urmare acuma traiesc o viata normala intr-o tara normala, nu stau sa scriu propaganda pe blog. Tu, ca si plesu, in ciuda basinilor extrafine pe care le trageti in eseurile voastre sanchiimpartiale, sunteti de fapt niste derbedei si niste slugi de derbedei si interlopi. NU aveti demnitate, aveti doar stomac. Trezeste-te la realitate, nu esti nici o valoare, esti un neica nimeni, incapabil sa-si castige existenta altfel decat ca sluga la niste interlopi.
Daca erai bun de ceva ori te carai ca mine si-ti castigai existenta cu fruntea sus, nu cu nasul in curul mafiotilor, ori iti vedeai de meseria ta onesta acolo in tara, fara sa tii caricatura asta de blog „politic”.
La ce te pricepi? Ce stii sa faci concret in afara sa pupi mafioti in cur”?
Asta-i personajul. Găunos și laudă-mă gură. Cu nervii zob, cu logica țăndări, ținându-se nepulverizat doar prin cleiul urii sale. Într-o vreme am crezut că e recuperabil. I-am oferit, cu dispensă pentru lacunele celor 7 ani de-acasă, onoarea de a-mi fi bufon. I-am răspuns cu prietenie și chiar cu imbold literar. L-am comparat cu San Antonio, sperând că asta o să-l ridice cât de cât din pestilența propriilor damfuri de cetățean turmentat cu bere ieftină și terorizat de frica stomatologului. Degeaba. Omul nu exagerează pentru efecte, nu joacă teatru, nu simulează mizantropia și grobianismul, nimic din toate astea. Omul este, cu adevărat, nefericit și fracturat de statutul de homeless la care singur s-a condamnat într-un moment de pierdere de sine, de lașitate amestecată cu egoism.
Pentru mine este o tristețe și o înfrângere această despărțire de @Emigrant. Sperasem, chiar și de la o persoană atât de abrutizată, chiar și în ultimul moment, o minimă resursă de bună-credință. Crezusem că la mâna întinsă de mine cu prietenie mi se va răspunde măcar cu o domolire a urii și a jignirii nemeritate. M-am înșelat. Maidanezul mă fugărește în continuare lătrând, rânjind, războindu-se cu mașina mea care își permite să ruleze pe strada pe care el are culcușul. Zic maidanez, pentru că nu veți vedea vreun câine de rasă atacând tam-nesam vreun vehicul din trafic. Rasa e rasă și nu se poate cumpăra ca o țară la mâna a doua. Rasa, când o ai, se vede de la o poștă; iar când n-o ai,  lipsa ei – ca o văgăună monstruoasă – se vede din cosmos.
Dragă @Emigrant care, în ultima perioadă, ai ajuns să-mi trimiți și 3 comentarii pe zi (dezarmant de previzibile): va trebui să faci o schimbare în viața ta. De exemplu să-ți găsești un alt loc în care să-ți slobozești dorul de România și răul de Germania. Aici, din motive de elementară higienă, nu vei mai fi acceptat.
Să știi că prima măsură împotriva acceselor demente de furie împotriva altora este un acces rațional de furie împotriva ta. Și să mai știi ceva: dacă vrei să te mai faci bine vreodată întoarce-te în țară. După cum te comporți acum, după cât venin secreți, după câtă furie debordezi, înțelege toată lumea cât de bine îți e acolo unde ești. Germania îți priește exact ca o anticameră de ospiciu. Mai ai puțin și vei primi cadou (poate de Crăciun?) o cămasă. Poate de forță?

Contele de Saint GermainEditorialeAngela Merkel,Avram Iancu,bantustan,bere la litru,camasa de forta,GermaniaExistă cineva, undeva (bag seamă că prin bantustanele Germaniei) care se stropșește zilnic la România folosind ca releu, pentru comunicare cu hulita țară destinatară, blogul meu și pe mine. Mi-l imaginez cam așa: după o epuizantă zi de muncă, ajunge sleit în frigul containerului ce-i ține loc de casă....Blog politic si polemic