Scorul acestui articol
[Total: 0 voturi. Media: 0]
CENZURAT DE DILEMA VECHE SI MIRCEA VASILESCU

Acest editorial al domnului Pleşu (http://dilemaveche.ro/sectiune/situa-iunea/articol/note-stari-zile-3) este o formă de jubilaţie. Nu mă obosesc să argumentez de ce, evidenţele sunt evidenţe.

Scriind un astfel de text, domnia sa s-a gâdilat la talpă cu pana de gâscă, în căutarea unui catharsis. De când aştepta prilejul acestui strănut, acestei revanşe cu bule,  în care obida acumulată în urma ponoaselor înfrăţirii sale cu Traian Băsescu să poată izbucni stropind spre inamici, metamorfozată în tonalităţi săltăreţe de scherzo.

Doar că, să te prezinţi la un priveghi fredonând ritmuri zglobii şi bătând step cu glumiţe zdrăngănitoare dinaintea îndoliaţilor, nu este cel mai onorant mod de a-ţi deschide mintea şi sufletul spre respectul public.

Puţin îi pasă însă domnului Pleşu de 7,4 milioane de români cu speranţele în bernă. Poporul, pentru domnia sa, nu doar că este o noţiune abstractă dar este şi indexat la râme. Iar asta nu de ieri, de azi. Poate să treacă acul prin nevertebrarea lui de popor, poate să sângereze mortal, nicio emoţie sau compasiune  nu străfulgeră cristalul minţii de filozof.

Domnul Pleşu are războaiele sale personale cu Antena 3, cu Antonescu, cu Ponta, cu kilogramele, cu apetitul sau pantagruelic, nu-l doare vârful peniţei când acesta scrâşneşte de povara minciunilor aşternute cu talent.

Un singur exemplu: “Serviciile secrete sînt la picioarele lui”.

Această afirmaţie nu este un adevăr rostit de domnul Pleşu din nebăgare de seamă, vreo scăpare provocată de asediul lucidităţii sale. Nu, nici vorbă! Această afirmaţie se doreşte o băşcălie care, în context, să fie asimilată negării ei. Adică, ne dă de înţeles autorul, nici vorbă că serviciile secrete ar fi controlate de Traian Băsescu.

Mai că-ţi vine, la o aşa braşoavă rostită cu candidă zeflemea, să te inspiri din forţele întunericului şi să-i pui o Biblie în faţă domnului Pleşu  spre a-l confrunta cu propria frică (dacă e chiar atât de greu cu propria conştiinţă).

Desigur că nici procuratura, care scoate oamenii din biserică în sfântă zi de sărbătoare pentru a le vârî spaima-n oase, nu e sub controlul lui Traian Băsescu. Dar dacă, cu adevărat, n-ar fi, dacă, aşa cum este clar oricui mai puţin celor ce resping evidenţa, aceste atacuri în haită ale procurorilor asupra gospodăriilor ţărăneşti nu ar sluji intereselor suspendatului, atunci nu ar ţâşni domnul Pleşu primul să protesteze vehement împotriva acestor samavolnicii?

Îi reamintesc lui Andrei Pleşu, dacă nu cumva a şi descoperit asta singur că, de la o vârstă, chiar şi jubilaţia începe să doară. Aşa încât poate nu i-ar strica mai multă moderaţie când se arată cu jubilaţia la priveghi.

Contele de Saint GermainPolemiceandrei plesu,Basescu,Biblia,Dilema Veche,jubilatie,priveghiCENZURAT DE DILEMA VECHE SI MIRCEA VASILESCU Acest editorial al domnului Pleşu (http://dilemaveche.ro/sectiune/situa-iunea/articol/note-stari-zile-3) este o formă de jubilaţie. Nu mă obosesc să argumentez de ce, evidenţele sunt evidenţe. Scriind un astfel de text, domnia sa s-a gâdilat la talpă cu pana de gâscă, în căutarea unui catharsis. De când aştepta prilejul...Blog politic si polemic