Scorul acestui articol
[Total: 0 voturi. Media: 0]

Pentru că tot vorbeam ieri despre reflectarea geneticii în politică, dând un exemplu de transmitere ereditară a unor tare comportamentale de la fosta Securitate ceauÈ™istă spre actualul SRI băsist, să mai luăm astăzi un exemplu: filiația PCR „“ PSD.
La început, ea a fost asumată fără eschive È™i ipocrizii. Cordonul ombilical s-a numit Ion Iliescu, ex-membru al CC al PCR, iar progenitura rezultată din pântecul fostului partid unic a fost botezată FSN.
Întrucât trendul post-revoluționar cerea stergerea urmelor comuniste, în cadrul FSN s-a procedat la schimbări succesive, cu mult accent pe formă (scindări, rebotezări) dar cu grijă mare de a nu se afecta fondul în fibra sa.
Astfel s-a ajuns în ultimii ani la situația în care, deÈ™i cele mai importante două partide, PSD È™i PDL, aveau clar în devenirea È™i structura lor de personal datele de moÈ™tenitoare È™i continuatoare directe ale fostului FSN, doar PSD a fost asimilat, în percepția majoritară a populației, drept urmaÈ™ul, nefast, al PCR.
Traian Băsescu a avut È™iretenia necesară ca, prin discursuri demagogice È™i, mai ales, prin organizarea mascaradei numită „žcondamnarea comunismului”, să lase PSD în offside, să-l prezinte pe Ion Iliescu drept rinocerul aciuat în bârlogul PSD, care nu doar că poartă în el virusul reîntoarcerii la comunism dar face È™i prozeliți ce încearcă să deturneze țara spre ruÈ™i È™i chinezi. Trucul a prins la destui creduli, cu atât mai mult cu cât el a fost susținut propagandistic de oportuniÈ™ti zeloÈ™i, cu metafora cuniliției la ei, atât de bine insectariați prin zeflemitoarea sintagmă „žintelectualii lui Băsescu”.
În repetate rânduri, dar mai ales după blocarea perdantă, de trei ori sub 50%, a procentelor la prezidențiale (cazurile Năstase, Geoană È™i Ponta), forurile înalte ale PSD au anunțat reformarea din rădăcini a partidului. Nevoia de a ieÈ™i de sub umbra grea È™i roÈ™ie a trecutului izvora mai mult din frustrări pragmatice decât din deÈ™teptări ideologice.
S-a încercat schimbarea de chip și apucături întâi mai lin, prin Mircea Geoană, apoi mai abrupt, prin Victor Ponta. Fără succes însă. Percepția de partid continuator al PCR persista, în ciuda întineririlor la vârf, a alianței cu PNL și a cosmetizărilor de mesaj. Ceva, în esența PSD, se dovedea indestructibil și mai puternic decât aparențele: lăcomia de a-și însuși totul, mentalitatea din teritoriu de administrator feudal. Adevărații conducători nu erau filfizonii de la București, care jucau baschet și făceau glumițe subțiri la televizor, ci țepenii baronii locali cu guși de pelican și amante de protocol, ce-și gestionau județele ca pe propriile moșii și care, din 4 în 4 ani, ieșeau la rampă cu vătăfia lor electorală, ca să țină partidul la guvernare și pe ei în vârful bucatelor.
Niciunui lider crescut și aducat în dezmățul populismului, în cultul cantității și al non-valorii, nu-i convine să aducă lângă el, să promoveze ca potențiali competitori, oameni de calitate. Aceștia, de cele mai multe ori, au personalitate, principii, bâzdâcuri. Odată îi scapi din mână. Odată îți cer demisia pentru mofturi etice.
Reformă? Fie, dacă-i musai. Emancipare? De ce nu, dacă asta înseamnă carnavaluri aducătoare de voturi. Dar oameni de calitate? Ce, chiar îi luăm de proști? Nu le-a arătat Băsescu cum se face politică?
Nu e suficient un Dragnea miștocar și arogant? Un Zgonea care-i face pe bucătari și ospătari să se simtă reprezentați la vârf? Un Rus întruchipând goma caraliului de Ardeal? Sau un Ghiță omul – orchestră, simultan și ofițer acoperit și politician influent și proprietar de televiziune și rezervă strategică?
Mi-am adus aminte de toate acestea văzându-l zilele trecute la televizor pe cel mai important om al momentului. Nu mă refer nici la Klaus Iohannis, nici la Victor Ponta și nici, cât i-aș dezamăgi pe unii, la Codruța Kovesi. A, l-am uitat pe general? Nu, nu l-am uitat! Dar nu este vorba de generalul la care vă gândiți dumneavoastră ci de generalul… Gabriel Oprea.
Salvatorul lui Victor Ponta dar, mai ales, al PSD. Prim-vice-prim-ministru, curtat într-un tête-à-tête la Cotroceni chiar și de „žneutrul” Iohannis. Care i-a propus să îl desemneze prim „“ ministru în locul lui Ponta, dacă acceptă să treacă cu toate voturile PUNR de partea PNL, la moțiunea de cenzură.
Ce să vezi, domnul general a refuzat. Onoarea, cuvântul dat actualului premier, interesul național (căci „žguvernul actual este unul foarte bun”) au fost tot atâtea argumente menite a-i demonstra virtuțile personale și patriotismul.
Aproape că i-aș fi crezut mărturisirea cazonă, „žraportată” în vorbe puține, rostite sacadat, dacă nu m-ar fi bruiat în permanentă un gând: în cazul că ar fi acceptat târgul, creând precedentul debarcării unui prim-ministru nu de Parlament ci de un procuror, printr-o simplă punere sub acuzare, oare peste vreo lună „“ două, nu ar fi putut să-i vină și lui rândul, după aceeași rețetă pucistă?
Bineînțeles că da și bineînțeles că din acest motiv, și nu din altele, alunecosul general „“ balama a declinat propunerea.
Și iată cum, pas cu pas, PSD se reformează prin deghizare. Gabriel Oprea, „žșeful mafiei personale a lui Adrian Năstase”, pilon de bază în majoritățile gangsterești edificate de Traian Băsescu, este reciclat acum de Victor Ponta și, cu chipiu nou, cu diagonală și vipuști de gală, cu stele câștigate pe frontul intendenței și al izmenelor, devine personaj cheie în cea mai recentă năpârlire a PSD.
Așa a făcut PSD-ul de fiecare dată când și-a propus să devină mai bun, mai modern, mai convingător: a ales compromisuri conjuncturale, trucuri de înșelat clipa.
Trecerea lui Cazanciuc sub directa comandă a lui Gabriel Oprea, noul personaj mesianic cu care baronii PSD speră să-și mai usuce încă o dată chiloțeii, este o manevră care cred că se va întoarce foarte curând împotriva lor. Pentru că, înainte de a-l suspecta pe Oprea de devotament total față de un om sau de un partid, îl bănuiesc infinit mai atașat de soarta propriilor dosare.
Prin urmare, cu cât Victor Ponta și PSD se încredintează mai mult bunului plac al domnului general, cu atât mai repede vor fi striviți de iureșul declanșat împotriva lor de monstrul bicefal SRI „“ DNA.
Abia după ce reformarea actuală, prin deghizare, va fi pe deplin compromisă, o reformare reală, de substanță, va fi posibilă. Cu ce oameni? Greu de spus. Probabil cu oameni gen Cătălin Ivan, deși inerția e mare și năravurile adânc înrădăcinate.

Contele de Saint GermainEditorialeAdrian Nastase,Ardeal,baroni locali,Catalin IvanPSD,CC al PCR,Codruta Kovesi,FSN,Gabriel Oprea,intelectualii lui Basescu,Ion Iliescu,Klaus Iohannis,Liviu Dragnea,ministrul justitiei Cazanciuc,ministrul transporturilor RUS,Mircea Geoana,PCR,PDL,PNL,Sebastian Ghita,securitate,SRI,Valeriu Zgonea,Victor PontaPentru că tot vorbeam ieri despre reflectarea geneticii în politică, dând un exemplu de transmitere ereditară a unor tare comportamentale de la fosta Securitate ceauÈ™istă spre actualul SRI băsist, să mai luăm astăzi un exemplu: filiația PCR '“ PSD. La început, ea a fost asumată fără eschive È™i ipocrizii. Cordonul...Blog politic si polemic