Scorul acestui articol
[Total: 0 voturi. Media: 0]

(Acest comentariu a fost postat la editorialul din Adevarul al lui Liviu Antonesei, intitulat „Congres pe muzica lacrimilor”, editorial ce poate fi citit accesand linkul http://www.adevarul.ro/liviu_antonesei/Congres_pe_muzica_lacrimilor_7_481821817.html)

 

Una dintre problemele actuale de comunicare ale lui Traian Băsescu este că, și atunci când incearcă să fie sincer, nu-l mai crede nici dracu”™. Victoriile repurtate odată prin minciună își prezintă acum deconturile usturătoare.

Când ți-ai câștigat celebritatea (și TB era atunci doar Ministru al Transporturilor) răspunzând cu un hăhăit zornăitor reproșului de ignorare a unor promisiuni prin „îmi bag p..a în cuvântul meu de onoare”, te-ai înavuțit viager cu o imensă „credibilitate” și cu un autoportret de perenitate folclorică. Memoria nemiloasă a cronicii populare.

Există în rândul analiștilor politici români impresia, pe care se fundamentează multe diagnostice, cum că TB ar fi un strateg redutabil, un scenarist cu sclipiri. Nu o împărtășesc. Strategia presupune orizont larg și direcții de acțiune predictibile care, odată stabilite, se cer respectate cu strictețe, cu consecvență, cu disciplină. Ori Traian Băsescu este impulsiv și imprevizibil. El este, cum am mai spus, un gambler specializat în cacialmale. Știe să speculeze slăbiciunile umane. Iar dintre acestea, cu măiestrie, două: lașitatea și oportunismul. Pe cine nu poate speria, cumpără. Asta-i toată filozofia succeselor sale.

Referitor la plânsul lui TB, aș fi mult mai … medical. E drept, există și un mod de a-ți spori puterea prefăcându-te că ești slab. Nu cred insă că asta se întâmplă în cazul lăcrimărilor prezidențiale: un rol, o interpretare. Sunt aproape convins că pe TB, acum în amurgul mandatului, îl lasă tot mai des nervii, pe bune. Și cred că știu și de ce.

„Dragă Stolo”, „Să-ți fie rușine Dinu Patriciu”, „Să nu faceți ca Petre Roman” sunt trei episoade telenovelistice al căror numitor comun este axarea lor pe câte un nume propriu, pe câte o persoană care, într-un fel sau altul, îi aduce aminte că are și el limite. Că nu chiar toți se supun voinței lui de păpușar, că, la urma urmelor, nu este mai puțin muritor decât noi, ceilalți, muritorii fără palat.

Plânsul lui TB exprimă deprimarea stării de trezie. Când, prins de beția puterii sau a relelor obiceiuri, răstorni normalitatea ființei tale dăruindu-ți ca stare dominantă o euforie de tip narcotic, întoarcerea la minte limpede doare, uneori până la lacrimi.

Contele de Saint GermainEditorialePolemiceAdevarul,Basescu,Congresul PDL,Dragă Stolo,lacrimi,Liviu Antonesei,sa-ti fie rusine dinu Patriciu,Să nu faceți ca Petre Roman(Acest comentariu a fost postat la editorialul din Adevarul al lui Liviu Antonesei, intitulat 'Congres pe muzica lacrimilor', editorial ce poate fi citit accesand linkul http://www.adevarul.ro/liviu_antonesei/Congres_pe_muzica_lacrimilor_7_481821817.html)   Una dintre problemele actuale de comunicare ale lui Traian Băsescu este că, și atunci când incearcă să fie sincer, nu-l mai crede nici dracu'™....Blog politic si polemic