Scorul acestui articol
[Total: 0 voturi. Media: 0]

 

(Comentariu postat la editorialul publicat de Andrei Pleșu în Adevărul din 18 aug. 2010)

Cu o lună în urmă ii postam domnului Plesu, pe forum,  parte din comentariile ce urmează.

Nu știu dacă l-au influențat, nici măcar dacă le-a citit. Constat însă în articolul de azi o încercare, parcă, de inițiere a unui ritual de exorcizare, pe care vreau să o salut. Nu este, cum ar fi visat fundamentaliștii, un icnet atavic de tip « piei Satana », nici o incantație a moliftelor Sf. Vasile cel Mare ci mai de grabă o colocvială delimitare, foarte grijului formulată pentru a nu stârni. Chiar și asa, chiar si fara titlul propus de mine, Andrei Pleșu dovedește instinct al istoriei. Postumitatea nefiindu-i indiferentă, iată că alocă timp în opera sa antumă susținerii unor adevăruri neconjuncturale în funcție de care, știe, va fi evaluat și glosat în contumacie.

Am fost in Infern, l-am țesălat pe Scaraoțki

Așa ar trebui să-și înceapă opera de Purgatoriu Andrei Pleșu pentru a-și câștiga dreptul la reprimire în paradisul credibilității și onorabilității naționale.  

În materie de Traian Băsescu, Pleșu  nu este un cronicar al aparențelor interpretabile ci un martor nemijlocit al ipocriziei cu față umană. El nu se află în situația de a presupune, doar, că președintele este grobian, egolatru, frivol, superficial, lipsit de scrupule; el poate afirma cu DEX-ul într-o mână și Biblia în cealaltă  că aceste cuvinte nu sunt deloc improprii pentru a-l caracteriza pe cel ce i-a fost șef la Cotroceni.

Dece nu depune această mărturie tranșant, „voievodal, drept, dac »?

Este o întrebare ce-mi subminează plăcerea citirii oricărui text semnat de el după retragerea în surdină de la Palat.

Scuze poate avea, valabile până la un punct, pentru această discreție în a se destăinui publicului larg: respectarea unui cod al onoarei ca explicație oficială, frica de răzbunarea tătucului resentimentar ca adevărat motiv al omertei.

 Posteritatea însă va judeca altfel : nu pe lașități ci pe curaj, nu pe texte scrise cu fină ironie ocolitoare ci pe texte asumând tranșant adevăruri generatoare de istorie.

Andrei Pleșu are de ales.

Contele de Saint GermainEditoriale  (Comentariu postat la editorialul publicat de Andrei Pleșu în Adevărul din 18 aug. 2010) Cu o lună în urmă ii postam domnului Plesu, pe forum,  parte din comentariile ce urmează. Nu știu dacă l-au influențat, nici măcar dacă le-a citit. Constat însă în articolul de azi o încercare, parcă, de inițiere...Blog politic si polemic