Scorul acestui articol
[Total: 1 voturi. Media: 1]

Există multe enigme în modul de acțiune al DNA din ultima vreme. Superproducție de inspirație (și, cred eu, în montare) hollywoodiană, lupta anticorupție de la noi beneficiază de spectaculoase efecte speciale. Menite pe de o parte să înspăimânte pe cei cu greutăți pe suflet și pe de alta să-i ridice în extazul tăriilor emoționale pe cei gonflabili cu răul altora.
De ce au fost ținute ani de zile la sertar anumite dosare, de ce au fost protejați anumiți politicieni, de ce excepția arestării preventive s-a transformat în regulă, de ce probele obiective (înscrisuri, flagrante) sunt tot mai des substituite de probe subiective (denunțuri, interceptări), iată întrebări pe care ni le punem în van, exact ca și cum am fi spectatori într-o sală de cinema unde niciodată regizorul nu trece ecranul pentru a-și explica trucurile din retorte.
M-am tot întrebat cum se face că DNA, în marea desfășurare de forțe legată de excrocheria ANRP, nu l-a arestat tocmai pe Radu Pricop, avocatul „ginerică”. Împotriva căruia, dacă am ține cont și numai de dezvăluirile A3, există probe obiective beton. Mi-am zis că o fi protejat de socrul său deși, după ultimele evoluții, probabilitatea ca o astfel de protecție să mai aibă trecere mi se părea neconvingătoare.
Problema nu m-a mai preocupat până deunăzi, când, domnul Pricop a reapărut, impetuos, în prim planul media. Dar nu în dosarul retrocedărilor, ce-l făcuse deja celebru, ci într-o speță complet nouă și chiar mai gravă decât anterioara prin consecințele indirecte asupra lui Traian Băsescu: complicitatea, la un șantaj de 4 milioane de euro, cu Sergiu Lucinschi. Nici infracțiunea și nici suma nu mi s-au părut în acest caz șocante ci parteneriatul cu fiul unui notoriu rusofil, fostul președinte moldovean Petru Lucinschi.
Scandalul, detonat la puțin timp după primele atacuri ale lui Traian Băsescu la adresa tandemului SRI – DNA, mi s-a părut o replică plină de potențial a tandemului la aceste atacuri și o încercare de descurajare, încă din fașă, a elanurilor belicoase ale fostului președinte. O acutizare a conflictului, prin noi contribuții scoase de la naftalina arhivei personale de primul șantajist al țării, nu i-ar fi folosit deloc generalului Coldea, și așa pus sub reflectoare de Elena Udrea mai mult decât o permite fotofobia funcției.
Față de gravitatea faptelor din acest dosar de șantaj în cârdășie cu mafia moldovenească, m-a surprins indulgenta cerere a procurorilor: doar control judiciar pentru Radu Pricop când, în situații mult mai puțin explozive, ei cereau neabătut arest preventiv.
În acest context, după multe puneri cap la cap, mi s-a permis revelația: Radu Pricop este agent acoperit, infiltrat de SRI în intimitatea familiei Băsescu. De-asta nu a fost arestat preventiv în dosarul ANRP, pentru că avea și alte misiuni, în derulare. De-asta și-a permis aparenta inconștiență de a declanșa infracțiunea cu Lucinschi exact în fierbintea perioadă de după decembrie 2014, când știa foarte bine că nu mai beneficiază de „spatele” asigurat de socrul – președinte. Pentru că era protejat, legal, de cei ce-l trimiseseră la luptă. Dacă ar fi fost doar un simplu aventurier, fără acoperire și garanții, ar fi ales să se cumințească pentru o perioadă, nu să se expună suplimentar când știa fără doar și poate că este urmărit și înregistrat cu toate echipamentele din dotare.
Stilul de acțiune caracteristic serviciilor secrete devine din ce în ce mai ușor de recunoscut în „aplicația” Traian Băsescu. Așa cum anturajul Elenei Udrea s-a dovedit împănat din greu cu ofițeri în misiune care, la ordin, au început să denunțe unidirecțional aproape în cor, tot astfel din universul infracțional al lui Traian Băsescu încep să fie extrași și aduși la spovedanie pioni mărturisitori (Vâlcov, Pricop, Yassin) plantați din timp în preajma fostului președinte și care conduc acum, prin denunțurile lor, spre culpe ale acestuia la care nici cei mai optimiști antibăsiști nu s-ar fi gândit cu trei luni în urmă.
Trebuie să recunoaștem că acuzații precum „casa din Mihăileanu” sau „afacerea Nana” sau „tranzacțiile cu Cășuneanu” pălesc în comparație cu „finanțarea ilicită a campaniei din 2009” sau „complicități proruse” sau „ răpirea ziariștilor”.
Probabil că, văzând cum potențialele pedepse asociate faptelor pentru care i se prefigurează incriminări evoluează galopant din zona 2-6 ani (cum era acum câteva luni) spre cea de la 20 de ani în sus (cum este în prezent), Traian Băsescu se va gândi de zece ori înainte de a mai deschide critic gura la adresa tandemului. Senzația mea este însă că, deja, s-a depășit un prag al ireversibilului.
Și nu am pus la socoteală, încă, efectul posibilelor defulări recuperatorii ale Elenei Udrea.
Plutește în aer o presiune de taifun, un miros de tempestă, pe care orice marinar le asociază discreționarului divin. Ai făcut fapte bune, mai ai o șansă de supraviețuire. Ai făcut mult rău, geaba implorări și zbateri.
De-asta spun: nici cel mai convingător mincinos, când ajunge la explicațiile cu sine, nu are șansa să-și înșele conștiința. Tot ce-i rămâne, în fața sentinței nemiloasei Scări Beaufort, este să tragă un gât de spumă din aer și să nădăjduiască apoi în virtuțile anesteziei saline.

Contele de Saint GermainEditorialeafacerea Nana,anestezie salina,ANRP,casa din Mihaileanu,Darius Valcov,deneralul Coldea,DNA,Elena Udrea,Mohhamad Yassin,Petru Lucinschi,Radu Pricop,Sergiu Lucinschi,superproductie hollywoodiana,tandemul SRI-DNA,tranzactiile cu CasuneanuExistă multe enigme în modul de acțiune al DNA din ultima vreme. Superproducție de inspirație (și, cred eu, în montare) hollywoodiană, lupta anticorupție de la noi beneficiază de spectaculoase efecte speciale. Menite pe de o parte să înspăimânte pe cei cu greutăți pe suflet și pe de alta să-i...Blog politic si polemic