Scorul acestui articol
[Total: 0 voturi. Media: 0]

Comentariu cenzurat de Romania Libera

De multe ori am fost de acord cu analizele politice ale doamnei Pippidi dar, de la fel de multe ori, nu am fost de acord. Explicația e simplă: patternul academic pe care domnia sa îl folosește pentru a-și construi și dezvolta aceste analize uneori se potrivește subiectului abordat, alteori nu.

Nu, ca în cazul temei justiției ce face obiectul ultimului editorial din România Liberă intitulat „Încetați lupta pe justiție”.

Particularitatea dominantă a modelului academic de analiză este plecarea de la principii spre realitate  și nu invers sau pe alte trasee. Regăsim disciplina acestei abordări în articolul menționat în care doamna Pippidi, după ce ne previne asupra calității sale de profesor de studii ale democrației, ne precizează, ca la catedră, reguli. Ce ar trebui să știm, ce nu e corect să facem etc.

Accept justețea principiilor enunțate de domnia sa dar, din punct de vedere practic, le consider inaplicabile situației justiției din România de azi.

E ca la construcția unei case: evident că, teoretic, primul pas e temelia. Ce te faci insă dacă terenul pe care vrei să construiești e ocupat de ruinele unei vechi clădiri? Nu cumva e nevoie de un pas preliminar față de litera teoriei și anume demolarea vechii clădiri și nivelarea terenului în vederea realizării temeliei?

Doamna Pippidi refuză să adauge modelului ideal această etapă pregătitoare (e adevărat, mai greu de generalizat și, prin asta, scăpând oarecum principiilor academice): recunoașterea situatiei reale și pornirea de la ea către obiectivul urmărit.

Situația reală este că justiția momentului, în România, este aservită lui Traian Băsescu. Sigur, nu integral, dar, cel puțin, prin vârfurile sale care dau directii și stabilesc priorități. A zis Traian Băsescu, din garaj, că un chestor din Ministerul de Interne a făcut abuzuri la referendum și trebuie cercetat? Imediat (a doua zi, nu mai târziu) procuratura a declanșat acțiuni împotriva acestuia. A premonizat TB că vor fi fraude la referendum? Imediat după incheierea votului pentru referendum (a doua zi, nu mai târziu) procuratura a confiscat de la Biroul Electoral central listele și sacii cu voturi (acțiune ilegală și fără precedent)! A decis TB că peste 1,5 milioane de voturi de la referendum au fost furate? Imediat (a doua zi, nu mai târziu) procurorii au pornit teroarea prin satele României, scoțându-i pe țărani din pat sau de prin biserici pentru a-i pune să jure pe biblia de pe capotă că au fost sau nu la vot, că au fost sau nu corecți!

În oglindă, ca să fie clară dubla măsură, când Victor Ponta a cerut DNA să publice convorbirile telefonice care i-au fost interceptate, DNA i-a replicat că nu răspunde la comenzi politice. Când același VP a cerut DNA să declanșeze urgent anchetele de interes național privind privatizarea Oltchim sau Poșta română, același DNA a răspuns cu insolență că e foarte ocupat și că … toate la vremea lor. Când CSM-ul a fost solicitat să dea aviz favorabil trecerii doamnei Mona Pivniceru din calitatea de judecător în cea de Ministru al Justiției, CSM și-a bătut practic joc de interesul național și a amânat la maximum, sfidător, organizarea respectivei ședințe.

Mă rezum la câteva exemple flagrante din doar ultimele luni. Pentru că dacă ar fi să înșir toate dovezile de aservire față de Traian Băsescu ale DNA, CSM, CCR, de când acesta e președinte, ar trebui să umplu multe pagini și ar fi inutil. Toată lumea de bună credință cunoaște aceste realități.

Ori dacă justiția de azi, din România, este aservită lui Traian Băsescu, nu ar trebui ea mai întâi eliberată din mâinile acestuia și abia mai apoi supusă dezvoltării sănătoase, după principii?

A lăsa lucrurile așa cum sunt (ceea ce propune doamna Mungiu) înseamnă a lăsa un organism bolnav pradă bolii, mizând exclusiv pe anticorpii lui. Dacă asta ar fi soluția ideală atunci medicina n-ar mai exista.

Cât despre temerea că un anume tratament (lupta pentru eliberarea CSM din mâinile lui Băsescu) ar putea vindeca o boală dar cauza o alta (eliberarea CSM de Băsescu dar preluarea sa de către USL), nu pot spune că ea nu are temei. Da, există acest risc, dar între un rău cert (situația actuală) și un rău ipotetic (situatia viitoare) singura alegere cu șanse de mai bine este a celei de-a doua căi.

Nu o suspectez pe doamna Mungiu de partizanat ci doar de o deformare profesională. Concentrată prea mult pe general, pierde din vedere particularul. E ca la desen: respectând principii generale poți realiza schițe corecte din punct de vedere al proporțiilor și similitudinii. Arta picturii inseamnă însă mai mult: aplecarea spre detaliu, cultul pentru particularități.

Apelul din finalul articolului pe care doamna Mungiu îl adresează judecătorilor din CSM mai arată ceva: carențe de informare ale autoarei în legătură cu România statistică, acea România adevărată, a numerelor mari, și nu a unor voci care nu o mai reprezintă de mult.

Lupta ce se poartă acum în justiție nu este a judecătorilor din CSM ci a imensei mase de judecători și procurori din toată țara. Ori, a pretinde că aceștia ar fi manipulați de Antena 3 și nu împinși să iasă din tranșee de nevoia lor profundă de libertate și de reformă adevărată, mi se pare cel puțin o prejudecată pernicioasă și o alunecare pe lângă adevăr.

Contele de Saint GermainEditorialeAlina Mungiu Pippidi,CCR,CSM,DNA,pattern,Romania Libera,Victori PontaComentariu cenzurat de Romania Libera De multe ori am fost de acord cu analizele politice ale doamnei Pippidi dar, de la fel de multe ori, nu am fost de acord. Explicația e simplă: patternul academic pe care domnia sa îl folosește pentru a-și construi și dezvolta aceste analize uneori se...Blog politic si polemic