Editoriale

O saptamana fara „inevitabilul cotidian”

  Constat că scurtele reprize de vacanță, cu decuplare totală de la turbulența politicii de zi cu zi, sunt excelente terapii de calmare, de calibrare și de obiectivare. De fapt, turbulența la care mă refer nu este atât una exterioară nouă, precum canicula ori ploile diluviene, ci mai degrabă un fel de reacție chimică în interiorul fiecăruia dintre noi, pe care o putem ține latentă ori o putem amorsa în funcție de „aburii” afectivi pe care îi emitem la ciocnirea cu evenimente considerate de neevitat. (more…)
continuare...

Lupta anticorupție a decedat! România stă cu mortul în casă fără să-l declare.

  Un copil născut dintr-o mamă prin corespondență și un tată defect nu are cum să iasă normal. Mama s-a folosit de o ambasadă pe post de uter iar tatăl s-a îmbătat cui înainte de împerechere, visând licurici în loc de stele verzi și suculente felații în loc de abordaj marinăresc, cu ancora harpon. Progenitura a rezultat cu anomalii, așa cum se întâmplă în astfel de situații: un monstru bicefal, botezat apoi „binom”, amestecând de-a valma binele cu răul, vigilența cu orbirea, cruzimea cu indulgența fără noimă. (more…)
continuare...

Destinul nostru este să cădem din lac în puț

  „Destinul nostru este să ne fie frică” filozofa tot mai golit de identitate domnul Goliadkin, un personaj midle class al lui Dostoievski strivit încetul cu încetul de mici dar perseverente eșecuri ce-i depășeau puterea de înțelegere.  Da, era depășit de capriciile vieții din jur, dar nu după reguli de circulație, trecând pe lângă el fără să-l atingă,  ci brutal, rostogolindu-i-se de-a dreptul pe deasupra, făcându-l țandări cu metodă. Căci, se vede că îl mai urmărea și un blestem: devenea, cu fiecare lovitură a sorții, tot mai casant. (more…)
continuare...

BREXIT – aprecieri subiective

  Nu sunt deloc specialist în finanțe. Și cu atât mai puțin în geopolitică. De-asta nici nu mă aventurez să fac analize pe astfel de subiecte care, pentru a fi corect tratate,  mai cer pe lângă cunoștințe aprofundate de specialitate și enorm de multe informații din culise. Informații la care cei care se bagă singuri în vorbă nu prea au acces. Iar cei care au acces la ele nu-și fac deloc o prioritate din a le dezvălui. (more…)
continuare...

Judecătoarea Camelia Bogdan – un pluton de execuție pe invers

De regulă, plutonul de execuție e mai numeros decât lotul condamnaților pe care-i are de lichidat. Cu toate că un singur soldat înarmat ar fi suficient să doboare o sută de criminali legați fedeleș. Există însă o simbolistică a acestei proporții: într-o societate normală, binele trebuie să covârșească răul. (more…)
continuare...

Ecce homo! Pithecanthropus!

Față de conducătorii lor românii s-au dovedit, fără tăgadă, un popor adjectival: Ștefan cel Mare, Mihnea cel Rău, Radu cel Frumos, Alexandru cel Bun, Mircea cel Bătrân, Basarab cel Tânăr, Mihai Viteazul, Ioan Vodă cel Cumplit, Vlad Dracul, Aron Tiranul, Mihnea Turcitul, Ștefan Surdul, Iuga Ologul, Petru Ș Reușeau astfel, ei, românii, să sintetizeze printr-o simplă tușă pe care s-o priceapă și copiii, un personaj, o domnie, o epocă. Așa vor face, peste timp, și cu mai recenții lor capi: Regele Mihai, Nicolae Ceaușescu, Ion Iliescu, Emil Constantinescu, Traian Băsescu, Klaus Johannis. (more…)
continuare...

Laura Codruṭa Kovesi nu e credibilă. Pică zi de zi la testul Băsescu

Jurământul judecătorilor ṣi procurorilor "Jur să respect Constituţia şi legile ţării, să apăr drepturile şi libertăţile fundamentale ale persoanei,să-mi îndeplinesc atribuţiile cu onoare, conştiinţă şi fără părtinire." Legea 303/2004, Art. 34 Conceptul de „justiṭie independentă” este, în terminologia politică, strict derivat din acela de „separare a puterilor în stat”. În dicṭionarele democraṭiei, mult invocata independenṭă a justiṭiei se referă strict la relaṭia acesteia cu celelalte puteri statale (legislativă ṣi executivă) ṣi nicidecum la relaṭia ei cu TOṬI factorii cu care interacṭionează ṣi în slujba cărora este menită să funcṭioneze, cum ar fi, de pildă: legea ori interesul social. Justiṭia nu poate ṣi nu trebuie să fie independentă de lege ori de interesul social. (more…)
continuare...

Tipologii de politicieni. Azi: gonflații!

Nimeni nu poate pretinde că este politician adevărat dacă nu a câștigat măcar o dată, pe bune, o bătălie electorală. Și spun „pe bune” pentru că am văzut destule situații în care pupili ai unor granguri, de partid sau de stat, au fost impuși, în urma unor scrutine de tot râsul, pe poziții victorioase. Alegerea Ebei ca europarlamentar ar trebui sa fie un exemplu suficient. (more…)
continuare...

Unde sunt sindicatele? Unde este societatea civilă? Cine îl reprezintă pe românul statistic?

Analizați cu atenție aceste intrebări din titlu și veți constata că, tot ceea ce democrațiile evoluate contrapun puterii pentru a o ține în frâu, pentru a evita deviațiile spre totalitarism, la noi a fost anihilat. Nu mai avem sindicate, nu mai avem societate civilă; intelectualitatea, care în lumile – model se situează în general pe stânga și, cu predilecție, în opoziție, aici în România și-a ranforsat o huntă stipendiată de putere prin care încurajează totalitarismul și înăbușă încă din fașă orice protest al românului statistic. Pe scurt, leului social i s-au scos caninii, i s-au smuls ghearele și este plimbat la ocazii în lesă și bălăbănindu-se, doar pentru a se arăta că încă mai există, că meciul câștigat veșnic de putere cu poporul său are încă arbitru. (more…)
continuare...

Anticorupţie, anticorupţie. Intransigenţă, intransigenţă. Dar cu Băsescu ce faceţi?

Laura Codruţa Kovesi a devenit un fel de Jeanne d’Arc a asediului anticorupţie din România. Cineva o ţine cablată non-stop la înalta tensiune a ingineriilor de milioane de euro cu care se îndeletnicesc onorabilii noştri politicieni şi, de atâta neodihnă, de atâta supra-sarcină (deloc uterină din păcate pentru ea), a căpătat în ultima vreme un tremur nervos şi la voce și la mâna cu care încondeiază destine. (more…)
continuare...