Scorul acestui articol
[Total: 75 voturi. Media: 4.8]

 

Adrian Păunescu a rostit această întrebare la începutul anilor 70. La capătul unei exasperări anulând „žprudențe È™i odăjdii”, în inima unui regim dominat de frig È™i întuneric, a răbufnit:

„žÎn lunga È™i ploioasa noapte, deci, prin care È™i tu țara noastră treci,

În noaptea marilor fărădelegi, în noaptea secolului douăzeci,

Când nu Bălcescu se născu, ci noi, când nu Viteazu se născu, ci noi,

Când ne trezirăm în lumină, goi, că de durere ni se umflă nara,

Aflarăm că se poate întreba, de-a lungul ori de-a latul cineva:

Pe mana cui, in grija cui, e tara?”

 

Cine crede că în vremurile acelea era uÈ™or de rostit astfel de gânduri, pe deasupra È™i de publicat, se înÈ™eală amarnic. Sigur, vor sări ca arÈ™i moraliÈ™tii acestor vremuri de pace, fără riscuri, să-l îngroape a doua oară pe Păunescu pentru colaboraționismul său cu regimul ceauÈ™ist. Și să ne spună că, citându-l aici È™i în contextul prezentului plin de convulsii, nu facem altceva decât să ne dovedim niÈ™te jalnici nostalgici ai acelor vremuri.

Fie anatema aruncată! Puțin îmi pasă! Eroii aceÈ™tia de vodevil, care atunci când situația era groasă stăteau grijulii la cutiuță, să nu se È™ifoneze (dacă nu cumva scriau epistole adulatoare dictatorului atotputernic), iar acum, când dă bine la È™orici È™i nu-i paÈ™te niciun pericol, confiscă prim „“ planul, combativi, să predea societății lecții de etică È™i conÈ™tiință civică, nu-mi inspiră altceva decât dispreț. Mă lasă complet indiferent gargara lor pomădată È™i ipocrită.

Ce mă interesează pe mine prin această evocare este să subliniez cât de actuală (È™i amară) este, încă, întrebarea din titlu. Acum, la aproape 50 de ani de la rostirea ei de către Adrian Păunescu în „žIstoria unei secunde”. Volum interzis È™i ars în prima sa versiune (1971), ceea ce poate fi interpretat azi ca un premiu de excelență,  oferit de un juriu al istoriei, peste timp.

Multe s-au schimbat de atunci dar, și mai multe, nu s-au schimbat.

Cum „žpe mâna cui e țara”? A fost pe mâna lui Traian Băsescu È™i a camarilei lui de profitori, încă liberi la bogățiile acumulate, a fost È™i încă mai este pe mâna binomului Coldea „“ Kovesi È™i a teroarei de tip fascistoid pe care aceste chipuri cioplite au instaurat-o peste un popor nici mai bun dar nici mai rău decât altele, este pe mâna lui Klaus Iohannis, parcă lovită de parkinson când trebuie să arate fermitate È™i patriotism. Este, ce să mai lungim povestea, pe mâini nevrednice È™i nevolnice.

„žDar de PSD, Ponta, Dragnea, nu pomeneÈ™ti nimic?” „“ voi fi întrebat cu grăbire, cu ricană È™i cu nemestecată înțelegere. „žEi sunt buni, nu? Conduc țara bine, este?”

Nu! Și ei sunt din aceeaÈ™i plămadă perisabilă. Doar că, ce să vezi, pe ei i-a votat poporul. Adică i-a ales, dintre toate relele din galantar, să conducă țara. Ei reprezintă, altfel spus, soluția democrației pentru țară. Bună, rea, asta este! Alții, mai buni, poporul n-a găsit! Și, cum ne batem cu pumnul în piept că ne-am emancipat, că suntem un stat renăscut după coÈ™marul comunist, un stat ce a ajuns (în fine È™i slavă Domnului) să prețuiască la justa lor valoare libertatea È™i drepturile fundamentale ale omului, ar trebui să acceptăm realitatea urnelor.

Traian Băsescu, făuritorul statului paralel care conduce România astăzi, nu a mai fost legitim după marele referendum de suspendare. TotuÈ™i, statul paralel l-a ținut în funcție, sfidând democrația.

Binomul Coldea „“ Kovesi (direct sau prin intermediul guvernului CioloÈ™) nu a fost niciun moment legitim. Nimeni nu l-a ales să facă ce-a făcut, să transforme țara în propria moÈ™ie, s-o administreze după bunul său plac, în beneficiul personal È™i al străinilor. Și totuÈ™i a făcut-o È™i încă o face.

De fiecare dată când pesediÈ™tii gafează, ar trebui ca procentele lor din sondaje să scadă. Nu se întreabă nimeni de ce se întâmplă exact pe dos? De ce, în ciuda atâtor incoerențe È™i dispute interne, PSD rămâne în intervalul său, strivitor pentru adversari, de 40% „“ 50%?

Răspunsul e atât de clar: pentru că poporul român, cel majoritar, cel care dă amprenta neamului, cea venită prin ADN-ul strămoÈ™esc, se regăseÈ™te mai mult în mediocritatea È™i slăbiciunile pesediste decât în aroganța elitistă, în ipocrizia È™i predispoziția la ploconeală în fața străinilor ale adversarilor PSD.

AÈ™a e românul statistic, ne place sau nu: mult mai dispus să accepte furtiÈ™agul È™i neciopleala decât disprețul față de voința lui È™i închinarea țării la idoli de altă limbă.

Pe mâna cui, în grija cui, e țara?

Ca să mă exprim fără metafore dar È™i fără menajamente, voi răspunde direct: pe mâna unor laÈ™i!

Traian Băsescu din laÈ™itate nu a plecat acasă când l-au trimis peste 7 milioane de români.

Victor Ponta din lașitate a acceptat poruncile lui Barosso.

Guvernul Grindeanu din laÈ™itate a renunțat la Ordonanța 13.

Liviu Dragnea din laÈ™itate nu a cerut poporului pesedist să iasă în stradă.

Laura Kovesi din laÈ™itate nu a răspuns ce căuta în sufrageria lui Oprea.

Klaus Iohannis din laÈ™itate se face că nu observă abuzurile din justiție È™i nu ia nicio măsură ca să le elimine.

AceÈ™tia ne sunt conducătorii. NiÈ™te plastiline, niÈ™te transpirici.

Și pentru că laÈ™itatea lor emblematică trebuie să poarte un nume, un singur nume, o să îi spunem: Gabriel Oprea!

Generalul cu patru stele Gabriel Oprea! Simbolul laÈ™ității celor care ar trebui să aibă grijă de țară.

Eu unul, vă mărturisesc, nu văd personaj mai jalnic È™i de care românii să se ruÈ™ineze mai mult când vine vorba de batjocorirea uniformei militare decât acest general de patru ori laÈ™.

LaÈ™ pentru că s-a lăsat călcat în picioare printr-un proces inventat, fără să încerce în niciun fel a-È™i apăra onoarea;

LaÈ™ pentru că nu a avut bărbăția de a recunoaÈ™te un adevăr de care nimeni nu se mai îndoieÈ™te azi, È™i anume că Laura Kovesi a fost în sufrageria sa.

LaÈ™ pentru că a promis sub cuvânt de onoare că va veni la o televiziune să spună adevărul È™i nu a mai venit.

În fine, laÈ™ pentru întreaga sa activitate de militar trepăduÈ™!

Vă dați seama ce s-ar întâmpla în caz de război cu astfel de conducători? Dumnezeu să ne ferească!

Contele de Saint GermainEditorialeabuzurile din justitie,ADN stramosesc,adrian paunescu,anatema,binomul Coldea - Kovesi,colaborationism,democratie,Gabriel Oprea,Istoria unei secunde,lasi,parkinson,romanul statistic,statul paralel,sufrageria lui Oprea  Adrian Păunescu a rostit această întrebare la începutul anilor 70. La capătul unei exasperări anulând 'žprudențe È™i odăjdii', în inima unui regim dominat de frig È™i întuneric, a răbufnit: 'žÎn lunga È™i ploioasa noapte, deci, prin care È™i tu țara noastră treci, În noaptea marilor fărădelegi, în noaptea secolului douăzeci, Când nu...Blog politic si polemic