Scorul acestui articol
[Total: 0 voturi. Media: 0]
Traian Băsescu a lucrat cu viziune la construirea sistemului său de putere suprastatal. Într-o vreme in care avea oponenţi slabi (parlamentar) şi orbeşte dedicaţi imediatului, TB, cu instinctul său paranoiac, îşi construia tranşee pentru vremuri grele. A prevăzut că s-ar putea să vină un moment când insignifiante instituţii (până atunci) precum CCR, CSM, ANI, vor putea fi împinse în prim plan pentru a-l apăra de debarcarea înainte de termen. Presimţea tăvălugul majorităţilor democratice ostile de tot felul ce, inevitabil, urmau să se creeze după măsurile autoritariste (de fapt antipopulare) pe care le punea la cale, măsuri proprii stilului său dictatorial şi cinic de a conduce. Cea mai bună dovadă în acest sens o constituie lupta aproape fizică pe care a declanşat-o în Parlament atunci când, contrar voinţei lui, a fost ales cu vot majoritar, pentru CCR, Valer Dorneanu. Era în vara anului 2010 şi nimeni, la momentul acela, nu a înţeles mai bine ca TB ce importanţă va avea pe viitor acest vot care, practic, putea înclina balanţa deciziilor CCR de partea adversarilor săi politici. Şi atunci, decât să piardă o pârghie ce la momentul respectiv părea doar o mică piesă în angrenajul monstruos de putere pe care îl construise, TB a preferat să ordone un abuz major la adresa democraţiei, anularea unui vot valabil al Parlamentului şi reluarea acestui vot de mai multe ori, până când a fost desemnat ca judecător la CCR Mircea Ştefan Minea, favoritul său. Care, exact doi ani mai târziu, avea să-şi răsplătească şeful comiţând la rândul lui un abuz antologic, celebra erată la Decizia CCR publicată în Monitorul Oficial.
USL a trecut mult prea uşor peste aceste acte de barbarie asupra statului de drept, intrând în jocul actual al lui TB, acela de a proteja, chipurile, independenţa justiţiei.
În loc de a explica instanţelor internaţionale dar şi poporului român mai puţin informat, ce oameni şi cum au ajuns să transforme CCR într-o instituţie care striveşte după bunul plac deciziile forului suprem al democraţiei ţării, parlamentul, liderii USL au ales să se comporte ca şi cum justiţia din România chiar ar fi liberă şi independentă politic, nicidecum terenul de jocuri murdare al unui preşedinte ilegitim.
Respectarea aşa zisei intangibilităţi a procurorilor în general dar mai ales a celor din DNA, atâta vreme cât, în imensa lor majoritate, aceştia au fost aleşi şi numiţi de TB după binecunoscutele sale criterii de “performanţă”( şantajabili şi arivişti), este una dintre marile erori ale tandemului Ponta – Antonescu.
Lumea informată din România înţelege că, în preţul acceptării lui Victor Ponta de către marile cancelarii occidentale, există şi nişte angajamente ale premierului privind neamestecul în zona justiţiei, chiar şi când acest amestec ar fi întemeiat. Cum există şi promisiuni de menţinere a ţării în stabilitate politico – economică, altfel spus de ignorare a provocărilor lui TB, chiar cu preţul scăderii în sondaje.
Toate aceste angajamente şi constrângeri trebuie însă să aibă nişte limite care să evite riscurile unei rebasculări nedemocratice şi decisive a puterii spre tabăra lui Traian Băsescu.
Ce se vede în acest moment din interior, prin priză directă, clar ca lumina zilei, alarmant, este o ofensivă (fără precedent de la instalarea coabitării) a lui TB şi a instituţiilor controlate de el asupra unui USL paralizat, asupra unui Victor Ponta timorat sau euforizat de benzedrinele puterii.
Justiţia băsistă, cu vârf de lance DNA, a pornit asaltul total asupra ţintelor stabilite de la Cotroceni.
Antena 3 culpabilizată gradual şi sistematic, cu oameni după gratii, guvernul şi PNL umilite prin solicitarea unei pedepse aberante de 15 ani (!!!) de puşcărie pentru ministrul Fenechiu şi obţinerea (cum altfel?) a unei prime condamnări a acestuia, societatea românească provocată de incredibilele abuzuri ale procurorilor de la Liceul Bolintineanu, un autodenunţ al unui fost PSD-ist, actualmente tocmai bun de şantajat, asupra vicepreşedintelui PSD Liviu Dragnea.
Victor Ponta calificat de TB drept iresponsabil, dat pe mâna controlului judiciar de imparţialii Hăineală şi Dănileţ pentru (culmea obrăzniciei) influenţarea justiţiei, pus la zid tot de TB, în calitatea sa de prim-ministru, pentru “hoţie cu legea” şi pentru “dezastruoasa” sa vizită în Asia, luat la refec chiar şi de Daniel Morar, de-acolo, de sus, din tăriile CCR, judecat, condamnat şi executat de însăşi zâna justiţiei murdare din România, Monica Macovei.
Cam ce-ar mai trebui să se întâmple ca Victor Ponta să riposteze pe măsură? Să fie arestat preventiv şi Dragnea? Să se trezească “onorat” el însuşi cu un dosar de înaltă trădare? Ce oare?
Până la urmă observăm că din compromisul cu numirea şefilor de procurori profită din plin TB, care, fără scrupule cum îl ştim, a pus-o imediat şi selectiv la treabă pe Kovesi, în vreme ce Ponta nu e în stare nici măcar să-şi folosească atuurile de prim – ministru, prin releul Cazanciuc – Niţu, ca să contrabalanseze nemărginitul tupeu al lui Băsescu şi a camarilei sale.
Ştiu că Niţu are sub el tot procurori băsişti. I-a moştenit de la Kovesi. Dar la fel de bine ştiu că,în cazul Bolintineanu, ar fi putut să dea un semn de autoritate, să înceapă deparazitarea, să scape adică, cu motive întemeiate, de Ileana Adina Mociocă, procurorul de caz provenit de la DNA-ul lui Morar. Faptul că nu a avut curajul să facă acest gest, faptul că s-a rezumat la a acoperi printr-o defecţiune de comunicare greşelile comise premeditat de această doamnă şi echipa ei, toţi cu antecedente în a abuza de putere şi a umili oameni nevinovaţi, reprezintă un mesaj dezastruos transmis celor care mai speră în normalizarea justiţiei din România şi o adevărată încurajare pentru satrapii băsişti, de a continua tot aşa, intimidând la grămadă, fără discernământ, şi vameşi, şi tărani traşi afară de guler din biserică, şi elevi sechestraţi fără acte în regulă prin săli de clase şi laboratoare, şi bolnavi de cancer în fază terminală.
Cum văd eu o ripostă corectă a administraţiei Ponta la tot acest val de abuzuri comise de justiţiarii lui Băsescu?
Întâi printr-o presiune crescândă şi neobosită asupra DNA-ului (şi nicidecum asupra justiţiei) de a da curs reclamaţiilor oficiale ale Corpului de Control al Primului Ministru şi de a începe instrumentarea unor cazuri celebre ataşate unor nume proprii la fel de celebre: Blejnar, Udrea, Videanu etc.
Apoi prin solicitarea adresată Ministrului Justiţiei de a-şi lua în serios autoritatea asupra procurorilor, conferită de Art. 132 din Constituţie.
Apoi printr-o mai bună comunicare in exterior a abuzurilor făcute de justiţia “independentă” a lui Băsescu, prin demitizarea şi prezentarea documentată a adevăratului chip, de yesmeni lipsiţi de obiectivitate şi etică, al unor exponenţi băsişti din lumea justiţiei cum ar fi Monica Macovei, Oana Hăineală, Cristi Danileţ.

În fine, prin crearea unui grup de lucru format din profesionişti în justiţie care să deschidă (simbolic) şi să documenteze încă de pe acum, în numele societăţii civile, dosare de fraudă, corupţie, abuz în serviciu etc. pe numele Băsescu: Traian, Mircea, Ioana.
Ce mi se pare limpede (şi inacceptabil) este că dacă USL, prin toate formele sale de putere, va continua să închidă ochii la mascarada de justiţie regizată de instabilul TB, bagatelizând-o şi zicându-şi că, oricum, zilele lui Băsescu sunt numărate (iată, nici 500 nu au mai rămas), această mascaradă va putea atinge grav speranţe şi politicieni care încă mai ţin în viaţă moralul românilor.
TB nu e omul care să se ducă la eşafod murmurând rugăciuni şi bătând mătănii. Cu cât termenul i se apropie, cu atât va încerca mai mult să destabilizeze. Aşadar, mare grijă. Tot acceptând abuzuri ale justiţiei, actuala putere s-ar putea trezi, la momentul eliberării de TB, cu mâinile incătuşate.

Contele de Saint GermainEditorialeANI,Basescu,Cazanciuc,CCR,Crin Antonescu,CSM,Danilet,Haineala,Ioana Basescu,Kovesi,Liviu Dragnea,Minea,Mircea Basescu,Mircea Stefan,Monica Macovei,Monitorul Oficial,Nitu,paranoiac,PNL,PSD,Valer Dorneanu,Victor PontaTraian Băsescu a lucrat cu viziune la construirea sistemului său de putere suprastatal. Într-o vreme in care avea oponenţi slabi (parlamentar) şi orbeşte dedicaţi imediatului, TB, cu instinctul său paranoiac, îşi construia tranşee pentru vremuri grele. A prevăzut că s-ar putea să vină un moment când insignifiante instituţii (până...Blog politic si polemic