Scorul acestui articol
[Total: 0 voturi. Media: 0]

Victor Ponta, altfel un comunicator destul de abil (şi, în ultima vreme, ubicuu şi neobosit), a scăpat ieri o mărturisire din categoria “fereşte-mă, Doamne, de mine”: “am vrut să îl ţin pe domnul Predoiu în luna mai, când am făcut Guvernul”.

Reporterul ar fi trebuit să-l întrebe pe nerăsuflate: “şi nu credeţi că, în acel caz, azi am fi avut parte la Parchete, tot de cuplul Morar – Kovesi  cu care Traian Băsescu şi-a construit atâtea fantasme, iar în planul doi de aceleaşi slugi odioase ale acestora, o adevărată falangă macedoneană de zdrobit adversari politici”?

Exact pe schema “ministrul justiţiei propune – preşedintele dispune”, compromisul mărturisit dar nefăptuit  al premierului (slavă Domnului!)  s-ar fi răzbunat feroce chiar pe aceia  ce îl votaseră acolo ca să fie răzbunaţi. Căci vai, dacă Ponta – Che Guevara nu a rezistat presiunilor internaţionale şi sforăriilor de la Cotroceni, ne putem imagina că ar fi putut rezista huietului de lupi hămesiţi tocmai iepuraşul Predoiu?

Da, compromisurile se răzbună. Mai devreme sau mai târziu. Pentru că ele inseamnă trădare de sine, un sâmbure de corp străin, o sămânţă germinativă auto-implantată, veşnic subversivă.

Pe un alt post de televiziune Crin Antonescu mi sa părut practicând un alt gen de sinceritate, a adevărului spus fără anestezie, chiar cu paloarea durerii, a unei resemnări vigilente.

Nu a încercat nicio clipă să dea impresia că n-ar inţelege mesajele din subtext ale premierului sau că le-ar minimaliza. Ba dimpotrivă, le-a extras cu penseta, propunându-le biopsiei.  “Ce-o ieşi, ne asumăm” – părea a spune.  “Dacă ajung la concluzia că succesul candidaturii mele (la prezidentiale n.a.) depinde de a umbla sau nu de mână cu premierul Victor Ponta, nu voi mai candida”.

Sigur, nu doar compromisurile se răzbună în viaţă. Uneori, mai ales în politică, se răzbună şi consecvenţa.

Cred că, de data asta, Crin Antonescu face bine alegând rezistenţa prin consecvenţă şi nu pe aceea prin compromis. Şi face şi mai bine  raportându-se la prezidenţialele din 2014 ca la o gară facultativă şi nu ca la o destinaţie finală. Dacă manevrele din culise se vor dovedi, o dată în plus, mai puternice decât masiva dorinţă populară, măcar să-l prindă deznodământul de etapă cu conştiinţa împăcată şi de mână cu cei nesocotiţi.

Alegeri vor mai fi şi după 2014 şi, poate, cu şanse mai mari de a se desfăşura în normalitate şi fără intruziuni ofensatoare la adresa demnităţii naţionale. Atunci, pe sacrificiile de acum, Crin Antonescu s-ar putea să fie ales preşedinte într-o Românie în care va fi dispărut  Traian Băsescu şi stilul lui de a se face politică.

Contele de Saint GermainEditorialeCatalin Predoiu,Che Guevara,Crin Antonescu,Kovesi - Morar,Traian Basescu,Victor PontaVictor Ponta, altfel un comunicator destul de abil (şi, în ultima vreme, ubicuu şi neobosit), a scăpat ieri o mărturisire din categoria “fereşte-mă, Doamne, de mine”: “am vrut să îl ţin pe domnul Predoiu în luna mai, când am făcut Guvernul”. Reporterul ar fi trebuit să-l întrebe pe nerăsuflate: “şi...Blog politic si polemic