Minciuna și hoția produc dispreț. Iar disprețul micșorează. România e o țară mare. Dar o țară mare micșorată de disprețul celor din jur. Considerată de mâna a doua și tratată ca atare de cei care fac jocurile. Țările sunt ca speciile. Ba chiar mai mult: ca rasele. Au particularități după care sunt cunoscute, repertoriate, respectate sau nu, distribuite în roluri de către istorie. Rasa „România” ține de specia „țări europene” și s-a remarcat, până în prezent, în roluri secundare: de codoș dispus să rezolve treburile murdare ale altora, de subretă gata să o mai frigă din când în când cu conașul, de cațavenc amator oricând de compromisuri derizorii. Oare minciuna și hoția, care, vai, ne-au devenit aproape emblematice, or fi farduri întinse pe chipul nostru de răuvoitori sau grimase autentice pe care ni le compunem singuri, dintr-o aberantă viziune despre bine și frumos? (more…)
continuare...