Scorul acestui articol
[Total: 1 voturi. Media: 5]

Am fost câteva zile în concediu. Mi-am dorit o debranșare fără compromis de la actualitatea românească și am sigilat, pentru asta, toate butoanele ce-mi puteau face legătura cu tristețile de-acasă. Nu am deschis telefonul mobil, nu am privit la televizor, am ținut piept  mrejelor întinse de viciul numit Internet.

Singura protecție pe care mijoacele tehnice nu mi-au putut-o oferi  a fost aceea față de propriile mele gânduri și, mai ales, față de revenire obsesivă a unei întrebări: „de ce, neapărat, Traian Băsescu”?

M-am refugiat în fiecare zi în înot (2 ore), în citit cărți frivole (3-4 ore), în moleșitoare activități DDV (degustare delicii vacanță), toate cu substrat diversionist. Să-mi țină gândurile departe de uriașa fraudă cu invalidarea referendumului.

Am reușit în bună măsură. Totuși, întrebarea de care am pomenit a găsit destul de des breșe pentru a se insinua în pacea elaborată a evadării mele și a o tulbura.

Ce să aibă Traian Băsescu în plus (sau în minus) față de Crin Antonescu încât să-i determine pe americani să-l susțină atât de indecent, atât de fără perdea și, mai ales, cu violarea atâtor reguli de bună practică democratică?

Ce favor să le fi promis Băsescu americanilor pe care Antonescu să nu-l fi putut accepta?

Tranzacția cu F-16, Roșia Montana, scutul antirachetă? Sunt convins că dacă toate acestea ar fi fost formulate de către emisarii SUA într-o discuție condițională cu Crin Antonescu, preț pentru abandonarea impopularului și toxicului Băsescu în favoarea împlinirii voinței democratice exprimate la referendum, astăzi ne pregăteam pentru alegeri prezidențiale anticipate.

Dar nu s-a întâmplat așa. SUA, într-un striptis dezgustător, cu aruncarea tuturor aparențelor de normalitate și decență de pe obezele sale interese, ne-a blagoslovit cu râncezeli de matroană dornică să stoarcă voluptăți până și din neaoșa descărcare de năduf balcanic transpus în poetică sexuală. Acel „băga-mi-aș …” rostit revanșard din milioane de piepturi de înzestrați români cu Yang la adresa celui mai mare simbol de Yin  poate crea, în celulita acestuia, frisoane confundabile cu desfătarea.

„Dacă voi v-ați ingerat în voința noastră suverană cu Gitenstein și  Gordon, apoi iată, ne ingerăm și noi, cu echivalentul la purtător al acestora, în mitologia voastră falsă, de etalon al democrației”.

Dar să nu divaghez. Răspunsul pe care l-am dat intrebării mele „de ce, neapărat, Băsescu?” a fost că americanii l-au ales pe Băsescu nu pentru vreo măruntă virtute ci pentru majora lui servitute.

Când Hitler l-a acceptat pe mareșalul Petain  ca șef al statului în Regimul de la Vichy, nu a făcut asta împins de interesele francezilor ci de cele ale Germaniei imperialiste naziste.

Tot astfel, acest Petain de azi al românilor care a devenit Traian Băsescu, este ținut la Cotroceni cu atâta scremută artificialitate nu spre binele românilor ci întru atingerea scopurilor egoiste ale unei națiuni egocentrice, cu multe stele pe drapel, care i-a incadrat cu consecvență pe români la consumabile.

Pentru cei care doresc să afle care sunt cu adevărat valorile unchiului Sam (atunci când vine vorba de alții, nu de rudele sale de sânge), un excurs în istoria ultimelor decenii poate fi suficient.

Iată doar trei extrase de presă:

„Relațiile foarte strânse de afaceri dintre clanul Bush și clanul bin Laden datează din anii „™70. Până în 2001 au fost pompate miliarde de dolari din Orientul Mijlociu în firme americane controlate de președintele SUA. Teroriștii de azi sunt de fapt foștii parteneri de afaceri ai conducerii americane”.

„CIA ii scria discursuri lui Gaddafi – relatii excelente Libia-SUA la nivel de servicii. Documentele gasite la biroul abandonat al fostului sef al spionajului libian demonstreaza relatia stransa dintre CIA si serviciul libian de informatii – ba chiar sugereaza ca americanii au trimis suspecti de terorism pentru interogare in Libia de cel putin opt ori, in pofida reputatiei tarii privind tortura”.

„Pe 22 septembrie 1980 Irak a declarat război Iranului. În primii ani, forțele irakiene au făcut succese, dar apoi în 1982 s-au retras în Irak, transformând războiul rapid într-unul de uzură. Irakul începe din nou să câÈ™tige (fiind sprijinit de SUA sub Ronald Reagan), iar Khomeini în final acceptă armistițiu în 1988„.

Așadar, pe cine a sprijinit SUA în evenimente cu care am fost și noi contemporani? Pe Saddam Hussein, pe Osama Bin Laden, pe Moammar el Gaddafi.

Iar acum pe Traian Băsescu.

Să fie întâmplătoare propensiunea liderilor americani față de conducători cu genă de monstru din teritoriile care le stârnesc interesul?

Sau să fie o strategie cinică, bine fundamentată, de dominare  prin crimă, prin genocid, dar totul făcut „curat”, cu mâna acestor mutanți  endogeni?

Toată această analiză degajă însă, pe lângă dezamăgiri reconfirmate,  și un aspect pozitiv. O întrebare, de fapt, retorică: de mâna cui or fi murit menționații odioși  sprijiniți de americani?

Valeriu Butulescu ne-a lăsat un excelent aforism:

„Toate necazurile omenirii vin de la doi evrei: Adam și Eva”.

Pe Eva am identificat-o:  este Mark Gitenstein. Cine să fie însă Adam? Pentru că mărul, deși nu are etnie, nici Dumnezeu, este chiar Traian Băsescu. L-a demascat luciul, fără șuviță, al cheliei.

Contele de Saint GermainEditorialeAdam si Eva,Basescu,Crin Antonescu,F-16,Gitenstein,Gordon,maresalul Petain,Moammar el Gaddafi,Osama Bin Laden,Regimul de la Vichy,Rosia Montana,Saddam Hussein,Yang,YinAm fost câteva zile în concediu. Mi-am dorit o debranșare fără compromis de la actualitatea românească și am sigilat, pentru asta, toate butoanele ce-mi puteau face legătura cu tristețile de-acasă. Nu am deschis telefonul mobil, nu am privit la televizor, am ținut piept  mrejelor întinse de viciul numit Internet. Singura...Blog politic si polemic