Scorul acestui articol
[Total: 0 voturi. Media: 0]

Iată cele două forme de îndobitocire extremă spre care Traian Băsescu a reuşit să împingă acest popor. Un hormon al patimii scăpate de sub control inundă azi tot ce ţine de raţionalitate, sufocând dreapta judecată şi dezlănţuind arbitrariul şi imprevizibilul.

Când o fiinţă cu aparenţe umane se transformă în miza unui război fratricid, merită să te întrebi: cine ar trebui să dispară pentru ca pacea să fie reîntronată? Oştile sau respectiva fiinţă?

Pe de o parte ura tot mai hemoragică, tot mai pandemică, ţâşnind prin gura, prin ochii, prin nasul şi urechile a milioane de români striviţi. Ajunşi la limita de unde frustările anihilează instinctul de conservare şi singura bucurie accesibilă rămâne aceea a răzbunării, asediatorii lui Băsescu fac un efort imens să aştepte cuminţi izbăvirea prin referendum. Urmează ca luni energia lor strunită cu greu să răbufnească, pozitiv sau negativ, în funcţie de rezultat.  Va fi o erupţie…

Pe de altă parte fanatismul comilitonilor lui Traian Băsescu, determinarea lor de a pârjoli totul în jur pentru ca autorul şi protectorul parvenirii lor să le poată asigura în continuare confortul privilegiilor. Este o mare doză de inconştienţă în agresivitatea şi lipsa de scrupule cu care generalii acestei tabere înţeleg să conducă lupta, deoarece ei şi nu ceilalţi au ce pierde şi, mai ales, deoarece disproporţia numerică nu-i avantajează.

În timp ce ura uniformizează, fanatismul personifică.

E greu să arăţi cu degetul pe cei mai incărcaţi de ură protestatari anti – Băsescu. În fiecare manifestaţie de  stradă, în fiecare oraş, apar candidaţi cu şanse reale la un astfel de titlu. Sunt cu miile, cu sutele de mii, ca nişte trandafiri roşii într-un imens câmp de maci.

Fanaticii, în schimb, sar în ochi ca persoane. Ei focalizează ura, o potenţează.

Cine va putea uita curând dezlănţuirea de farmazoană a Monicăi Macovei, atunci când, minţind cu mocirloase sclipiri de mahalagioaică şi impudice ignete de instigare la viol în grup, şi-a ponegrit ţara cerând  chiar suspendarea ei din UE.

Cine va putea uita curând chipul transfigurat de delirul puterii, grimasa implorând parcă o cămaşă de forţă, cu care Mihai Răzvan Ungureanu şi-a însoţit celebra chemare, demnă da Şaptecai către haiducii săi, “fiţi voi ungurenii mei”!

Iar în mijlocul acestui antonim de ing şi iang, sinonimul minciunii: Traian Băsescu.

Că un astfel de personaj, desprins parcă din galeria maleficilor Evului Mediu, stârneşte o ură de mase, nu are de ce ne mira. Ţine de firescul naturii umane.

Că se găsesc însă şi unii pe care-i fascinează, în care declanşează o devoţiune fanatică, asta da temă de analiză a patologicului.

 

Până la urmă Traian Băsescu este o formă de boală a românilor. Duminică ne vin rezultatele la analize.

Contele de Saint GermainEditorialeBasescu,Evul Mediu,fanatism,Monica Macovei,MRU,Saptecai,uraIată cele două forme de îndobitocire extremă spre care Traian Băsescu a reuşit să împingă acest popor. Un hormon al patimii scăpate de sub control inundă azi tot ce ţine de raţionalitate, sufocând dreapta judecată şi dezlănţuind arbitrariul şi imprevizibilul. Când o fiinţă cu aparenţe umane se transformă în miza...Blog politic si polemic