Ură versus fanatism
Iată cele două forme de îndobitocire extremă spre care Traian Băsescu a reuşit să împingă acest popor. Un hormon al patimii scăpate de sub control inundă azi tot ce ţine de raţionalitate, sufocând dreapta judecată şi dezlănţuind arbitrariul şi imprevizibilul.
Când o fiinţă cu aparenţe umane se transformă în miza unui război fratricid, merită să te întrebi: cine ar trebui să dispară pentru ca pacea să fie reîntronată? Oştile sau respectiva fiinţă?
Pe de o parte ura tot mai hemoragică, tot mai pandemică, ţâşnind prin gura, prin ochii, prin nasul şi urechile a milioane de români striviţi. Ajunşi la limita de unde frustările anihilează instinctul de conservare şi singura bucurie accesibilă rămâne aceea a răzbunării, asediatorii lui Băsescu fac un efort imens să aştepte cuminţi izbăvirea prin referendum. Urmează ca luni energia lor strunită cu greu să răbufnească, pozitiv sau negativ, în funcţie de rezultat. Va fi o erupţie…
Pe de altă parte fanatismul comilitonilor lui Traian Băsescu, determinarea lor de a pârjoli totul în jur pentru ca autorul şi protectorul parvenirii lor să le poată asigura în continuare confortul privilegiilor. Este o mare doză de inconştienţă în agresivitatea şi lipsa de scrupule cu care generalii acestei tabere înţeleg să conducă lupta, deoarece ei şi nu ceilalţi au ce pierde şi, mai ales, deoarece disproporţia numerică nu-i avantajează.
În timp ce ura uniformizează, fanatismul personifică.
E greu să arăţi cu degetul pe cei mai incărcaţi de ură protestatari anti – Băsescu. În fiecare manifestaţie de stradă, în fiecare oraş, apar candidaţi cu şanse reale la un astfel de titlu. Sunt cu miile, cu sutele de mii, ca nişte trandafiri roşii într-un imens câmp de maci.
Fanaticii, în schimb, sar în ochi ca persoane. Ei focalizează ura, o potenţează.
Cine va putea uita curând dezlănţuirea de farmazoană a Monicăi Macovei, atunci când, minţind cu mocirloase sclipiri de mahalagioaică şi impudice ignete de instigare la viol în grup, şi-a ponegrit ţara cerând chiar suspendarea ei din UE.
Cine va putea uita curând chipul transfigurat de delirul puterii, grimasa implorând parcă o cămaşă de forţă, cu care Mihai Răzvan Ungureanu şi-a însoţit celebra chemare, demnă da Şaptecai către haiducii săi, “fiţi voi ungurenii mei”!
Iar în mijlocul acestui antonim de ing şi iang, sinonimul minciunii: Traian Băsescu.
Că un astfel de personaj, desprins parcă din galeria maleficilor Evului Mediu, stârneşte o ură de mase, nu are de ce ne mira. Ţine de firescul naturii umane.
Că se găsesc însă şi unii pe care-i fascinează, în care declanşează o devoţiune fanatică, asta da temă de analiză a patologicului.
Până la urmă Traian Băsescu este o formă de boală a românilor. Duminică ne vin rezultatele la analize.
https://www.conteledesaintgermain.ro/ura-versus-fanatism/27-07-2012EditorialeBasescu,Evul Mediu,fanatism,Monica Macovei,MRU,Saptecai,uraIată cele două forme de îndobitocire extremă spre care Traian Băsescu a reuşit să împingă acest popor. Un hormon al patimii scăpate de sub control inundă azi tot ce ţine de raţionalitate, sufocând dreapta judecată şi dezlănţuind arbitrariul şi imprevizibilul. Când o fiinţă cu aparenţe umane se transformă în miza...Contele de Saint Germain de Saint Germainsaintgermain66@yahoo.comAdministratorContele de Saint Germain
Comentarii prin Facebook:
Ura este o boala infectioasa care indeamna fanaticul politic , hranit cu iluziile semiintunericului televizat , la nenorociri sociale , numite uneori si referendumuri…..
Dar , ca intotdeauna , oamenii lucizi si temperati , obiectivi au stiut a reface ranile perpetuand umanitatea ,
Mergeţi la vot cât mai devreme pentru ca,în funcţie de prezenţa la vot,echipele USL să aibă timp pentru a putea concenta electoratul în rimp util.
Sunaţi-vă la telefon rudele şi prietenii pentru a merge la vot.
Pe ei,pe băSSe al lor!ACUM ori niciodata!
Conte si draga Radu,
exact despre sensul psihanalitic al conceptului de iubire e vorba si despre tilcul sau complementar, ura. In urma Referendumului sper sa ma lecuiesc si sa pastrez doar registrul iubirii, pierzindu-l, daca se poate definitiv, pe cel al urii. Institutia democratica a Referendumului ca instrument terapeutic? De ce nu?
Insa nu cred, sincer, ca lucrurile sint asa simple. Daca bizonul romanesc sta acasa la o bere, ura va creste si va exploda fizic. Cind dictachiori se pisa pe o majoritate de 60-70 %, frustrarea e maxima si cere exprimata.
Chiar daca Referendumul va fi validat, fanaticii basisti vor orchestra turbulente de strada, iar coana Europa, aia pe care cucoana Durandin o absolutizeaza sub specia cinstei, echidistantei si corectitudinii, va reactiona, urlind si ea institutional “frauda”. Deci tot vom uri!
De ura nu se scapa usor, e boala grea, iar cauza acestui simptom nenorocit se cheama simplu Traian Basescu.
Vor trece ani pina cind vom putea sa mai bem linistiti o bere cu amici ai nostri rinocerizati de marinar.
Din pacate…
Pina atunci, DAAAAAAAAAAAAAA!
Clerc, sper ca nu ai luat in serios ce spuneam eu acolo despre iubire! Era la misto. In postarea “cenzurata” scrisesem ceva nasol despre stampila ca o bazooka lipita de tampla dictakiorului si comparam votantii antibasisti cu un urias pluton de executie. Dar, cum sunt un om pasnic :), m-am bucurat cand dl. Conte m-a calmat si mi-a plivit comentariul de tot ce era sangeros.
Ce vreau sa spun e ca de data asta ura noastra e mai puternica decat fanatismul lor, din moment ce lasii, kkati pe ei de spaima, se ascund sub fustele coanei Europa sau sub chilotii imputiti ai absenteistilor, ca sa nu le rupa oasele electoratul prezent la vot. Inainte, in 2007 si chiar 2009, ura lor inca era mai puternica decat frica noastra. Acum e invers.
Deci DA, adica “romani, pregatiiiiti arm! si Fire!” Nu ratati privilegiul de a-l executa politic pe basex!
Conte, iti multumesc ca mi-ai cenzurat pornirile sanguinare. Am vrut sa spun de fapt ca voi lovi in TB cu dragoste, bunatate si evlavie cand voi da cu stampila-n DA,, pentru ca fanaticii sa fie adusi pe calea cea buna, iar cei care urasc sa-si iubeasca vrajmasul mai mult decat pe ei insisi. Eu, de ex., pe basexu il iubesc pe toate intrarile disponibile. Cel mai mult ii iubesc pe ingerii lui Plesu de la ICR si SIE 🙂
“Din discursul lui CRIN ANTONESCU:
“”Dragii mei, toţi, toţi cei care au profitat de pe urma regimului Băsescu şi s-au îmbogăţit furând din banii tuturor să stea acasă!
Toţi cei care au minţit şi mint plătiţi din banii furaţi de Băsescu de la toţi românii să stea acasă! Cei cărora le place să fie minţiţi, furaţi, umiliţi, să stea acasă! Noi spunem să vină la vot românii cinstiţi.
Oare suntem 9 milioane? Eu spun să vină la vot românii curaţi. Oare suntem 9 milioane? Eu spun să vină la vot românii care au suferit şi suferă.
Oare suntem 9 milioane? Eu spun să vină la vot românii care încă mai speră.
Oare suntem 9 milioane? Eu spun să vină la vot toţi românii de peste tot care vor ca această ţară să fie respectată.
Oare mai suntem 9 milioane? Dragii mei, vom veni în duminica ce este şi Ziua Imnului Naţional, ”Deşteaptă-te, române!”, vom veni cu toţii la vot, în picioare, curaţi, cinstiţi, cu suferinţa, cu speranţa şi cu mândria noastră.
Suntem sau nu suntem 9 milioane? Duminică, poate unii vor avea o surpriză, toată lumea va vedea că România este o ţară şi nu doar un teritoriu!”
Duminică, toată lumea va vedea că românii sunt un popor şi nu doar o populaţie! Duminică, toţi vor vedea români în picioare!
Am vazut discursul lui Crin. Adevarul e ca nu suntem 9 milioane de romani curati. Nici 500.000 nu cred ca sunt. Suntem plini de mici sau mari mizerii. Mai toti am contribuit cu ceva la ramanerea in urma. Cand Antonescu a cerut “Eu spun să vină la vot românii curaţi. Oare suntem 9 milioane?” am zambit amar, ca lumea nu era asa convinsa, cum e si firesc. Se fastaceau un pic. Nici cei de pe scena n-au prea fost in largul lor, in general. Provocarea era mare. Dar tocmai asta e meritul lui Crin si semnul ca va fi un bun presedinte: poate sa te inspire sa fii mai bun, sa-ti arate tinta si sa-ti dea speranta, chiar si cand esti aproape una cu pamantul.
Nu despre ură trebuie să vorbim acum ci despre speranţă,solidaritate şi viitor.Fiindca ne aflăm în faţa unei decizii istorice:sa privim înapoi cu mânie dar să ne uităm cu speranţă spre viitor.Şi,mai ales,ACUM trebuie să decidem dacă ne lepădăm de comunism şi securism şi vom şi vom pune bazele unui viitor care să poarte numele primăverii.Să fie 2012 noul an al renaşterii naţiunii române?Yes,we can!PRIN NOI ÎNŞINE,PENTRU UN ALT VIITOR!
Mergeţi la vot,noi toţi,tot viitorul şi istoria noastră depind de această zi de 29 iulie,anul de graţie 2012.Să facem ca această zi să fie o sărbătoare în istoria României ca ziua renaşterii naţionale.
Literar observat, boicotul inseamna a fura votul mortilor, disparutilor, inexistentilor si al absenteistilor obiectori de constiinta. Intelectualii destepti seamana propagandistilor lui Dej, care prosteau gloata in fata, lamurind-o sa intre-n colhoz ca se supara sovieticii! Smecheria cu berbecul si cele doua gâste nu este decât plagierea intelectualista a lozincii democratului stalinist Brucan cum ca Trebuie sa-l suportam pe Iliescu, ca are guvern de unicate!
Nu știu dacă v-a ajuns la cunoștință această scrisoare, adresată de 99 de intelectuali COmisiei Europene. Între timp, semnatarii au sporit cu mai bine de 200. Lista lor o gasiți pe blogul meu, www. zoe.petreblogspot.com. Textul îl reproduc mai jos:
SCRISOARE CĂTRE OFICIALII UE
Către:
Preşedintele Consiliului European, ES Herman Achille Van Rompuy
Preşedintele Comisiei Europene, ES Jose Manuel Durao Barroso
Vice-Preşedintele Comisiei Europene, ES Viviane Reding
Comisarul European pentru Afaceri Interne, ES Cecilia Malmstrom
Secretarul General al Comisiei Europene, Dna. Catherine Day
Bucureşti, 23 iulie 2012
Excelenţele Voastre,
Suntem un grup de intelectuali români – savanţi, universitari, cercetători în domeniul ştiinţelor fundamentale, aplicative şi umaniste, scriitori şi artişti. Unii suntem veterani ai mişcării democratice din România, alţii – reprezentanţi ai unor generaţii mai tinere, dar toţi suntem apărători fervenţi ai valorilor europene. Mulţi dintre noi nu sunt implicaţi în niciun fel în politică; unii au afilieri şi simpatii dintre cele mai diferite. Exprimăm aici un punct de vedere non-partizan. Singurul nostru scop este acela de a apăra principiile democratice şi statul de drept, aşa cum am făcut-o mereu începând din decembrie 1989.
Suntem acum profund îngrijoraţi de reacţiile externe la recentele evenimente politice din ţara noastră. Sperăm ca această scrisoare să ajute la clarificarea oricăror concepţii eronate cu privire la situaţia curentă şi va deschide un dialog în legătură cu viitorul. Căci suntem profund preocupaţi de recentele acuzaţii care pretind că Parlamentul şi Guvernul României ar fi subminat statul de drept şi independenţa justiţiei în încercarea de a-l demite pe preşedintele Traian Băsescu. E greu pentru noi să vedem că reprezentanţi de seamă ai Uniunii Europene îşi exprimă poziţia, ignorând un principiu fundamental al dreptului, audiatur et altera pars. Această poziţie nu a putut fi formulată decât pe temeiul unor informaţii înşelătoare sau incomplete cu privire la adevărata natură a situaţiei din România.
Vă rugăm să ne permiteţi ca, folosind experienţa noastră de cercetare şi cunoaşterea directă a climatului politic din ţara noastră, să vă prezentăm doar câteva puncte pe scurt:
· Curtea Constituţională nu este parte a sistemului judiciar independent din România. Este vorba de o instituţie unde numirile se fac politic şi care are ca unică vocaţie arbitrajul în chestiuni constituţionale.
· Curtea Constituţională a recunoscut că, substituindu-se Primului Ministru, Preşedintele Basescu a încălcat principiul fundamental al separaţiei şi echilibrului puterilor. Guvernul României nu a mai răspuns în faţa Parlamentului, aşa cum se întâmplă în toate statele democratice din Uniunea Europeană, ci în fapt în faţa Preşedintelui, ca în Federaţia Rusă. Parlamentul a tins să devină o cochilie vidă, atunci când majoritatea guvernamentală nu a avut voie să voteze de câte ori exista riscul unei opinii disidente. În consecinţă, aşa cum a recunoscut-o Curtea Constituţională, suspendarea Preşedintelui este conformă cu Constituţia României şi urmează să fie confirmată sau nu de un referendum naţional, organizat de asemenea în strictul respect al legii.
Preşedintele Băsescu vorbeşte deschis şi liber despre rolul său de jucător, în ciuda faptului că un atare rol contravine definiţiei constituţionale a Preşedintelui României ca mediator. Alte incidente recente confirmă temerile noastre referitoare la modul în care Preşedintele Băsescu îşi înţelege competenţele.
· În 2009, Parlamentul a votat o moţiune de cenzură împotriva Guvernului, care a fost demis în conformitate cu legea. Preşedintele a refuzat să accepte propunerea majorităţii, cum se cuvenea, şi nu l-a desemnat drept Prim Ministru pe dl. Klaus Johannis, Primarul Municipiului Sibiu, susţinut de o largă majoritate, ci a prelungit mandatul Guvernului demis, doar ca să fie sigur că o echipă favorabilă îi va organiza realegerea ca Preşedinte al României.
· Preşedintele a declarat în direct într-un interviu televizat că i-a numit din proprie voinţă pe cei doi şefi ai Serviciilor Secrete care, în conformitate cu legea, trebuie să fie numiţi de Parlament. De curând a adăugat că ”aproape s-a decis” cu privire la persoana viitorului Procuror General care, în conformitate cu legea, este propus de către Ministrul Justiţiei, cu avizul Consiliului Superior al Magistraturii, organism independent.
· Acum câteva zile, Preşedintele i-a povestit în direct unui reporter TV că, atunci când Cancelarul Germaniei, dna Angela Merkel, l-a întrebat dacă există în Constituţia României reglementări privitoare la suspendarea Preşedintelui, el i-a răspuns că nu, nu există. A fost poate o eroare de exprimare, dar cum să lăsăm soarta ţării noastre în asemenea mâini? Articolul 95 al Constituţiei României este explicit şi defineşte procedura de suspendare, de la iniţierea ei la sfârşitul procesului; faptul că în Constituţia Germaniei sau a oricărui alt stat din Uniune Europeană nu există o asemenea prevedere nu are nicio semnificaţie în această materie.
Iată de ce, în ultimii ani, cetăţenii obişnuiţi ai României au devenit tot mai îngrijoraţi de acţiunile întreprinse de Preşedintele Băsescu şi de apropiaţii săi. Ei au fost votaţi pe baza unui program de justiţie, echitate şi bunăstare a cetăţenilor. Dimpotrivă, Preşedintele însuşi a asumat un rol executiv direct când a iniţiat tăieri sălbatice ale salariilor şi pensiilor, fie că era vorba de profesori, de militari, de cadre medicale, de judecători şi funcţionari publici, decimând astfel clasa mijlocie în formare. În acelaşi timp, fondurile publice care-i plăteau pe clienţii partidului dominant au crescut an de an, în dispreţul retoricii de austeritate generală.
Poate încă şi mai îngrijorătoare au devenit manifestările de intoleranţă printre susţinătorii Preşedintelui. Lideri ai partidului care-l susţine au declarat că minoritatea rromă din România este “genetic programată” să încalce legile. Ni se repetă constant – în ecou cu declaraţiile Preşedintelui – că idealul european al unei societăţi care garantează o viaţă decentă pentru toţi este perimat, şi ar trebui să fie înlocuit de o societate “competitivă” în care doar cei mai adaptaţi şi mai puternici să supravieţuiască. Această formă brutală de darwinism social este opusul valorilor democratice ale Uniunii Europene, aşa cum le-am adoptat cu entuziasm în ultimii douăzeci de ani.
Acestea sunt doar câteva dintre evenimentele recente care au făcut să explodeze în iarna trecută demonstraţii civice în peste 60 de oraşe ale României. Referendumul din 29 iulie este expresia faptului că societatea românească refuză intoleranţa şi discrepanţele economice din ultimii ani. Sperăm cu toată sinceritatea că acest referendum va dovedi că idealurile democratice au rădăcini adânci în societatea românească, sunt vibrante şi pline de viaţă.
Apreciem timpul şi preocuparea pe care le cheltuiţi pentru examinarea contextului pe care l-am evocat, şi care priveşte climatul politic al României într-un moment delicat. Sperăm că declaraţiile dvs de susţinere a democraţiei în România vor reflecta de asemeni aceste fapte complexe şi că, împreună, putem continua să lucrăm în interesul nostru comun pentru un viitor democratic, prosper şi tolerant deopotrivă pentru România şi pentru Uniunea Europeană.
Multumesc.
Cunosc scrisoarea si ma aflu printre semnatari.
Va doresc si ne doresc o duminica fericita.
Stimata Dna Petre,
Am vazut apelul Dvs. si marturusesc ca nu m-am socotit suficient de importanta ca sa ma numar printre semnatari. Dar va felicit si va multumesc, sper din tot sufletul sa mai existe destui intelectuali lucizi in tara asta. V-am admirat in mod special si in discutia cu Dl Radu Feldman, si va multumesc si pentru pozitia Dvoastra in aceasta privinta.
Am vazut si scrisoarea Dlui Constantinescu catre Barosso, magistrala prin claritate, demnitate si respect pentru adevar.
Da, Conte, despre ura e vorba. Ura pura. Inca o data va spun, la Referendum imaginati-va ca aveti o bazooka (am ridicat miza!) … Va puteti refuza voluptatea unica de a apasa pe tragaci …?
Ura? Da! Fanatism? Ma indoiesc! Si totusi, nu e nici simpla ticalosie a celor ce au ceva de pierdut odata cu plecarea lui Basescu. Nu vorbesc aici de numele vehiculate mai sus, ci de cei vreo 12 – 18% de anonimi care il mai accepta. De multe ori, acestia afirma ca nu il sustin. Ca demersul sau non-demersul lor are alte motive.
Ce-i drept, nu cred ca e acum momentul sa discutam aceste motive, obiectivul principal fiind sa scapam de Basescu, pentru ca sa putem incerca sa intram din nou in normalitate. Oricat am discuta acum, intre noi sau in piata publica, nu mai avem timp sa convingem pe acesti, nu fanatici, ci frustrati si incapatanati, ciudosi ca au gresit dar inca nu dispusi sa recunoasca,
Dar de luni, cu ajutorul lui Dumnezeu si cu sfortarea noastra, a cat mai multi, va trebui sa luam in analiza acele motive, pentru ca altfel riscam sa nu mai iesim niciodata din marasmul urii, chiar si fara Basescu.
cred ca o comparatie mai precisa ar fi cu un herpes. si daca dispare luni, ramane latent in corp, asteptand perioade de slabiciune ca sa reapara. si ceva vreme, pana ne intarim, va reapare, cum da o boare de raceala peste noi…
“Până la urmă Traian Băsescu este o formă de boală a românilor. Duminică ne vin rezultatele la analize.”
Adevarat!
Ură… da, cuvantul potrivit.
Fanatism… cam moale cuvantul. Eu as spune ticalosie.