Scorul acestui articol
[Total: 1 voturi. Media: 5]

Aveam vreo 10 ani când Unchiul Bebe, fratele cel mic al mamei, a fost externat de la sanatoriul din Breaza şi a venit să stea o vreme la noi. Era un fel de legendă în viaţă a familiei: copilul minune, matematicianul strălucit.

Obrajii supţi, 38 de kilograme, gâfâia la fiecare pas şi făcea deşirante accese de tuse, la capătul cărora câteva dintre multele batiste pe care le purta asupra sa deveneau verzi cu vinişoare roşii, inutilizabile.

–          Ce-i aia tuberculoză, unchiule?

–          Boala cavernelor, nepoate.

Tata, când rămâneam intre patru ochi, îmi explica:

–          O cavernă e un fel de grotă care se deschide în plămânul sănătos. Mică la început, cât un bob de mac. În ea lucrează însă nişte ocnaşi foarte zeloşi, în formă de bastonaşe, bacilii lui koch, care o lărgesc, îi surpă pereţii, îngreunând respiraţia şi distrugând astfel ditamai organismul.

Multă vreme, chiar şi după ce Unchiul Bebe a murit, m-a obsedat imaginea sădită în creierul meu de descrierea tatii: cum poate ceva mic, dar pus pe rele, ajuns printr-o împrejurare nefericită  în mijlocul unui ditamai corp sănătos, să-l  distrugă încet dar sigur pe acesta prin simplă expansiune.

Acum această imagine s-a redeşteptat văzând cum micuţul bob de piper, enclava maghiară din România, ne mai pune o dată la pat.

Suntem în plină tuberculoză, agresaţi de bacilii lui Orban şi Tokes, iar flegma verde, Traian Băsescu, nu vrea cu niciun chip să se lase expectorată.

Am încercat zadarnic cu antibiotice. Cred că e cazul să apelăm la bisturiu.

Contele de Saint GermainEditorialeantibiotice,caverna,Orban,sanatoriul din Breaza,Tokes,Traian Basescu,tuberculoza,unchiul BebeAveam vreo 10 ani când Unchiul Bebe, fratele cel mic al mamei, a fost externat de la sanatoriul din Breaza şi a venit să stea o vreme la noi. Era un fel de legendă în viaţă a familiei: copilul minune, matematicianul strălucit. Obrajii supţi, 38 de kilograme, gâfâia la fiecare...Blog politic si polemic