Scorul acestui articol
[Total: 956 voturi. Media: 5]

 

Lider puternic nu înseamnă, neapărat, lider binefăcător. Ba parcă, cel mai adesea, înseamnă lider răufăcător. Avem cel puțin două exemple de acest fel în istoria recentă: Corneliu Vadim Tudor È™i Traian Băsescu. Oamenii ăÈ™tia chiar au făcut partide de la zero, pe care apoi le-au transformat, prin forța naturii lor dominatoare, în stindard de luptă personală È™i mijloc de guvernare a țării. După ce au dispărut ei, È™i progeniturile lor politice s-au stins. Dovadă că respectivii nu au fost creatori de perenitate ci mobilizatori de energii.

În momentul de față, singurul partid puternic din România este PSD. Puternic prin moÈ™tenire, cam după modelul Editurii Humanitas. AÈ™a cum moÈ™tenitoarea Editurii Politice a devenit Editura Humanitas, tot astfel PSD a devenit moÈ™tenitorul PCR. Prin încredințare directă.

Cum lupți, dacă îți propui să lupți, cu un astfel de partid care a moÈ™tenit o imensă bază materială È™i umană, dar È™i uriaÈ™e lesturi doctrinare? La întrebarea asta tot încearcă, de 30 de ani, să găsească răspunsul câÈ™tigător forțe nu neapărat rău intenționate față de destinul României, dar, în tot cazul, până acum dispuse la mari compromisuri, uneori deloc patriotice.

Vadim Tudor a încercat să mobilizeze o armată de contrabalans la PSD exacerbând sentimentul naționalist, încercând să-l împingă spre stânga extremă. Mulți români s-au încolonat să-l urmeze pe un astfel de drum, dar nu îndeajuns de mulți ca să-i asigure victoria. Căci extremismul de orice fel la conaționalii noÈ™tri nu e ceva dominant în gena lor. A murit Vadim, s-a terminat cu România Mare.

Traian Băsescu a mizat pe exploatarea slăbiciunilor umane, pe frică È™i pe forța de convingere a secretelor copromițătoare (căci aÈ™a sunt balcanicii, mai slobozi la încălcat virtuți È™i mai îndulgenți cu ținerea păcatelor proprii sub obroc). A mizat pe È™antaj, pe intimidare, pe agresivitate, pe furat fără scrupule, È™i a avut țara la butonieră 10 ani fără ca cineva să-l poată disloca.

Dar, după legea inerției dominatoare a corpurilor mari, de fiecare dată uriaÈ™ul PSD a revenit la putere. Și, odată cu această revenire, s-a reactivat inevitabil È™i dorința adversarilor săi de a-l distruge.

Astăzi suntem în situația unui nou experiment, unei noi încercări de È™ubrezire a PSD până la fisurare. De această dată planul de luptă este conceput È™i coordonat de serviciile secrete, într-o largă colaborare transfrontalieră, într-o fără precedent conspirație la nivelul politicii interne. După ani îndelungați de pregătire a imploziei, de împănare a tuturor structurilor centrale È™i locale ale PSD cu infiltrați meniți a fi puÈ™i în acțiune la o comandă bine calculată ca moment, cineva a apăsat pe buton. Efectul de domino este evident: Ponta, Grindeanu, Tudose, Firea…

Dar uluitor, contrariant, sfidând fizica politică, Liviu Dragnea (È™i odată cu el PSD-ul profund) rezistă!

Nimeni nu mai ințelege nimic. Să fie Liviu Dragnea, cu aspectul lui de frizer provincial, întruparea unui nou model de lider puternic de partid? Cu glumițele lui de È™mecheraÈ™ benign, cu aluziile lui ca de telenovele sudamericane dar È™i cu unele miÈ™cări neaÈ™teptate care te fac să reflectezi că în spatele cerului senin ar mai putea exista ceva important la care noi, muritorii de rând, nu avem acces?

Ce-a căutat el, tocmai el, la investirea lui Trump?

Din ce contrarietăti, informații È™i alinieri astrale È™i-a tras forța să-È™i înlocuiască doi prim – miniÈ™tri pentru a ajunge la soluția (È™i ea plină de pericole dar, iată, încă funcțională) a Vioricăi Dăncilă pe post de păpuÈ™ă voodoo?

Și apoi miÈ™carea cu Israelul, cu mutarea ambasadei la  Ierusalim… Asta nu este, totuÈ™i, o manevră de om de paie. A existat un calcul, un plan, o finalitate asumată…

Concluzia este, ne place sau nu, că Liviu Dragnea a ajuns, în acest moment, un lider de partid puternic. Iar „žjupânii” de sub el, mă refer la celebrii baroni ai PSD despre care se zice că fac È™i desfac totul pe plan local, simt asta. Cu inegalabilul lor instinct de supraviețuire înțeleg că ambuscada în care a fost atras partidul lor de către profesioniÈ™ti ai schimbărilor nedemocratice le amenință vital hegemonia È™i că, pentru a rezista, au nevoie de Dragnea. De-asta îl susțin total.

Războiul, însă, continuă!

Și doar cu disciplină spartană, cu un lider extrem de autoritar, ascultat de toți ostaÈ™ii, din toate armele, el poate fi ținut sub control.

Dacă acest lider cade acum, când încleÈ™tarea a ajuns la paroxism, PSD va trebui să arboreze steagul alb.

Aceasta este miza!

Cine (din interiorul PSD) nu se gândeÈ™te la ea înseamnă că are promise compensații de la adversari.

De-asta spun: democrația de partid e bună, dar pe timp de pace. În vremuri de război e nevoie de comandă unică È™i fermă.

De ce, în conjunctura actuală, sunt de partea PSD, am explicat în articolul anterior.

Prin urmare aÈ™tept episoadele următoare pentru a le comenta împreună È™i pentru a avea astfel sentimentul că nu stăm cu brațele încruciÈ™ate atunci când țara fierbe.

https://www.conteledesaintgermain.ro/wp-content/uploads/2018/09/Basescu-Vadim-500x313.jpghttps://www.conteledesaintgermain.ro/wp-content/uploads/2018/09/Basescu-Vadim-150x150.jpgContele de Saint GermainEditorialebaroni locali PSD,basescu santaj,extremism,investirea lui Trump,lider de partid,Liviu Dragnea,mutarea ambasadei la Ierusalim,papusa voodoo,partid stat,partid unic  Lider puternic nu înseamnă, neapărat, lider binefăcător. Ba parcă, cel mai adesea, înseamnă lider răufăcător. Avem cel puțin două exemple de acest fel în istoria recentă: Corneliu Vadim Tudor È™i Traian Băsescu. Oamenii ăÈ™tia chiar au făcut partide de la zero, pe care apoi le-au transformat, prin forța naturii...Blog politic si polemic