RecunoaÈ™tem carnea stricată, ouăle stricate, mortăciunile, după duhoare. AÈ™a s-a gândit natura să ne protejeze de relele putrefacției: dându-ne mirosul. Dacă treci prin apropierea unei pisici moarte nu trebuie neapărat să-i vezi hoitul ca să È™tii că zace, în descompunere, prin preajmă. Te izbeÈ™te putoarea ei, uneori până la vomă, È™i te îmbrânceÈ™te pe trotuarul de vizavi ca să nu-ți întoarcă mațele pe dos. (mai mult…)
continuare...