Când priveşti prin oglindă ca prin fereastră

(Comentariu postat la articolul lui Mircea Mihaies din EVZ intitulat " Incalificabila nerusinare a jurnalistului - maciuca", articol ce poate fi citit accesant linkul )   Nu este pentru prima oară când îl surprind pe Mircea Mihăieş  privind în oglindă şi împovărând pe alţii cu hidoşeniile pe care propriul caracter le reflectă acolo. Omul acesta trăieşte atât de mult cu sine şi pentru sine încât a ajuns să transfere ipostaze patologice proprii către tot ce mişcă în afară. (more…)
continuare...

Mircea Mihăieş – un intelectual eliptic de limba maternă

(comentariu postat la articolul din EVZ al lui Mircea Mărieş intitulat “Ura de sine a întregului popor”, articol ce poate fi citit accesând linkul #commentAddLink) L-am iertat două săptămâni pe acest textier precar de kitsch-uri “academice”. A fost după apariţia sa la televizor când, mieluşel, cu voce hermafrodită şi privire autistă, se plângea că familia îi este afectată de modul injust în care este contrat. Mi-am zis că lunea, când îi apare editorialul, îmi voi întoarce privirea în altă direcţie şi mă voi ţine cu degetele de nas doar să nu fiu provocat a reacţiona. Familia lui e şi aşa pedepsită că trebuie să-l suporte zi de zi, la ce-aş mai amărâ-o şi eu cu comentariile mele. Astăzi însă, bomba cu biogaz a atacat din nou şi, cu toate precauţiile, nu m-am putut proteja de damful ei cu efecte iritante. (more…)
continuare...

O săptămână cu Mihăieş şi Cărtărescu soporifici

REVISTA PRESEI DE SÂMBĂTĂ O săptămână calmă, fără editoriale explozive. Opoziţia pare adormită, puterea merge pe vârfuri să n-o trezească, suntem în decembrie revoluţionar şi orice scânteie poate detona mămăliga. Cred că s-a dat ucaz de la cotrocenie către oştile portocalii să nu sufle nimeni în jar, să se treacă pe cântece de leagăn până după plecarea lui Moş Crăciun. Vă rog să observaţi cât de silenţios au defilat săptămâna asta fanfariştii de serviciu ai puterii: fără stenograme pe surse, fără pas de defilare pentru onor la preşedinte, fără gâlceavă de bruiaj. Singură doamna Vass, consiliera dlui. Boc, ce a mai inflamat aiurea atmosfera prin talkswow-uri, cu vorbirea ei răspicată şi belicos – sentenţioasă. Dar cine s-o bage în seamă când reprezintă un guvern cu 5% credibilitate? (more…)
continuare...

Cu materialul clientului

(Acest comentariu a fost postat la articolul publicat de Mircea Mihaies in EVZ din 22 nov. 2010, intitulat "Periferia contraataca", articol pe care il puteti citi accesand linkul ) Cel mai uşor de ironizat cu materialul clientului este prostia. De-asta-mi place să-l comentez pe Mircea Mihăieş. Aproape orice frază i-ai extrage din aşa zisele editoriale este sau mincinoasă, sau perfect aplicabilă în oglindă sieşi şi stipendiatorilor săi, sau asfixiantă prin limbaj (nu degeaba l-am supranumit bomba cu biogaz), sau agramată. « Suntem pe punctul de a rata totul pentru că politicienii organizaţi mafiotic sunt interesaţi doar să salveze infractorii îmbogăţiţi prin jaf şi şantaj. ... Cine a avut interesul să ajungem aici? ». PSD-ul şi mogulii, Ponta şi Antonescu – ar răspunde făcând cu ochiul un mucalit, bun cunoscător al rumegătorului de rumeguş Mihăieş, că doar nu puterea portocalie, aflată la guvernare de numai o zi, că doar nu Preşedintele, garantul cuvântului…
continuare...

Retuşuri din mers

Concursul de duminică, din “Ziua Ludicului”, nu a prins. Numărul mic de participanţi, atât ca răspunsuri cât şi ca voturi, în raport cu numărul peste aşteptări de mare de vizitatori ai blogului îmi spune că lumea intră aici ca într-un magazin de nişă, nu ca într-un magazin universal. În plus, se dovedeşte că măcar o zi liberă pe săptămână trebuie lăsată pentru respiro tuturor, dacă se doreşte evitată uzura, plictiseala, căderea în rutină. Prin urmare voi renunţa la concursul “Ziua ludicului” fără regretul că cineva, dumneavoastră sau eu, pierde prin aceasta ceva. Dimpotrivă, câştigăm mai mult timp pentru noi înşine şi pentru a pregăti mai bine noua săptămână. Dacă vor fi duminici în care voi simţi nevoia să scriu şi să postez ceva ce v-ar putea interesa, o voi face. Până una-alta vă dau întâlnire pe mâine, la rubrica “aşa nu” ilustrată de obicei lunea de “bomba cu biogaz” -…
continuare...

Aşteptându-l pe … Mihăieş

Samuel Beckett ne propune aşteptarea lui Godot. Este o aşteptare generoasă, pentru că Godot reprezintă iluzie, speranţă, schimbare, o posibilitate mereu deschisă de “a mi se întâmpla şi mie ceva bun” , atâta vreme cât Godot nu apare. În contrast, EVZ în coproducţie cu ICR şi Universal Studios Cotroceni, ne propune aşteptarea, în fiecare luni, a lui Mircea Mihăieş. Aşteptare chinuitoare, pentru că Mihăieş reprezintă kitsch, mânie şi ură, pentru că nu te poţi aştepta niciodată la ceva bun de la el şi pentru că, inevitabil, apare. Eu aştept editorialul de luni al lui Mihăieş ca pe inundaţia hebdomadară a vecinului de deasupra. Ca pe o jalnică fatalitate de la care nu poţi întoarce privirea dacă nu vrei ca igrasia şi mucegaiul să te năpădească. Mă mai consolez cu citate din clasici, dar asta ţine până mâine când, Mihăieş – bomba cu biogas (aşa am apucat să-l alint), va lovi…
continuare...