Galceava lui Ponta cu Dragnea, o mare sansa pentru aflarea adevarului
 Victor Ponta nu e băiat prost. În plus, a avut un mentor politic de calibru, Adrian Năstase, care l-a putut învăța geometria traseelor ocolitoare printre caractere È™i alte obstacole de tot felul. Aceste două elemente, combinate sub auspicii favorabile, l-au propulsat pe Victor Ponta la vârf, atât de tânăr. De aceea este greu de înțeles pentru mine cum, după o ascensiune spectaculoasă, a putut intra în picajul È™i apoi în vria în care îl regăsim în ultima vreme. (mai mult…)
Urmeaza testul Hellvig: cu natiunea sau cu factiunea?
 De-o vreme mă tot întreb: până unde pot merge în politică, mână în mână, recunoștința și compromisul? Până la pierderea totală a onoarei? Până la constituirea unui grup infracțional? Până la trădarea de țară? (mai mult…)
Olandezii, curvele și politica externa
 Olandezii sunt obiÈ™nuiți de mici să meargă la curve. Le găsesc la doi paÈ™i de casă, legal, cu tarife la vedere È™i analize medicale la zi. Când sunt tineri È™i virgini intră întâi, să-È™i dea curaj, la un coffe shop întăritor. Un joint cu marijuana ori un bong cu canabis 100%, după care trec iute peste drum, să nu se piardă efectul. În cămăruța cu vitrină È™i perdeluță roÈ™ie învață în 10 minute ce e viața È™i care e rolul femeii în ea. (mai mult…)
Patriotismul, un bun pretext de a-ti trada poporul
 Iubirea propriilor copii È™i iubirea de țară sunt, în ierarhiile afectului uman, două superlative absolute. Între ele există însă o imensă deosebire: în vreme ce prima este o iubire de creație, cea de a doua este o iubire de recunoÈ™tință. Copiii ne vin din materia noastră esențială, prin chimia miraculoasă a sângelui cu extazul. Ei suntem noi într-o formă de prelungire a unicității noastre. Și țara ne prelungeÈ™te, dar altfel. Nu prin ce avem unic ci prin ce avem comun. Iubirea de creație este una egoistă. Cea de recunoÈ™tință este una altruistă. Iată de ce prima este mult mai uÈ™or de recunoscut în vreme ce a doua trebuie adeseori explicată, nuanțată, redefinită. (mai mult…)
Saracul Nicusor Dan sau cum se fura un partid
 Când Uniunea Salvați Bucureștiul a făcut un scor neașteptat de mare la alegerile locale pentru Primăria Capitalei am apreciat ciudățenia ca fiind una benefică. Societatea civilă prindea glas nu la comandă superioară ci din propria ei devenire. Mi se părea că ne maturizăm ca popor. (mai mult…)
Elena Udrea, Traian Basescu si viitorul presedinte al Romaniei
 Elena Udrea a făcut zilele trecute un gest neobiÈ™nuit: a acordat un interviu Antenei 3. Pentru cei care-È™i închipuie că astfel de miÈ™cări ar putea fi întâmplătoare, mai adaug ceva: doamna Udrea a început acel interviu prin a confirma existența culoarelor din justiție (despre care a vorbit întâi Daniel Dragomir È™i mai apoi mulți alții) È™i faptul că pe un asemenea culoar a fost împins însuÈ™i Dan Voiculescu atunci când a fost încarcerat. Probabil că astfel a înțeles domnia sa să-È™i deschidă calea spre televiziunea de È™tiri cu audiența cea mai mare, să-È™i maximizeze impactul unui ultim asalt de a-È™i salva libertatea, înainte de verdictul (verdictele) ICCJ. (mai mult…)
Cum devin eu solidar cu marii banditi ai tarii
 Prima oară mi s-a întâmplat cu Elena Udrea. Apoi cu Traian Băsescu. Azi s-a mai adăugat unul (mi-e È™i ruÈ™ine să-i scriu numele): Sorin Blejnar. S-a răcorit Blejnar pe Facebook cu următorul text: (mai mult…)
Grupul de la Cluj pune umarul la ascutirea luptei de clasa
 AÈ™a numitul "žgrup de la Cluj" reprezintă unul dintre implanturile securistice cele mai la vedere în politica românească actuală. El influențează de ani buni orientări È™i strategii ale statului român de pe poziții aÈ™a zis vizionariste. Plasat exact în plexul solar al PSD-ului, acolo unde eÈ™ecurile repetate în alegeri au durut cel mai tare, de ani buni, acest partid, grupul de la Cluj a fost constant un cal troian, o vulnerabilitate de nedepăÈ™it pentru PSD. (mai mult…)
Adevarul, tupeul si reaua credinta, sau despre maselarita cu breton
 Într-un articol anterior, mă întrebam cu trist subînțeles: "žpe mâna cui, în grija cui, e țara"? Iată azi un alt exemplu (după cel al generalului cu patru stele Gabriel Oprea), din categoria "žburuieni grele și rele" ce otrăvesc acest popor mai ceva ca mătrăguna și cucuta. (mai mult…)
Pe mana cui, in grija cui, e tara?
 Adrian Păunescu a rostit această întrebare la începutul anilor 70. La capătul unei exasperări anulând "žprudențe È™i odăjdii", în inima unui regim dominat de frig È™i întuneric, a răbufnit: "žÎn lunga È™i ploioasa noapte, deci, prin care È™i tu țara noastră treci, În noaptea marilor fărădelegi, în noaptea secolului douăzeci, Când nu Bălcescu se născu, ci noi, când nu Viteazu se născu, ci noi, Când ne trezirăm în lumină, goi, că de durere ni se umflă nara, Aflarăm că se poate întreba, de-a lungul ori de-a latul cineva: Pe mana cui, in grija cui, e tara?"  (mai mult…)