Scorul acestui articol
[Total: 70 voturi. Media: 4.6]

 

Statul paralel  din România acestui deceniu a fost gândit pentru o cauză căreia, la limită, am putea să-i acceptăm È™i vagi intenții pozitive. Cum ar fi încercarea de a contrabalansa cumva forța unui partid disproporționat de puternic în raport cu celelalte partide de pe eÈ™ichierul politic național È™i, deci, de a preveni riscul apariției unei forme, evident periculoase, de totalitarism. Căci un astfel de partid mamut poate oricând, furat de beția puterii È™i de slăbiciunile liderilor săi,  să tindă a deveni „žpartidul unic”.

Pot să înțeleg aÈ™adar că, în fața unui PSD acumulând constant peste 40% din voturi, într-o țară cu un sistem electoral de redistribuire finală a opțiunilor populare care amplifică È™i mai mult această supremație, ducând-o spre 50%, ideea constituirii unor frâne în calea exceselor de tot felul ce ar putea deriva de aici nu este lipsită de sens strategic.

SUA, dar È™i UE, tot mai interesate geopolitic de securizarea frontierei estice a Europei amenințată în crescendo de Rusia perfidului Putin, s-au raliat (dacă nu cumva au fost chiar inițiatoarele) acestui plan de fărâmițare È™i de ținere sub control, prin orice mijloace, a PSD, perceput drept continuatorul în România a partidului comunist È™i, deci, cel mai predispus (teoretic) a face compromisuri cu Moscova.

Având la dispoziție instrumentul perfect (Traian Băsescu È™i lipsa lui de scrupule) pentru a experimenta, într-o țară a UE, soluții de lumea a treia batjocorind voința populară, marii decidenți mondiali au dat undă verde constituirii È™i, apoi, ranforsării până la cote aberante a DNA. Ba chiar edificării unei alianțe murdare È™i imorale între această ghioagă È™i SRI, cu scopul primordial de a stopa dominația PSD È™i de a crea un sistem ocult de putere. A cărui principală misiune să fie conducerea țării nu pe bază de mandat majoritar ci pe bază de priorități dictate de la Washington È™i Bruxelles.

Experimentul acesta s-a dovedit, în timp, un fiasco total. Corupția nu a scăzut (deÈ™i tot planul bazat pe binom  È™i pe dosare politice era camuflat sub generoasa flamură a luptei anticorupție) cum nici PSD nu a scăzut în preferințele electoratului (deÈ™i i s-a aplicat insistent È™i cu ostentație stigmatul de partid al penalilor).

Prezentul ne arată că statul paralel (chiar dacă, poate, bine intenționat la început) s-a transformat, împins de viciile lui antidemocratice, într-un coÈ™mar popular. A compromis, prin abuzuri scandaloase, ideea de justiție independentă. Încrederea românilor în justiție, foarte mare în 2015 (48%), s-a prăbuÈ™it în numai doi ani, înjumătățindu-se (24% în noiembrie 2017!). A crescut, în schimb, sentimentul antiamerican. Dezastru pentru inițiatori. Asta s-a dorit? Exclus!

Surprinzătoare, în această degringoladă cauzată de eÈ™ecul lamentabil al planului inițial, este perseverarea în eroare a inițiatorilor. Fie dintr-o orbire politică generată de dezinformare, fie din suficiență megalomanică, fie din dispreț colonialist, SUA continuă să mizeze în România pe armăsarul său  bionic, DNA, devenit între timp o gloabă răpciugoasă de strivit furnici sub copite.

Mai grav chiar decât această înfrățire cu eÈ™ecul, care a compromis deja ideea de justiție, este cinismul monumental al Departamentului de Stat american care, prin ambasadorul Klemm, încurajează o formă otrăvită de artificialitate socială în România: civismul sorosist. Lasă contradicția dublei măsuri, proprie farseurilor care nu se mai sinchisesc nici măcar de salvarea aparențelor, că Soros e rău la Washington dar poate fi bun la BucureÈ™ti; problema de profunzime a trădării americane e încercarea (aproape reuÈ™ită) de substituire a autenticei (dar încă firavei) societăți civile româneÈ™ti cu niÈ™te mercenari ideologici (bine antrenați) cărora le-a fost extirpat sentimentul național.

Ce este cu adevărat civismul sorosist ne arată, cu tragice pilde, evenimentele ultimelor zile. Este anarhie deghizată în idei luminoase. Este intoleranță deghizată în principialitate. Este violența unei minorități exaltate impotriva majorității disciplinate.

Tefelistul, exponentul civismului sorosist, se conturează tot mai bine prin juxtapunerea, intr-un portret robot grotesc, a particularităților unor „žeroi” ai protestelor recente: lichelismul briantinat al lui Gabriel Liiceanu înfrățit cu neuronii zburătăciți ai bătăuÈ™ului Sandy, primitivismul legionarist al lui Mircea Cărtărescu îngemănat cu spumele de Bălăceanca ale lui Mălin Bot… Și aÈ™ putea adăuga în continuare acestui portret unghiuri, ascuțiÈ™uri È™i tăiÈ™uri prin care tot felul de oportuniÈ™ti, trădători de țară sau, pur È™i simplu, imbecili, stipendiați sub varii forme de George Soros, rănesc tot ce ating: idei nobile, cauze generoase, compatrioți normali la cap, prezent È™i viitor.

Dacă au existat cu adevărat, atunci intențiile pozitive inițiale ale statului paralel au rămas simple proiecte utopice. Ele au fost înghițite rapid de fascinația puterii discreționare. Acum statul paralel există, este consolidat, dar nu mai are nimic pozitiv de oferit țării È™i poporului. Funcționează doar pentru el, egoist È™i antinațional. Și rezistă în principal pentru că aceia care ar trebui să lupte împotriva lui sunt laÈ™i.

Uneori, cel mai bun tratament împotriva laÈ™ității este o sperietură puternică. Doar aÈ™a laÈ™ul Traian Băsescu s-a hotărât să ne spună cine e cu adevărat Laura Kovesi È™i cum a fost arestat Dan Voiculescu, doar aÈ™a insiderul È™i ermeticul Sebastian Ghiță a decis să ofere opiniei publice serialul său de dezvăluiri.

De aceea mă gândesc că eliberarea de statul paralel ne-ar putea veni, paradoxal, chiar de la susținătorii descreierați pe care el È™i i-a creat. De la civismul sorosist care È™i-a stabilit ca obiectiv de etapă anarhia.

Oare să fie anarhia dorită de tefeliÈ™ti sperietura de care are nevoie România pentru a-È™i depăÈ™i laÈ™itatea?

Contele de Saint GermainEditorialeambasadorul Klemm,anarhie,bionic,civismul sorosist,dispret colonialist,fascinatia puterii,fiasco,justitie independenta,mercenari ideologici,partidul unic,penali,portret robot,statul paralel,tefelistilumea a treia  Statul paralel  din România acestui deceniu a fost gândit pentru o cauză căreia, la limită, am putea să-i acceptăm È™i vagi intenții pozitive. Cum ar fi încercarea de a contrabalansa cumva forța unui partid disproporționat de puternic în raport cu celelalte partide de pe eÈ™ichierul politic național È™i, deci,...Blog politic si polemic