Singuratatea Primei Doamne
Â
Mie mi-a plăcut din prima clipă doamna Carmen Iohannis. Cu rochițele ei primăvăratice, scurte È™i decoltate, cu acel zâmbet È™ugubăț, fără tăiÈ™uri, în care ochii se bucurau în perfectă armonie cu dinții dezveliți rotund… Mi s-a părut genul de persoană caldă, comunicativă, sinceră, empatică, extrovertită. Adică exact opusul soțului ei, È™i, tocmai de aceea, cu atât mai prețioasă pentru acesta.
Când Klaus Iohannis a fost ales preÈ™edinte, m-am bucurat, într-un fel, pentru Carmen Iohannis. Devenise Prima Doamnă a țării sale, postura supremă din care îÈ™i putea urma, fericită, destinul. Darurile cu care natura o înzestrase aveau, acum, să fie valorificate din plin. Întru completarea, împodobirea È™i servirea soțului ei, până atunci doar al ei, devenit însă, prin forța împrejurărilor, al tuturor. Într-un fel, un bun de patrimoniu.
Există în arhiva primelor luni de după cucerirea Cotrocenilor numeroase mărturii că preÈ™edintele Iohannis îÈ™i iubea soția intens, cu o mândrie a posesiunii È™i gesturi de-a dreptul adolescentine. Felul în care o purta cu domnia sa peste tot, preferința de a-i ține mâna mai degrabă cu vigoare decât cu delicatețe, rolul pe care i-l rezerva, la fiecare apariție împreună, de a avea È™i dânsa mica ei exclusivitate, micul ei prim ““ plan cu presa, toate acestea È™i încă multe altele indicau o simbioză perfectă.
El, PreÈ™edintele, părea fericit, ea, Prima Doamnă, radia de bucuria promisiunilor statutului proaspăt dobândit. Până când…
Până când ceva s-a rupt È™i doamna Carmen Iohannis a fost scoasă din scenă cu brutalitate, fără explicații È™i minima complezență datorate  celor intrigați de această schimbare.
DeÈ™i amenajările la Vila Lac se finalizaseră, doamna Iohannis a decis să locuiască în continuare la Sibiu. DeÈ™i vizitele peste hotare ale preÈ™edintelui continuau să se desfăÈ™oare cu aceeaÈ™i impetuozitate turistică, doamna Iohannis nu l-a mai însoțit. Nici măcar la evenimente publice majore, cum ar fi Ziua Națională a României, doamna Carmen Iohannis nu a mai apărut alături de soțul dânsei.
De ce? La inițiativa cui? Și, mai ales, cu ce preț?
Cele mai multe supoziții sunt legate de procesul cu casa de la Sibiu. În care, cea implicată direct, este doamna Iohannis. Să fi vrut cineva să o protejeze prin această scoatere din prim planul evenimentelor? În ce fel să o protejeze? Să uite românii de dânsa? Și, în felul acesta, să fie mai uÈ™or de aranjat o soluție convenabilă la procesul de la PiteÈ™ti?
Nu e exclus ca un combinator mediocru să-l fi sfătuit pe preÈ™edintele Iohannis pentru o astfel de alegere ruÈ™inoasă. Întrebarea gravă, care ar deriva de aici, este: să fie chiar într-atât de laÈ™ È™i nechibzuit Klaus Iohannis încât să accepte o astfel de umilință? Și pentru el dar È™i pentru soția sa?
Căci rezultatele sunt clare: procesul de la PiteÈ™ti a fost pierdut È™i, ce să vezi, lumea nu doar că nu a uitat de doamna Carmen Iohannis, dar aproape că numai despre domnia sa È™i despre decizia judecătorilor vorbeÈ™te acum!
Sau, poate, Klaus Iohannis a decis singur să-È™i pedepsească soția, exilând-o în rezervația Sibiilor È™i plătindu-i astfel pentru faptul că, din cauza dânsei, el a ajuns să fie acum de râsul întregii țări. Varianta asta mi se pare È™i mai absurdă: adică domnia sa, ca primar la vremea respectivă, să nu fi avut nicio implicare în marea miÈ™culație? Să încerce acum să arunce întreaga vină pe doamna lui? Ar fi mizerabil. Atât de mizerabil încât mi se pare imposibil de acceptat!
Mai verosimilă decât primele două ipoteze (deÈ™i È™i ea, la limita intrigilor hollywoodiene) mi se pare, însă, o a treia. Fără vreo legătură cu procesul amintit. Pur È™i simplu, din motive personale, relația soților Iohannis s-a È™ubrezit iremediabil.
Doamna Carmen Iohannis (sau domnul Klaus Iohannis) refuză să mai apară în public alături de partenerul din acte, È™i, … punct! Că o fi vorba de infidelitate, de divergență de păreri politice, de puterea care corupe sau de altceva, nici nu mai contează. E o ruptură conjugală, ca atâtea altele de care e plină lumea de azi. Se mai întâmplă!
Cert este că, în aceste clipe, Prima Doamnă a României pare a fi foarte singură. Și nu se arată publicului pentru simplul motiv că nu se simte în stare să-È™i disimuleze tristețea.
Vorbeam la început de zâmbetul domniei sale, care mi se pare frumos È™i sincer. Nu l-am mai văzut de mult. O mai exista?
Privesc pe Google, la “žCarmen Iohannis ““ poze”. Există acolo È™i câteva prim ““ planuri profund triste.
Ca atunci când vrei să mărturiÈ™eÈ™ti ceva ce te mistuie È™i n-ai cui! Ca atunci când pierzi ceva din tine È™i constați că, pentru asta, nu s-au inventat, încă, proteze.
M-aÈ™ bucura ca doamna Carmen Iohannis să reapară în public veselă, pozitivă, exuberantă, colorată. O oază, în maroul deÈ™ertic, dezesperant È™i robotic al soțului ei. Al soțului ei tern, plat, bidimensional.
https://www.conteledesaintgermain.ro/singuratatea-primei-doamne/23-02-2017Editorialecasa de la Sibiu a presedintelui,pata de culoarebun de patrimoniu,prima doamna Carmen Iohannis,procesul de la Pitesti,Vila Lac 1 Mie mi-a plăcut din prima clipă doamna Carmen Iohannis. Cu rochițele ei primăvăratice, scurte È™i decoltate, cu acel zâmbet È™ugubăț, fără tăiÈ™uri, în care ochii se bucurau în perfectă armonie cu dinții dezveliți rotund... Mi s-a părut genul de persoană caldă, comunicativă, sinceră, empatică, extrovertită. Adică exact opusul soțului...Contele de Saint Germain de Saint Germainsaintgermain66@yahoo.comAdministratorContele de Saint GermainComentarii prin Facebook:
Vise de primavara
Eu am avut un cosmar. Un cuplu acoperit cu ascendente in zona servicistica prin generatii, denumiri si state ba liate, ba ccombatante advers, cuplu
care se ocuipa de tranzactii imobiliare avantajoase si de adoptii in regim cel putin gri.In care creierul si translatorul erau ea , iar soferul si semnatorul de hartii era el.
Am citit in tabloide si zvonuri cum ca el ar fi fost apropiat unor cluburi si selecte si secrete in care practicile europene (dar si ioanite, iezuite sau malteze)se practica.Acest cosmar ma impiedica sa vad pana si realitatea, dara-mi-te sa visez…
Iar explicatia cred ca e mult mai prozaica si indepartatde orice relatie cu fundament uman (iubire, adversitate, plictis, indiferenta).Mastile au cazut. Robotiii sunt roboti.(“Atacul clonelor”???)Se joaca pe fata si pe forta. Nu mai este nevoie de imagine.
Oftopic, ca prima doamna nu ma pasioneaza.
Vedem ca a cam trecut valu’ in piata, ceea ce eu prognosticam ca vine de la Trump, vine consistent prin CCR, via cel mai probabil CIA, toate bune.
Pesedeaua deja se sime mai linistita in ciuda reprosurilor si dezamagirii propriului electorat pentru felul in care pesedeaua a lucrat pentru producerea crizei si mai ales in criza.
Un fost ministru la finante altfel chiar foarte simpatic, cu parul alb, din generatia mea, dar cu lookul lui Pitis in vremurile bune ne spune ca vor baga o lege in care daca un procuror nu obtine ce a cerut pe un caz, la puscarie. Ehh, vedeti asta e inca o data aroganta pesedista: desigur ca intr’un proces avocatul si procurorul trebuie sa fie egali in fata legii, pesedistu’ supraliciteaza ca vita. Ei n’au fost in stare decat sa scoata zeci de mii in strada pe o chestiune in care pesedeaua avea dreptate, iar dupa ce lucrurile se linistesc natural si cu ajutor din afara, pesedeaua revine la ceea ce stie, aroganta in prostie, caci in rezultate ioc.
Desigur, desi noi toti ne’am pus unele sau mai multe sperante in victoria zdrobitoare a pesedelei, victorie pentru restabilirea legalitatii si a statului adevarat de drept, sperantele ni s’au naruit tuturor la primul miting al nazistilor basisti in piata.
Gata cu pesedeaua.
La Antena3 ce ne spune Gadea in seara asta; despre unu’ care s’a apucat de proteste pe vremea gazelor de sist si a Rosiei Montana, si cum explica el cum s’a a inteles stiinta adunarii maselor si si’a promovat protestele in continuare. Gadea prezenta asta ca si cum descoperise nu stiu ce tarasenie mizerabila.
In primul rand vorbea de un ilustru anonim. Doi la mana , in Romania cand zici de bine de gaze de sist si Rosia Montana , te expui la injurat si scuipat, si de cele mai multe ori pe buna dreptate.
Gadea a ramas in faza in care Ponta face o prostie, bate niste tarani intr’un sat, chiar si Badea a fost lost in translation. Bai, aia a fost o prostie, n’o mai repetati. Nu merge nici in tara, nici afara.
Oricum nu conteaza, a trecut.
Daca vreti sa faceti ceva meser, supralicitati si veniti cu padurile chelite, cu pamanturile preluate de straini, cu referendumul despre familie, toate teme impotriva lui Soros, a mondialei liberale. Toate super imbratisate de romani.
Dupa catastrofele pesedelei, suntem norocosi de o situatie favorabila care sa ne ajute, insa noi mumu si mumu. Iti da CCR pe banda rulanta, ambasadoru’ alta data ingrijorat e la poze cu ministri, iar noi nu intelegem nimic.
Dumnezeu iti da, insa nu’ti baga in traista!
Hai trezirea! Iar pesedeaua sa lase aroganta, ca n’au valoare de ea.
Ministrul, de care vorbesti, isi spunea si el parerea (parerea, nicio initiativa legislativa!) cum ca, daca un magistrat, judecator pierde la CEDO un proces, sa plece din magistratura si pe cale de consecinta si procurorul care pierde un proces…Era vorba de CEDO, adica drepturile fundamentale ale omului. Nu am nicio legatura cu PSD, dar, tocmai de-aia, nu ti se pare normal sa dispara, din sistem, toti stalinistii astia, care cred ca “drepturile omului sunt un lux teoretic”?! Daca n-o sa iesim din logica stramba a orientarii politice, nu cred sa mai avem vreun viitor, ca natie, pentru ca, daca tefeleii cer catuse si arestari, fara judecata, ca le-a spus lor un deontolog cine e corupt si orice incercare de cultura politica sau sociala e de sanctionat, ne indreptam, in mars, catre “minunata lume noua”.
Se aude prin târg, îndeosebi prin partea sorosista È™i aÈ™a zis liberală, că în privința caselor furate de Doamna È™i Domnul ar fi acționat deja prescripția, termenul fiind de cinci ani. Deci, respectivii ar fi curați ca lacrima, deci pupați-ne undeva că tot noi suntem mai deÈ™tepți! Atitudine tipică de arivist provincial! Îmi vine greu să cred că e aÈ™a… caci văd că sunt arestați unii pe vorbe spuse acum zece ani… totuÈ™i îi rămane individului un rucsac cu pietroaie pentru prezidențialele viitoare. Zic asta pentru că nu văd cum poate fi reales un preÈ™edinte care a furat ca un interlop, chiar dacă faptele s-au prescris. Ca să nu mai zic că asta e doar un fleac pe lânga măgăria cu Grupul Etnic German, moÈ™tenit mai nou de FDGR, http://www.cotidianul.ro/grupul-etnic-german-si-proprietatile-sale-i-296648/ partid al cărui preÈ™edinte a fost chiar Ioannis. Miroase puternic în zonă a înaltă trădare, ceea ce ar impune suspendarea urgentă a individului È™i tragerea la răspundere. Dar m-aÈ™ mira!
Hehe..hm..he! Garfield, motanu de pe acoperiÈ™
ps. http://www.corectnews.com/politics/lacomia-omului-mananca-omenia-presedintelui
DACA A EXISTAT UN FALS ATUCI UZUL ACESTUI FALS S-A PRODUS PANA LA ACEASTA SENTINTA CAT JOHANNIS A FOST PROPRIETAR – S-A PRESCRIS DOAR FALSUL VECHI NU SU UZUL DE FALZ
Avocatii lui Johannis s-au folosit la recursul de la Sibiu de cele doua acte declarate false. Termenul de prescriere se calculeaza de la data reintroducerii actelor false in recurs.
Pe partea penala i-a ramas, fix, “abuzul in serviciu cu consecinte deosebit de grave”, nedezincriminat de CCR, spre marea satisfactie a Codrutzei. Are si DNA ocazia sa ne demonstreze cum “abuzul in serviciu” devine fapta de coruptie, cu un dosar facut, ca la carte, de procurori adevarati si nu de “detasati” tefelei…Bine, asta daca vrea si daca-i da voie securitatea noastra (si a lor)…
http://www.contributors.ro/editorial/romania-gurilor-%c8%99tirbe/
Nu am cuvinte la asa ceva, depaseste ca dispret, ca insulta, cu mult, pe acel domn baconschi si a lui “mahala inepta” . Acest domn Liiceanu, cu inteligentza si moralitatea sa superioare bietilor “stirbi”, era decorat in 2014 de basescu si raspundea asa:
“Dumneavoastră ați spus în cuvântul pe care ni l-ați adresat că nu știți dacă ați fost la înălțimea exigențelor măcar a unei părți din intelectualitatea română. Fac parte din acei cărora li s-a lipit eticheta de «intelectual al lui Băsescu» și aș vrea să spun cu această ocazie că ați fost la înălțimea unei bune părți a intelectualității din țara asta. (…) Asta înseamnă tocmai că s-au recunoscut cu valorile lor în activitatea dumneavoastră (…) Timp de 10 ani cât ați fost, sunteți președintele României, nu ați făcut decât să ne așezați pe drumul pe care noi, cei care credem care e binele în chip matur al României, trebuia să ne așezăm. Și pentru asta vă mulțumim”.
( http://www.mediafax.ro/cultura-media/liiceanu-catre-basescu-ati-fost-la-inaltimea-unei-bune-parti-a-intelectualitatii-din-tara-asta-12617044 )
Corect, dinsul, domnul Liiceanu, e intr-adevar la nivelul de lichelism al acestui securist, acestui impostor si sociopat numit Basescu, e pe drumul “cel bun” dictat de acesta. Ii cinta ode atunci cind mureau oameni in fatza unor spitale inchise de dinsul, nu il interesau “stirbii” atunci cind li se taiau salariile sau pensiile, nu si-a adus aminte de Pitesti cind un comunist si securist ca basescuceldemocrat condamna comunismul in culmea batjocurii fatza de cei tinuti in puscarii de comunisti si pe care, altfel, nu i-a primit niciodata macar in vreo audientza de parca ar fi avut, hmmm, ciuma.
Liiceanu e un intelectual al lui basescu, adica mult, foarte mult sub nivelul acelor “stirbi”: e o canalie.
Stimată doamnă
Că să vă indispun È™i mai tare va propun replica “amicului” filozof intitulată pompos “despre dinți” publicată azi în aÈ™a zisul “adevărul”
Cu surprindere veți observa, ceea ce denumesc eu cu indulgență, solidaritatea jegurilor. Suprema nesimțire e atinsă în momentul în care ni se cere să-i acordăm aceleaÈ™i circumstanțe de inteligență amicului de dispreț ca È™i lui Eminescu sau Goga. Limita maximă tolerabilă de nesimțire a fost atinsă, orice referire la aceÈ™ti nesimțiți o consider că o jignire adusă bunului simț. Conte, bunul simț elementar ne învață să evităm in totalitate folosirea cuvintelor care ,chiar daca definesc un nume, nu provoacă decât scârbă. Indiferent de circumstanțe. Chiar È™i cu riscul de a avea lipsă de subiecte.
Cred ca prima putere in stat,adica ”sri”,i-a dat ordin(nici macar nu l-a sfatuit),sa nu se mai protapeasca peste tot,asemenea l’u nea Ceasca,cu consoarta. Asta in dublu scop,o data sa nu mai fie comparat cu ”dictatorul comunist”din epoca de aur,ceea ce i-ar fi creiat o vulnerabilitate atat dansului cat si ”serviciului”ce-l sustie,iar in al 2-lea rand prevedeau cumva ca hotararea de la PITESTI in legatura cu casa Reifhaisec o va implica,iar acum vrea sa apara ca n-a avut probleme in afacerile alea dubioase de mostenire.
conte ati devenit putin sentimental, tocmai dvs cu analize lucide. taioase ca briciul si argumentate beton, mi-e greu sa o caracterizez pe doamna Carmen Johannis pentru ca nu o cunosc, iar sa judec oamenii dupa aparente nu pot, cred ca domnul presedinte a devenit captivul unor personaje sinistre, de o mediocritate sau chiar prostie crunta, care-l ghideaza ca pe un robot, de ce primarul Johannis a fost protejat de servicii si de procurori, desi era penal de mult, este o intrebare, in afara de Basescu cu care avea unele intelegeri subterane ar mai fi o explicatie in protectia oferita de nemtii de afara, oricum sa pui laba cu japca pe proprietatile Grupului Etnic German, afiliat Waffen SS, declarat organizatie criminala de razboi si cu proprietatile confiscate justificat este o performanta, dar in Ardeal s-au retrocedat ilegal mii de proprietati, unele chiar ale unor criminali de razboi, cred ca numai la noi se putea asa ceva, dar mafia retrocedarilor a functionat bine cu ajutorul unei justitii corupte, dar care se lupta tare cu coruptia(???!!!) oricum treaba cu casa pierduta recent este cu iz penal, ce sa faci, ghinion!!!
stiti de ce nu au copii ? nu s-a consumat inca noaptea nuntii. iohanis asteapta “unda verde” de la Berlin. nemtii nu se grabesc. inainte sa i-o traga neveste-sii, el exerseaza pe popor.
La TârguÈ™or nu suferi de singurătate, poate, doar de Klaustrofobie
… pai tu daca te-ai incurca cu unu ca el nu ai fi trist ?
Stimate Conte!
Requiem for the lost house:
https://frei70.wixsite.com/website
Have a lot of fun!
PS: Dati si prietenilor!!!
Cineva propunea, iar eu sunt de acord, ca acest weekend sa fie dedicat atat la palatul Victoria, cat si la Cotroceni, casei pierdute de dl. Johannis. Cu hashtagul REZIST
Off topic, alte afirmatii decit cele de la bilantul DNA de acum si aceasta mindreala cu statul de drept:
1. Presedintele CEDO a declarat acum putine zile ca Romania este pe locul trei la condamnari CEDO (dupa Rusia si Turcia, tari neapartinind UE) si, mai ales, ca numarul de aplicatii la CEDO din partea romanilor a crescut cu 108% in 2016 fatza de 2015. Cind centrul statului de drept sunt drepturile omului, cum s-a intarit statul de drept in Romania in anul de glorie procurareasca 2016, daca numarul de plingeri referitor la incalcari ale drepturilor omului s-a dublat, pe baza problemelor din inchisori si pe proces inechitabil, si aceasta nu intr-o tara cu citeva incalcari ale drepturilor omului ci in cea cu cele mai multe incalcari ale drepturilor omului in UE?
2. Actualul ministru al justitiei: numarul de achitari in procesele pornite de DNA a crescut cu peste 100% in 2016 fata de 2015 (74 fata de 35)
3 Din Eurobarometru referitor la justitie – s-a spus in Romania o singura cifra, referitor la faptul ca a scazut increderea in justitie, dar datele arata mai multe:
http://ec.europa.eu/public_opinion/flash/fl_385_en.pdf
* In ce priveste procedurile penale, domeniu si al doamnei Kovesi ( de la pagina 46)
– 67% dintre romani considera ca procedurile dureaza mult prea mult
– 50% considera ca nici vorba sa fie independente
– 51% considera ca sentintele in penal nu sunt corecte
* Referitor la sistemul de justitie in genere suntem pe locul 3 in topul tarilor UE cu nemultumiri( paginile 60 +)
– 69% considera ca in comparatie cu cea din alte tari europene justitia romaneasca este mult mai deficitara
– 67% considera ca justitia romaneasca e mult mai putin independenta decit in alte tari
– 68% considera ca justitia romaneasca e mult mai putin eficienta decit cea din alte tari
* Alte date de pe eurobarometru (sectiunea tabelelor, de la paginile 90+)
– 58% dintre romani considera ca nu sunt cam deloc informati in ce priveste justitia (lipsa de transparentza)
– 76% nu stiu nimic despre cit costa procedurile judiciare (n-am auzit: doamna Kovesi a spus si cit a cheltuit cu haituitul unei doctorite pentru o spaga de 5 lei?), in genere cum cheltuie banul cetateanului contribuitor care isi doreste un dram de dreptate?)
– 62% considera ca legea e aplicata discriminatoriu
– 53% considera ca lupta anticoruptie e ineficienta.
Am un deja vu la acest laudatio al DNA: Romania se ducea de ripa in anii 80 si la congrese se slaveau reusitilii partidului si ale conducatorului sau iubit si infailibil. Nu prea vad nicio diferentza intre acel dezmatz al reusitilor optzeciste si actualul raport al DNA. Si nu iese nimeni sa manifesteze #rezist ca justitia merge ca-n ouagadugu si asta nu din vina OUG-urilor guvernului ci legat de probleme din a treia putere in stat numita justitie si satelitilor sai de tip procuratura? Niciun TFL? aaaa, stiu, eurobarometrul e si el parte din dezinformarile care ataca procuratura si justitia.
Sunt uluit È™i indignat! Știți de ce? Fiindcă e ceva putred în Danemarca!
Ce s-o mai mermelim atâta! Superba Mădălina PuÈ™calău a luat problema în mână aÈ™a cum numai ea È™tie È™i i-a explicat lui Radu Tudor… se pare că l-a È™i convins prin metode specifice… precum că Domnul PreÈ™edinte NU trebuie să restituie 320.000 euroi, reprezentând uzufructul casei obținute prin fals în acte publice întrucît… ce să vezi?… timp de 16 ani nu a existat o decizie judecătorească în acest sens, deci casa era deținută legal! Oau! Deci, eu fur cu acte false o nava maritimă… dar de ce una?… mai bine o flotă, o exploatez timp de 26 de ani, iar când sunt prins cu hoția, zic “Pardon, scuzați, bonsoar!” È™i mă duc să mă culc. AÈ™ vrea să accentuez faptul că fals în acte publice cu intenția de a obține o valoare, tot furt se cheamă È™i după câte È™tiu se pedepseÈ™te cu mititica. Și toate astea numai din cauza penalilor Dragnea È™i Tăriceanu!
Sunt sigur că tinerii frumoÈ™i È™i liberi vor cere dreptate până la capăt È™i se vor încolona toți pe dealul de la Cotroceni. La fel È™i OZN-urile… pardon, ONG-urile respective. Le propun să strige tare “Casa mea, casa mea, ce-ai făcut cu ea?” sau “Căsuța noaaastră, cuibuÈ™or de nebunii” sau “Șase case mititele au plecat la teatru, una s-a furat pe drum È™i-au rămas doar… patru!” Hehehe! Garfield, motanu de pe acoperiÈ™
Cam telenovelistic… Asa cum nu pot accepta ca un infractor, care-si cladeste averea cu ani de zile de furt, nu poate avea o nevasta inocenta in privinta originii bunastarii sale, asa nu pot accepta nici nevinovatia nevestei de iohanis intru dobandirea multelor case in care “au investit” amandoi…Ca averea e facuta de el, “nemteste”, adica “cinstit”, ca orice primar de municipiu care se imbogateste nesimtit. Sunt convins ca absenta dansei ( parca, moldovenii zic “dansa” la pisica, nevestei ii zic “fa!”) din spatiul public e, in mare parte, contributia consilierilor germani. Daca ai fost la vreo petrecere, in Germania de azi, condusa de o “cancelara” (!), o sa vezi segregarea la ea acasa, barbati cu barbati si femei cu femei, asa cum nici in cel mai inapoiat catun nu mai intalnesti! In legatura cu “penala” Carmen Iohanis, eu sunt convins ca lucrurile au stat invers: adica s-a pornit de la primar, care a identificat (folosindu-se de informatiile detinute prin natura functiei) casele nerevendicate si si-a folosit familia pentru restul scenariului, poate de aici vine tristetea reala a jumatatii…Nu ma preocupa “tristetea si singuratatea primei doamne”, o femeie isi asuma barbatul luat “cu cununie” si doamna a acceptat, cu bucurie, ca “in spatele unui barbat de succes sta o femeie puternica”, poate mai mult tristetea si singuratatea doamnelor care-si viziteaza sotii condamnati pe nedrept, victime colaterale a luptei iohaniste cu coruptia, victimele justificarilor ticaloase ale dictaturii staliniste securisto-deneaiste, la care Iohanis e parte, fie si numai prin santajul la care e suspus. Musafirlacul lui de azi, de la bilantul DNA, ne-a aratat un presedinte captiv, dus de lesa binomului, mai ales de Kovesi, ca un cadavru tinut in geam, ca sa-si justifice “sefa” bugetul urias cheltuit fara nicio utilitate pentru tara. Era clar ca Iohanis n-ar fi vrut sa iasa din casa, discursul lui, cu referire la proteste, oameni care nu mai accepta minciuni si coruptie, dupa ce tocmai l-a dovedit instanta ca a luat o casa prin furt, a sunat ca o rugaciune de marturisire a raului facut, in fata unui preot lutheran, care tocmai ce ti-a stabgilit canonul. Incercarea propagandei de a acredita, in spatiul public, ca Iohanis a fost de buna credinta, poate chiar si el inselat (eventual de nevasta si soacra) e de-a dreptul ridicol si ar trebui sa se citeasca, din nou, la ore de maxima audienta, motivatia instantei, care spune clar ca “nu se poate retine bunacredinta a sotilor Iohanis” si de la asta ar trebui sa incepem, de acum incolo, orice discutie in legatura cu presedintele nostru…
Sire, onorabili lorzi,
Fraus omnia corrumpit… Frauda corupe orice. Acesta este un principiu latin de drept, unul pe care s-au bizuit și hotărîrile Curților de Apel din Brașov și Pitești în urma cărora familia Iohannis a pierdut definitiv și irevocabil orice drept asupra clădirii din Strada Nicolae Bălcescu din centrul Sibiului.
Este un caz care, abia acesta, arată că justiția din România începe să funcționeze, confirmînd ceea ce Klaus Werner Iohannis a declarat la scurt timp după ce a fost ales președinte, la finele lui 2014: “žJustiția trebuie să înceapă cu președintele”. Iată că a început, după cum just sublinia excelentul avocat sibian Vulcan, apărătorul răgaz de 17 ani al păgubiților în speța citată. 17 ani ani pentru ca dreptatea să devină realitate, iar justiția să-și lege din nou la ochi năframa legii și a obiectivității. În sfîrșit…
Dar despre ce justiție vorbim? În chip evident, despre justiția aceea pusă în operă de adevăratul magistrat, judecătorul, dar nu de judecătorul corupt, cel care primește avantaje materiale de la una din părțile implicate în cauză sau este șantajat ori amenințat ocult, nu de procurorul obstinat să inventeze fapte, nu de ofițerul SRI prin intermediul înregistrărilor și transcrierilor trunchiate ori al denunțătorilor amnezici ani întregi și brusc reactivați din închisoare prin revelații tardive și fulgurante etc. Despre justiția pe bază de probe analizate cu bună-credință, competență și fără părtinire de judecător.
O justiție care s-a lăsat atît amar de vreme așteptată în țara în care se vorbește despre justiție mai mult decît oriunde în lume, de dimineață și pînă seara, sărmanul cuvînt aproape pierzîndu-și tîlcul prin abuz de întrebuințare. În România termenul “žreformă”, unul pe care l-am crezut de nedetronat din supremația folosinței, iată, pierde consistent teren în favoarea “žjustiției”. Mai exact, a “žanti-corupției” (însă acesta este un cuvînt compus).
Mai mult decît atît, judecătorii celor două complete exclud buna-credință a cumpărătorului, recte a familiei prezidențiale. Argumentația magistraților ce compun cele două complete ale Curților de Apel amintite sună fără echivoc: “žCauza ilicită izvorîtă din fraudarea legii ce a invalidat certificatul de moștenitor se extinde și asupra contractului de vînzare-cumpărare subsecvent, terții ““ în speță doar pîrîtul Johannis Klaus Werner ““ nefiind apărați de prezumția de bună-credință, față de amploarea operațiunii ilicite rezultată din hotărîrile judecătorești definitive pronunțate, consecințele juridice produse, succesiunea actelor juridice atacate și coparticipanții la întocmirea lor. Actul juridic subsecvent, întemeindu-se pe un act juridic încheiat prin fraudarea legii și fondat pe o cauză ilicită, nu ar putea fi validat prin simpla invocare a bunei-credințe a terțului, mai ales că acesta este soțul celeilalte părți contractante care la rîndul său a participat la întocmirea actului nul inițial. În consecință, petitul avînd ca obiect constatarea nulității contractului de vînzare-cumpărare este întemeiat, urmînd a fi admis.”
Rea-credință? Aceasta exclude ignoranța, deci și nevinovăția. Reaua-credință reclamă, cel puțin acesta este sensul în limba română, o intenție deliberată, fie ea și indirectă, orientată de o motivație bizuită pe un interes anumit, unul ilicit, contrar legii. Nu sînt absolvent de drept, dar cred că înțeleg limba română: să iei în proprietate un bun obținut de un terț prin fals înseamnă să faci uz de fals, iar obținerea de profit prin valorificarea economică a proprietății poate (și probabil chiar este) un mobil logic plauzibil al relei-credințe. Ca să concretizez: fac ceva pentru că am interesul să fac asta, deci acționez în cunoștință de cauză.
Sigur, pînă la ora la care scriu aceste rînduri reacția instituției prezidențiale este una de bun-simț, purtătoarea de cuvînt afirmînd: “žPreședintele Klaus Iohannis respectă deciziile instanțelor de judecată. Președintele României a luat act de hotarîrea civilă a Curții de Apel Pitești (…). Președintele s-a conformat deciziei instanței încă din noiembrie 2015, cînd a fost pronunțată decizia irevocabilă de către Curtea de Apel Brașov”. Este însă suficient pentru credibilitatea primului om în stat și mai ales a poziției sale atît de radicale și intransigente relativ la tot ceea ce înseamnă “žcorupție, corupător, corupt și luptă anti-corupție”? Mă tem că nu.
KWI are datoria să iasă personal în fața națiunii și să ofere o explicație, inclusiv cît privește incorecta argumentație folosită de purtătoarea de cuvînt. Președintele nu “žs-a conformat” deciziei Curții de Apel Brașov, cîtă vreme a folosit o cale excepțională (și foarte rară) de atac, contestarea în anulare. În traducere liberă în limba română, deși a luat act de ea, președintele țării nu a acceptat decizia instanței, cu toate că definitivă și irevocabilă, ci a contestat-o și a atacat-o, nefiind de acord cu ea. Nici vorbă de conformare, pentru că “žea nu este bună”. Bună? Deci nu dreaptă, justă, corectă, în conformitate cu legea aplicată de judecător? Bună, dar pentru cine bună? Iar această apreciere “’ bună “’ are cumva legătură cu suma de 320 000 de euro încasați de familia prezidențială de la Banca Reiffeisen ani la rîndul în temeiul unui contract de cumpărare bizuit pe fals și uz de fals? Are vreo legătură ideea de justiție cu cea de interes pecuniar într-un context ilicit și ilegal?
Hmm, cam multe semne de întrebare în relație cu comportamentul și atitudinea primului dregător al țării, cel care și-a asumat într-o manieră neechivocă și foarte vocală sarcina de a conduce lupta anti-corupție în România. Pînă la urmă, nici nu mai este vorba despre justiție, dreptate, lege și anti-corupție. Din punctul meu de vedere, repet, de nespecialist în drept, chestiunea ține de moralitatea conduitei prezidențiale.
Vrei să fii credibil, să trezești și să inspiri sentimente juste și comportamente corecte în rîndul cetățenilor? Fii tu însuți model, evită dublul limbaj și ocolește situațiile echivoce. Sau modifică-ți filosofia politică și părăsește tema anti-corupție, cîtă vreme nu reușești să o ilustrezi prin exemplul personal. Alege altă temă, evoluează acolo unde poți performa: proiectul de țară, dezvoltarea turismului, modernizarea forțelor armate, întoarcerea medicilor plecați în Occident etc. Implică-te în domenii în care nu poți fii contestat. Sau, dacă ești depășit de situație, ceea ce nu este imposibil, declară-te învins, căci instituția demisiei de onoare este una care ți-ar salva onorabilitatea. Destul de recent, un președinte german (Christian Wulff), un altul israelian (Moshe Katsav) au recurs la ea, iar națiunile lor le-au rămas recunoscătoare. “žÎncrederea concetățenilor mei este afectată. Din acest motiv, nu mai este posibil să îmi exercit funcția. De aceea demisionez.”, spunea în februarie 2012 Christian Wulff.
à bon entendeur, salut!
Din pacate traim intr-o tara bolnava in care dubla masura produce o alienare asumata. La asta se mai adauga subiectivismul visceral, lipsa dorintei de a intelege, lipsa culturii dialogului, aroganta si dependenta de un “tatuc”. Nici nu conteaza ca Presedintele (oricare ar fi el) este “angajatul” nostru, al tuturor care trebuie sa-si indeplineasca “fisa postului”. Acest presedinte este un diletant, jucator pe mize mici (pentru recuperarea popularitatii pierdute se preteaza la populisme:obstinarea lui de copil prost crescut care se tranteste pe jos si da din picioare daca nu-i dai jucaria).
In timpul campaniei electorale afirma nonsalant ca era obisnuit sa raspunda la intrebari leagte de tema din campaniile anterioare si ca nu avea nici o problema; in mod normal ar fi trebuit sa nu se prezinte, dar “cutumele” pe care le invoca atat de arogant ar fi pentru altii, nicidecum pentru el (Precuratul, Preacinstitul si Atoatestiutorul!)
Dupa ce a prelungit acest proces atatia ani( pe banii nostri) cand, in sfarsit a aparut o sentinta definitiva, ar trebui sa urmeze exemplele de mai sus…”Cutumele” nu sunt pentru el!
Dar noi le toleram!
Te pomeneÈ™ti că a doborât-o emoția colectivă de după #Colectiv!