Scorul acestui articol
[Total: 0 voturi. Media: 0]

Singura presă care mă interesează în acest moment este cea în care scriu flaşnetarii portocalii. Nu caut ştiri, le-am primit din plin, aseară şi azi-noapte, de la televiziunile de profil; caut forme de reacţie la înfrângere. Se zice că acestea dau măsura adevărată a caracterului.

Încep cu EVZ. Mă atrage irezistibil zâmbetul de băiat bun al lui Mircea Mihăieş, zâmbet tras ca un ciorap de camuflaj peste colcăiala din capul unui spărgător de bancomate. Repede la lectură. Dezamăgire. De fapt, confirmare. Nimic despre alegeri. I-ar fi fost şi greu să scrie o pagină despre ceva desfăşurat cu o zi în urmă. Nu este nici genul spontan, nici genul preocupat să comenteze ce-i interesează pe oameni. El are insomniile proprii: cu demiterile pe care le face Ponta, în cercuri ce par a se apropia tot mai mult de sinecura lui de la ICR. Totuşi, constat o domolire a delirului vituperant cu care ne obişnuise. Să fie vorba de medicamente luate la timp sau … instinctul de conservare ca sedativ?

Ion Cristoiu, insă, cu baioneta spre actualitate. Citat din emisiunea de la B1TV: „Să vorbesc despre cel pe care l-am votat și l-am susținut, și anume Nicușor Dan. După părerea mea, evenimentul acestor alegeri îl reprezintă scorul lui Nicușor Dan”. Sorcova – vesela… Omul nu se dezminte: pe sistemul “găina care a născut pui vii”, inventează o bizarerie doar pentru a ieşi din rând, pentru a fi altfel, eventual paradoxal. Dacă despre-ai lui nici imaginaţia nu-l mai ajută să găsească o ispravă de bine pe care s-o relateze, măcar să fie util născocind evenimente cu nume proprii. Tertipuri de bucătar căruia i s-a terminat carnea şi-şi trece prin maşina de tocat cârpa de şters vase cu monograma şi urmele de ruj ale iubitei.

Trec pe România Liberă. Lene sau resemnare? Printre editoriale nimic despre ultimele 24 de ore. Aceeaşi minunată peltea a lui Dan Cristian Turturică servită încă de vineri ca o formă de pedepsire a diabeticilor, în care singurul lucru de remarcat este acela că, după ce l-am ciufulit niţel pentru “morganatica” lui înţelegere a limbii române, şi-a corectat textul înlocuind “morganatica autostradă suspendată” cu “fantomatica autostradă suspendată”. Evident însă că, fiind domnia sa un mare deontolog, nu mi-a publicat pe forumul articolului comentariul în care îi serveam, pe gratis, bomboana mentolată.

În fine, Adevărul. De un comic involuntar irezistibil, Grigore Cartianu are şi el o ambiţie de bărzăune care tot survolează, la joasă altitudine, armăsari, crezând că asta înseamnă echitaţie: încearcă să se mai bage o dată în seamă cu cineva din altă categorie de greutate, azi Mihai Gâdea. Ca şi cum s-ar fi terminat toate subiectele cu adevărat importante (când acestea tocmai se succed de la oră la oră), domnul Cartianu scoate de la naftalină incidentul minor cu pana de curent din timpul unei emisiuni a lui Mihai Gâdea şi-l foloseşte drept pretext pentru o flatulaţie cu sonorul la maximum. Îl tot privesc pe băiatul ăsta tocmai bun de distribuit într-un film mut despre reprimarea răscoalei de la 1907 şi parcă descopăr în el o voluptate în progres de a-şi pune la întrecere mutra cu frumuseţea interioară. Mă întreb ce rol îi rezervă Dinu Patriciu pentru viitoarea superproducţie la care lucrează: Falimentatorul?!

După cum vedeţi, intelectualii lui Băsescu şi epigonii lor îşi manifestă mai nou inteligenţa după modelul celui pe care-l urmează: tăcând adânc despre realităţile prezentului, tăcând cu deosebită combativitate şi nebunesc curaj. Nu pot să fac mai mult pentru ei decât să apelez la înţelepciunea populară pentru a le livra sfatul următor: scuipaţi-vă în sân, poate vă revin graiul şi mintea de pe urmă.

Contele de Saint GermainEditorialeAdevarul,Dan Cristian Turturica,Dinu Patriciu,EVZ,Falimentatorul,Grigore Cartianu,ICR,Ion Cristoiu,Mihai Gadea,Mircea Mihaies,Nicusor Dan,Ponta,Romania LiberaSingura presă care mă interesează în acest moment este cea în care scriu flaşnetarii portocalii. Nu caut ştiri, le-am primit din plin, aseară şi azi-noapte, de la televiziunile de profil; caut forme de reacţie la înfrângere. Se zice că acestea dau măsura adevărată a caracterului. Încep cu EVZ. Mă atrage...Blog politic si polemic