Scorul acestui articol
[Total: 0 voturi. Media: 0]

Câţi dintre noi, privind superproducţii despre magistrale salvări de ostatici sau despre grandioase hold-up-uri nu şi-au spus, după happy-end,  cu o ironie sceptică: astea doar în filme se pot întâmpla!? Prea se potrivesc toate bine,  prea este abolit hazardul pentru a triumfa inteligenţa creierului-erou, pe durata scurtă a aplicării planului (dumnezeiesc sau diabolic), prea geometric  urcă  tensiunea evenimentelor spre a se atinge, la final, climaxul dorit de regizor.

Un astfel de sentiment, de parcă aş fi fost spectator captiv la un serial exploziv, cu episoade zilnice, a pus stăpânire pe mine în această din urmă săptămână. Cred că ziua de marţi, cu toate demiterile şi numirile din Parlament, desfăşurate cu o viteză şi eficacitate aproape neverosimile, va rămâne în memoria multora ca lovitura năucitoare. Mutări de maestru, cu elemente de machiavelism, ca materializarea unei irealităţi, pentru unii vis frumos, pentru alţii coşmar. Nici zilele ce i-au urmat nu au fost lipsite de dramatism, însă ele, parcă, s-au aşezat logic în siajul primeia.

Nu-mi propun, acum, să analizez cât de legal / ilegal, moral / imoral, îndreptăţit / neîndreptăţit a fost fiecare gest din succesiunea de atacuri şi eschive care au condus la suspendarea lui Traian Băsescu. Voi încerca asta  altădată, la rece.

Acum vreau doar să împărtăşesc câteva impresii şi constatări îmediat după încheierea spectacolului.

  1. Manevra cu plagiatul lui Ponta pusă la cale de Traian Băsescu a fost al doilea autogol pe care acesta şi l-a înscris (de data asta fatal) după cel din iarnă, cu doctorul Arafat.
  2. Dacă la discursul final de aseară Traian Băsescu ar fi fost inspirat, ar fi putut să dea o lovitură (măcar de imagine) anunţând că acceptă propunerea lui Ponta de a demisiona amândoi.
  3. Năucitoarea lovitură de marţi a smuls măştile de pe feţele unor lideri PDL care, până atunci, pozaseră în altceva. Vasile Blaga, aşa zisul “rezistent la Băsescu” şi-a devoalat consistenţa de plastilină, condiţia de bodyguard al acestuia. Principiala şi justiţiara Monica Macovei (cât timp şi câte resurse s-au cheltuit pentru crearea unei astfel de iluzii) şi-a pus poalele-n  cap, parcă încercând să ne distrugă cu atributele feminităţii sale: visceralitate, mahalagism, dependenţă de minciună şi, mai presus de toate, ură.
  4. Mitingul PDL, sperat ca o mobilizare excepţională de forţe şi orgolii, s-a dovedit  o firavă  încropeală,  contraproductivă şi demoralizantă pentru organizatori. Oamenii ăstia sunt incapabili să accepte verdictul societăţii. Şi, mai ales, sunt incapabili să înţeleagă că singura lor şansă de a renaşte în inimile electorilor este despărţirea de Traian Băsescu si nu legarea, cu chingile obedienţei, de acest cal mort care-i trage la fund.
  5. Două figuri, care încă se mai bucurau de o oarecare acceptanţă în speranţele nehotărâţilor, MR Ungureanu şi  Mihai Neamţu, au ales să-şi slobozească pe apa Sâmbetei pruncul botezat Mişcarea Noua Republică, transformându-l într-un avorton al PDL şi al lui Traian Băsescu, adică osândindu-l la moarte prematură.
  6. Suspendarea lui Traian Băsescu cred că a fost primită de Adrian Năstase ca o lecţie creştină. “Iată ce pierdeai sinucigându-te!” par a-i spune Cerurile, într-o demonstraţie convingătoare că viaţa merită trăită.
Contele de Saint GermainEditorialeAdrian Nastase,Antonescu,Mihai Neamtu,Monica Macovei,MRU,Noua Republica,Ponta,suspendarea lui Basescu,Vasile BlagaCâţi dintre noi, privind superproducţii despre magistrale salvări de ostatici sau despre grandioase hold-up-uri nu şi-au spus, după happy-end,  cu o ironie sceptică: astea doar în filme se pot întâmpla!? Prea se potrivesc toate bine,  prea este abolit hazardul pentru a triumfa inteligenţa creierului-erou, pe durata scurtă a aplicării...Blog politic si polemic