Scorul acestui articol
[Total: 0 voturi. Media: 0]

Câți dintre noi, privind superproducții despre magistrale salvări de ostatici sau despre grandioase hold-up-uri nu și-au spus, după happy-end,  cu o ironie sceptică: astea doar în filme se pot întâmpla!? Prea se potrivesc toate bine,  prea este abolit hazardul pentru a triumfa inteligența creierului-erou, pe durata scurtă a aplicării planului (dumnezeiesc sau diabolic), prea geometric  urcă  tensiunea evenimentelor spre a se atinge, la final, climaxul dorit de regizor.

Un astfel de sentiment, de parcă aș fi fost spectator captiv la un serial exploziv, cu episoade zilnice, a pus stăpânire pe mine în această din urmă săptămână. Cred că ziua de marți, cu toate demiterile și numirile din Parlament, desfășurate cu o viteză și eficacitate aproape neverosimile, va rămâne în memoria multora ca lovitura năucitoare. Mutări de maestru, cu elemente de machiavelism, ca materializarea unei irealități, pentru unii vis frumos, pentru alții coșmar. Nici zilele ce i-au urmat nu au fost lipsite de dramatism, însă ele, parcă, s-au așezat logic în siajul primeia.

Nu-mi propun, acum, să analizez cât de legal / ilegal, moral / imoral, îndreptățit / neîndreptățit a fost fiecare gest din succesiunea de atacuri și eschive care au condus la suspendarea lui Traian Băsescu. Voi încerca asta  altădată, la rece.

Acum vreau doar să împărtășesc câteva impresii și constatări îmediat după încheierea spectacolului.

  1. Manevra cu plagiatul lui Ponta pusă la cale de Traian Băsescu a fost al doilea autogol pe care acesta și l-a înscris (de data asta fatal) după cel din iarnă, cu doctorul Arafat.
  2. Dacă la discursul final de aseară Traian Băsescu ar fi fost inspirat, ar fi putut să dea o lovitură (măcar de imagine) anunțând că acceptă propunerea lui Ponta de a demisiona amândoi.
  3. Năucitoarea lovitură de marți a smuls măștile de pe fețele unor lideri PDL care, până atunci, pozaseră în altceva. Vasile Blaga, așa zisul „rezistent la Băsescu” și-a devoalat consistența de plastilină, condiția de bodyguard al acestuia. Principiala și justițiara Monica Macovei (cât timp și câte resurse s-au cheltuit pentru crearea unei astfel de iluzii) și-a pus poalele-n  cap, parcă încercând să ne distrugă cu atributele feminității sale: visceralitate, mahalagism, dependență de minciună și, mai presus de toate, ură.
  4. Mitingul PDL, sperat ca o mobilizare excepțională de forțe și orgolii, s-a dovedit  o firavă  încropeală,  contraproductivă și demoralizantă pentru organizatori. Oamenii ăstia sunt incapabili să accepte verdictul societății. Și, mai ales, sunt incapabili să înțeleagă că singura lor șansă de a renaște în inimile electorilor este despărțirea de Traian Băsescu si nu legarea, cu chingile obedienței, de acest cal mort care-i trage la fund.
  5. Două figuri, care încă se mai bucurau de o oarecare acceptanță în speranțele nehotărâților, MR Ungureanu și  Mihai Neamțu, au ales să-și slobozească pe apa Sâmbetei pruncul botezat Mișcarea Noua Republică, transformându-l într-un avorton al PDL și al lui Traian Băsescu, adică osândindu-l la moarte prematură.
  6. Suspendarea lui Traian Băsescu cred că a fost primită de Adrian Năstase ca o lecție creștină. „Iată ce pierdeai sinucigându-te!” par a-i spune Cerurile, într-o demonstrație convingătoare că viața merită trăită.
Contele de Saint GermainEditorialeAdrian Nastase,Antonescu,Mihai Neamtu,Monica Macovei,MRU,Noua Republica,Ponta,suspendarea lui Basescu,Vasile BlagaCâți dintre noi, privind superproducții despre magistrale salvări de ostatici sau despre grandioase hold-up-uri nu și-au spus, după happy-end,  cu o ironie sceptică: astea doar în filme se pot întâmpla!? Prea se potrivesc toate bine,  prea este abolit hazardul pentru a triumfa inteligența creierului-erou, pe durata scurtă a aplicării...Blog politic si polemic