Scorul acestui articol
[Total: 0 voturi. Media: 0]

Săptămâna care tocmai se încheie a marcat un frison și o creștere bruscă a pulsului scenei politice românești. Mulți analiști, luați prin surprindere, s-au grăbit să pună acest puseu pe seama acumulării unor tensiuni cauzate de amplificarea protestelor sociale pe binecunoscutele teme ecologiste și de protecția animalelor precum și pe seama proliferării neînțelegilor din USL, mai ales în teritoriu.

Eu cred că altul este factorul declanșator. Unul care a fost semnalat și comentat ca un eveniment de planul doi (dovadă că el a ținut benzile scroll ale televiziunilor doar o zi) și ale cărui consecințe nu au beneficiat de o aprofundare pe măsura impactului politic al acestora.

Evenimentul la care mă refer reprezintă o victorie strategică de mare importanță a lui Victor Ponta în lupta sa cu Traian Băsescu, pusă la cale minuțios, de mult timp, și consfințită prin alegerea Iuliei Motoc, acum 4 zile, ca  judecător la CEDO, prin votul plenului Adunării Parlamentare a Consiliului Europei.

Acest eveniment face parte dintr-o manevră mai amplă, care vizează răsturnarea în trei pași a raportului de forțe din Curtea Constituțională a României. Primul pas era îndepărtarea în mod pașnic, fără scandal intern sau internațional, a unuia dintre susținătorii lui Traian Băsescu din CCR. Acest pas, cu multe incertitudini la început, a fost ticluit de tabăra Ponta urmând logica machiavelică a principiului „dacă vrei să scapi de cineva promovează-l”. Parcurgerea sa cu succes a fost consfințită  în urmă cu patru zile,  prin votul tocmai pomenit al Adunării Parlamentare a CE.

Pasul doi, mult mai simplu, va consta în înlocuirea doamnei Motoc la CCR cu o persoană de semn politic contrar acesteia. Spun „mult mai simplu” deoarece cum doamna Motoc, la vremea ei (2010), a fost propusă și aleasă de Parlament (dominat atunci de PDL), tot așa, acum, înlocuitorul doamnei Motoc va fi propus și ales de Parlament (dominat în prezent de USL). Prin îndeplinirea acestui obiectiv de etapă, un raport de 5-3 în favoarea lui Băsescu va fi înlocuit cu unul de 4-4.

În CCR sunt însă 9 judecători. Cel de-al noulea va avea, așadar, votul de aur. Apare imperios necesar un al treilea pas, decisiv, pentru atragerea UDMR (căci membru al UDMR este cel de-al nouălea judecător) în tabăra ostilă lui Traian Băsescu.

Opinia mea este că tocmai culisele pregătirii acestui al treilea pas au aprins zilele acestea spiritele într-un mod atât de intempestiv pentru mulți.  

Traian Băsescu a ieșit furibund să penalizeze, chipurile, referirea (nesăbuită) a lui Ponta la procurori băsiști care fac dosare politice, acuzându-l pe acesta că intră cu bocancii în independența justiției. Ca de obicei când îl apucă dracii (scuzați exprimarea neacademică însă ea este, în cazul de față, cea mai în armonie cu mahalagismul personajului), Traian Băsescu și-a pierdut și de data asta autocontrolul și a gafat în propriul deficit scăpând informația că el insuși l-a sunat pe procurorul Nițu să îl dojenească și să îl întoarcă din decizia sa de a-l înlocui pe Papici.

Crin Antonescu  a organizat special o declarație de presă pentru a exersa, cu neobișnuită duritate, cu riscul chiar de a-i produce contuzii la aterizare, aducerea cu picioarele pe pământ a partenerului său de guvernare Victor Ponta.

Reacțiile celor doi (Băsescu și Antonescu) mi s-ar fi părut disproporționate dacă motivul lor real ar fi fost cu adevărat acea declarație, post „“ factum, a lui Ponta, despre schimbarea lui Papici.

Ambele reacții, însă, mi se par acoperite în  vehemența lor dacă iau în considerare un alt fel de gravitate a comportamentului lui Victor Ponta în raport cu interesele celor doi actori politici menționați și anume negocierile subterane cu UDMR.

În mod cert, Victor Ponta nu a așteptat confirmarea la CEDO a Iuliei Motoc pentru a demara pasul trei de care vorbeam înainte și anume seducerea UDMR, atragerea acestei uniuni de partea sa.

Este foarte probabil ca prin promisiuni de cooptare la guvernare și de acordare a altor privilegii substanțiale ce depind de pârghiile cu terminații la palatul Victoria, Victor Ponta să fi obținut din partea lui Kelemen Hunor acceptarea unei colaborări de principiu pe care, finalizarea cu succes a „promovării” Iuliei Motoc, să o transforme într-o colaborare operațională.

Dacă e așa, și am toate motivele să cred că e așa, atunci atât Traian Băsescu cât și Crin Antonescu s-au trezit brusc, odată cu venirea știrii de la Consiliul Europei că Iulia Motoc își va schimba în curând locul de muncă, cu pozițiile și planurile amenințate dramatic. Traian Băsescu pentru că pierde controlul asupra CCR, Crin Antonescu pentru că o eventuală cooptare a UDMR la guvernare amputează grav autoritatea PNL și prefigurează o nouă construcție a lui Victor Ponta  în vederea prezidențialelor din 2013.

Crin Antonescu, atât de hulit și ridiculizat de unii pentru excesele sale discursive, pentru numeroasele sale ieșiri de „băiat bun” într-o lume a cinicilor și a lipsiților de scrupule, are cel puțin două calități majore, dovedite în împrejurări aspre: aceea de vizionar inspirat și aceea de excelent strateg. Se uită prea ușor rolul pe care Antonescu l-a avut în conceperea și succesul USL. Tot el a fost inițiatorul acelei excelente coagulări politice în jurul lui Klaus Johannis, care l-a obligat pe Traian Băsescu să-și devoaleze întreaga ticăloșie umană și înfinitul dispreț față de binele național, respingând o soluție de prim „“ ministru susținută majoritar și care, aplicată atunci, ne-ar fi scutit cu siguranță de sordidul guvernărilor Băsescu „“ Boc care au urmat.

Imi pun speranța în aceste calități ale lui Crin Antonescu, în faptul că, evaluând corect tabloul anului ce va urma, domnia sa știe ce face și face bine.

Probabil că informațiile și evaluările de care dispune conduc spre concluzia unei destrămări inevitabile a USL și, în aceste condiții, preferă să provoace el ruptura, cât mai rapid. Astfel PSD nu se va mai consolida profitând de sprijinul PNL iar guvernul Victor Ponta va avea nevoie să consume multă energie și să facă grave compromisuri pentru a se menține la putere susținut doar de UDMR și de migratorii oportuniști.

Este clar că, în aceste zile agitate, se fac calcule și repoziționări. Se pare că lăcomia specifică PSD s-a declanșat prematur iar Victor Ponta s-a văzut prea devreme „stăpânul inelelor”. Acum nu mai comite greșeli din naivitate sau frică, le comite dintr-o falsă impresie de atotputernicie. Iar ostilitatea populară la adresa lui crește cu fiecare gest de forță pe care îl afișează ostentativ. Roșia Montană, împăunarea cu schimbarea procurorilor, amenințarea cu închiderea Realitatea TV și blatul pe față cu televiziunea tabloidizată și anti-antonesciană a lui Ghiță, iată tot atâtea „aroganțe” ale lui Victor Ponta care îl vor costa mult, dacă nu cumva îl vor aduce chiar în insolvență.

Am mai spus-o, o repet: menținerea USL până la prezidențiale in aranjamentele de până acum ar fi sigur câștigătoare.  Se pare însă că alcoolul puterii a tulburat grav frumusețea acestei certitudini, dând unora elanuri separatiste, reflexe de conspirație mioritică.

În aceste condiții, denunțarea de către PNL a pactului cu PSD, și asta cât mai rapid,  rămâne singura șansă de a nu ne trezi, după prezidențialele din 2014, că am înlocuit pe dracu”™ cu tac-su!!!

Contele de Saint GermainEditorialeCCR,Crin Antonescu,Iulia Motoc,judecator CEDO,Klaus Johannis,PNL,procurorul Nitu,procurorul Papici,PSD,Realitatea TV,RTV,UDMR,USL,Victor PontaSăptămâna care tocmai se încheie a marcat un frison și o creștere bruscă a pulsului scenei politice românești. Mulți analiști, luați prin surprindere, s-au grăbit să pună acest puseu pe seama acumulării unor tensiuni cauzate de amplificarea protestelor sociale pe binecunoscutele teme ecologiste și de protecția animalelor precum și...Blog politic si polemic