Scorul acestui articol
[Total: 0 voturi. Media: 0]

Se împlinește în curând o lună de la alegerea lui Klaus Johannis drept președinte al României. O țară ruptă în două încearcă să găsească puncte de confluență între curentul anti-Băsescu și curentul pro-Johannis. Acest deziderat national întâmpină însă mari dificultăți. Prooroci din ambele tabere, înghețați în logica electorală a lui „ori-ori”, interpretează fiecare pas al noului președinte prin prisma prejudecatilor proprii. Lupta pentru influență se simte peste tot. Politicieni, presă, segmente ale societății civile caută să se poziționeze de la început, tranșant, la polul pe care îl consideră cel mai potrivit intereselor proprii. Judecă totul în termeni de magnetism, de învingere a forțelor de semn opus și nicidecum de armonizare socială.
„Intelectualii lui Băsescu”, în buna lor tradiție oportunistă și sectară, s-au aliniat să semneze o scrisoare deschisă pentru a-i cere președintelui Johannis un semn că e gata să-i preia ca bunuri de inventar de la predecesorul său. Mai rău decât cadriștii ceaușiști, cu o aroganță de primă cadână, îl declarau persona non grata pentru postul de consilier la Cotroceni pe ștersul Dan Mihalache, un politician de rangul doi care nu a fost niciodată implicat în malversațiuni sau alte mișculații scandaloase. Tocmai insignificanța de pana acum a personajului contestat demonstrează că demersul acestor închipuiți ciceroni de neam nu a fost nici pe departe un gest izvorât dintr-o nobilă grijă de țară. Au încercat și ei marea cu degetul, sperând că ifosele lor își vor găsi un nou cititor de „Cărtărăscu” să-i oblăduiască.
Doar că, surpriză, au dat de un teuton cu armură, căruia nici prin cap nu i-a trecut să se lase impresionat de testul lor, cu arătătorul ridicat imperativ.
Un alt test la care Klaus Johannis a răspuns contrariind multe așteptări a fost prima sa luare de poziție în raport cu justiția. Spunând în stilul lui, răspicat, că „justiția nu este o supraputere”, a mai demontat o prejudecată hrănită cu zel în campania prezidențială de contestatarii săi. Cum că el nu ar fi altceva decât un continuator docil al vânătorii de vrăjitoare declanșate de Traian Băsescu prin intermediul DNA și un umil executant al voinței americanilor de a-și face mendrele de justițiari prin România. Mai mult chiar, pe aceeași temă spinoasă a dat un semnal că nu are de gând să tolereze DNA ca stat în stat. Propunând cooptarea procurorului general în CSAT dovedește limpede că vrea, astfel, să reinstaureze ordinea firească de autoritate la nivelul parchetelor. Adică procurorul general să fie superiorul de fapt al procurorului șef al DNA și nu invers.
Ar mai fi și alte teste la care Klaus Johannis a fost nevoit să răspundă în aceste prime săptămâni de mandat. La unele a răspuns bine, la altele rău „“ calificativul depinde foarte mult de poziția evaluatorului. Dar asta contează mai puțin, mult mai puțin decât efectele spectaculoase și protestele pe care răspunsurile sale le-au generat în rândul trupelor active pe scena politică.
După teste și proteste!
Cea mai spectaculoasă răsturnare mi se pare aceea privind atitudinea televiziunilor de știri față de comportamentul noului președinte. Antena 3, care l-a lapidat pur și simplu pe Johannis în campania electorală, începe să-l accepte, ba chiar să-l laude. În oglindă, B1TV i-a devenit în ultimele zile un critic virulent, principalul contestatar. Și politicienii dau semne de repoziționare. Mulți pedeliști de-ai lui Blaga comentează nu tocmai favorabil elanurile de personalitate și independență ale celui pe care consideră că ei l-au făcut președinte. Ce să mai vorbim de Monica Macovei care, îmbătată („¦ de procentele feisbuciste ale primei ei candidaturi, desigur) și nestăpânită și despletită, s-a năpustit la beregata neamțului mai ceva ca o walkirie.
Principalul test de forță și determinare pentru acest început de mandat mi se pare însă că de-abia acum urmeaza pentru Klaus Johannis. El constă în numirea sau nu a unui nou șef la SRI.
Se știe că SRI, alături de DNA, reprezintă principalele bastioane de control și influență ale administrației americane în România. Este deci aproape subânțeles că vor fi presiuni foarte mari, din această direcție, ca șeful SRI să nu fie schimbat.
Pe de altă parte George Maior (alături de Florian Coldea) au fost 10 ani pilonii lui Traian Băsescu în, printre altele, infernala poliție politică pe care acesta a făcut-o pe pielea oponenților săi (și nu numai). E de presupus că pe acești oameni îi leagă secrete și fidelități indestructibile.
A-l păstra pe George Maior la comanda celui mai important serviciu de informații ar fi echivalent, pentru Klaus Johannis, cu acceptarea unui foarte periculos cal troian în edificiul institutional și administrativ pe care își propune să-l plaseze sub semnul lucrului bine făcut.
Prin George Maior și Florian Coldea, stafia lui Băsescu va putea bântui nestingherită prin toate cotloanele administrației Johannis, alimentându-și cu muniție inepuizabilă setea de șantaj și ticăloșii.
Dacă vrea să nu-și încheie mandatul de președinte al României cu aceeași replica de tristă resemnare a lui Emil Constantinescu „m-au învins serviciile”, Klaus Johannis este obligat să aducă în fruntea SRI oameni noi, pentru care numele Băsescu sa nu reprezinte nici o amenințare nici vreo mare iubire.

Contele de Saint GermainEditorialeAntena 3,B12TV,cartarescu,CSAT,Dan Mihalache,DNA,Emil Constantinescu,Florian Coldea,George Maior,intelectualii lui Basescu,Klaus Johannis,Monica Macovei,SRI,Vasile BlagaSe împlinește în curând o lună de la alegerea lui Klaus Johannis drept președinte al României. O țară ruptă în două încearcă să găsească puncte de confluență între curentul anti-Băsescu și curentul pro-Johannis. Acest deziderat national întâmpină însă mari dificultăți. Prooroci din ambele tabere, înghețați în logica electorală a...Blog politic si polemic