Între demnitate şi pragmatism. A spune sau a nu spune ce nu-mi place
Există şi o parte bună a accidentului Donald Trump în politica mondială. Comportamentul lui clovnesc împinge oamenii normali la acrobaţii de supravieţuire.
Maimuţărelile acestui personaj care are în mână soarta planetei sunt din ce în ce mai frecvente şi amuţitoare. Demonstraţiile lui de boxing – dans, schimonoselile menite a-i batjocori pe unii lideri ai lumii care i se opun, ameninţările aproape zilnice derutează până la confuzie asistenţa.
“Ce ne facem cu acest caz clinic’?” este întrebarea la ordinea zilei în mai toate cabinetele lumii. Delirul egocentric depăşeşte orice reper de raţionalitate. Toate afirmaţiile auto-laudative sunt exact pe dosul realităţii. “Eu am încheiat 8 războaie”, “eu am salvat NATO de la dispariţie” se repetă cu o mimică şi o frecvenţă care pot prevesti orice nenorocire globală.
Soluţia consilierilor în diplomaţie este linguşirea. Vrea aprecieri, lăudaţi-l fără jena de ridicol. Vrea mulţumiri şi recunoştinţă, începeţi şi încheiaţi orice discurs cu plecăciuni adânci.
Politicienii sunt de înţeles. Ce pot face ei dacă omul e ranchiunos şi la prima critică adusă trânteşte represalii de taxe vamale sau desfiinţarea oricăror acorduri de colaborare? Că, din nefericire, are puterea să facă orice nefăcută! Ai schiţat un minim gest de opoziţie? Te-ai ars!
Aşa că ciocul mic, linguşeli, temenele dacă nu vrei să vizitezi New York-ul fără viză, ca Maduro!
Dar noi? Nisipul din şosete? De ce ne-am face mâl să-i gâdilăm talpa?
Avem opinie? Mai credem în principii, tratate şi convenţii? Mai punem vreun preţ pe respectarea cuvântului dat? Sau ne bucurăm că nici capra vecinului nu o duce prea bine.
Există în unele din comentariile primite o voluptate fatalistă în a judeca situaţia:
- Eşti naiv, bă! N-ai învăţat nimic din istorie! Cel mai puternic e cel mai puternic! El face şi desface legi după bunul lui plac. Nu o să se împiedice în retorică atunci când are la îndemână dictatul!
Poate că dacă aş fi politician as adopta sfatul diplomaţiei. Mi-aş şlefui asperităţile ca să pot aspira să devin una dintre bilele rulmentului care împinge roata înainte.
Aşa însă, ca un colţuros cristal de nisip pe o plajă unde face băi de soare Superlativul, îmi pot permite să joc cartea demnităţii şi să spun, atunci când nu-mi place ceva, că nu-mi place!
https://www.conteledesaintgermain.ro/intre-demnitate-si-pragmatism-a-spune-sau-a-nu-spune-ce-nu-mi-place/13-01-2026https://www.conteledesaintgermain.ro/wp-content/uploads/2026/01/realism.pnghttps://www.conteledesaintgermain.ro/wp-content/uploads/2026/01/realism-150x150.pngEditorialedemnitate,dictator,Donald Trump,realism politicExistă şi o parte bună a accidentului Donald Trump în politica mondială. Comportamentul lui clovnesc împinge oamenii normali la acrobaţii de supravieţuire. Maimuţărelile acestui personaj care are în mână soarta planetei sunt din ce în ce mai frecvente şi amuţitoare. Demonstraţiile lui de boxing – dans, schimonoselile menite a-i batjocori...Contele de Saint Germain de Saint Germainsaintgermain66@yahoo.comAdministratorContele de Saint GermainComentarii prin Facebook:




Faci un comentariu sau dai un răspuns?