Scorul acestui articol
[Total: 0 voturi. Media: 0]

În momentele critice se dezvăluie caracterele. Dacă extindem acest adevăr la mass media, am putea spune: când puterea e în pericol se văd în clar slugile ei.
Citesc acum, la prima oră, presa electronică şi descopăr ceva şocant pentru o ţară la 22 de ani după ce, chipurile, a revenit la democraţie: Evenimentul Zilei a scos complet din sumarul zilei de azi tema cea mai fierbinte a acestui început de an, cu evoluţii grave ieri: retragerea de către Băsescu a proiectului Legii Sănătăţii şi mişcările de protest din mari oraşe ale ţării.
Dacă acestea n-or fi ştiri, atunci care? Dacă asta n-o fi important, atunci ce?
Frica e cât casa în plantaţia de portocali. Supremului i-a dispărut ieri, în fine, slavă Domnului, râsul sfidător. Era maroniu spre verde şi, mai degrabă, scrâşnea. I-a rămas sfidarea în vorbe (ultimul lui fel de rezistenţă înainte de a-l podidi lacrimile). Tocmai îl informaseră serviciile că e groasă, că mămăliga a început să clocotească prin marile ceaune ale patriei (şi se ştie ce rea e arsura de mămăligă), că şi adormitul Bucureşti dă semne că l-a cam lăsat anestezia şi l-a apucat un subit chef să se caţere pe pereţii Cotroceniului de durere.
Sub puterea afişată a marilor dictatori se ascunde, în multe cazuri, o dezgustătoare laşitate.
Am văzut-o şi la Sadam Hussein şi la Gadafi, o întrezărim şi la Traian Băsescu. De slugoii lui politici din PDL ce să mai vorbim? Nici n-au avut curajul să scoată capul pe la vreo televiziune, başca să mai şi spună ceva în ajutorul generalului lor…
Într-o societate care a acumulat atâtea suferinţe şi nedreptăţi, fizica bulgărelui de zăpadă funcţionează mai bine decât oriunde. Celor 50 de oameni strânşi în Piaţa Universităţii ieri pe la ora 16:00, li s-au adăugat, pe durata de 100 de minute a marşului lor spre Cotroceni, de 50 de ori numărul iniţial. La un prim apel către spectatorii din balcoane “veniţi cu noi, ca în 22” sau “nu staţi în balcoane, că muriţi de foame”, peste 2000 de cetăţeni au lăsat baltă totul pentru a se alătura protestului.
“Ghici ghicitoarea mea, cine va pleca?”, “Du-te, Băsescu, după Ceauşescu”, “Ieşi afară, javră ordinară”, “anticipate” şi “demisia”, au fost hiturile speranţei renăscute.
Mă gândeam în acele clipe ce-or simţi profitorii acestei puteri care a sleit ţara, văzând cum se apropie funia de par?! Şi mă mai gândeam că dacă astăzi şi mâine şi încă doar vreo câteva zile (nu e nevoie de mai mult), flacăra acestei speranţe renăscute nu se stinge, dacă acest puseu de demnitate populară pornit nu de la foame ci de la o nedreptate strigătoare la cer făcută de un mincinos notoriu unui om cinstit se amplifică în loc de a se moleşi, avem o şansă să ne salvăm. Prin alegeri anticipate, organizate de oricine altcineva decât de banda portocalie.

Contele de Saint GermainEditorialeÎn momentele critice se dezvăluie caracterele. Dacă extindem acest adevăr la mass media, am putea spune: când puterea e în pericol se văd în clar slugile ei. Citesc acum, la prima oră, presa electronică şi descopăr ceva şocant pentru o ţară la 22 de ani după ce,...Blog politic si polemic