Scorul acestui articol
[Total: 0 voturi. Media: 0]

În momentele critice se dezvăluie caracterele. Dacă extindem acest adevăr la mass media, am putea spune: când puterea e în pericol se văd în clar slugile ei.
Citesc acum, la prima oră, presa electronică și descopăr ceva șocant pentru o țară la 22 de ani după ce, chipurile, a revenit la democrație: Evenimentul Zilei a scos complet din sumarul zilei de azi tema cea mai fierbinte a acestui început de an, cu evoluții grave ieri: retragerea de către Băsescu a proiectului Legii Sănătății și mișcările de protest din mari orașe ale țării.
Dacă acestea n-or fi știri, atunci care? Dacă asta n-o fi important, atunci ce?
Frica e cât casa în plantația de portocali. Supremului i-a dispărut ieri, în fine, slavă Domnului, râsul sfidător. Era maroniu spre verde și, mai degrabă, scrâșnea. I-a rămas sfidarea în vorbe (ultimul lui fel de rezistență înainte de a-l podidi lacrimile). Tocmai îl informaseră serviciile că e groasă, că mămăliga a început să clocotească prin marile ceaune ale patriei (și se știe ce rea e arsura de mămăligă), că și adormitul București dă semne că l-a cam lăsat anestezia și l-a apucat un subit chef să se cațere pe pereții Cotroceniului de durere.
Sub puterea afișată a marilor dictatori se ascunde, în multe cazuri, o dezgustătoare lașitate.
Am văzut-o și la Sadam Hussein și la Gadafi, o întrezărim și la Traian Băsescu. De slugoii lui politici din PDL ce să mai vorbim? Nici n-au avut curajul să scoată capul pe la vreo televiziune, bașca să mai și spună ceva în ajutorul generalului lor…
Într-o societate care a acumulat atâtea suferințe și nedreptăți, fizica bulgărelui de zăpadă funcționează mai bine decât oriunde. Celor 50 de oameni strânși în Piața Universității ieri pe la ora 16:00, li s-au adăugat, pe durata de 100 de minute a marșului lor spre Cotroceni, de 50 de ori numărul inițial. La un prim apel către spectatorii din balcoane „veniți cu noi, ca în 22″ sau „nu stați în balcoane, că muriți de foame”, peste 2000 de cetățeni au lăsat baltă totul pentru a se alătura protestului.
„Ghici ghicitoarea mea, cine va pleca?”, „Du-te, Băsescu, după Ceaușescu”, „Ieși afară, javră ordinară”, „anticipate” și „demisia”, au fost hiturile speranței renăscute.
Mă gândeam în acele clipe ce-or simți profitorii acestei puteri care a sleit țara, văzând cum se apropie funia de par?! Și mă mai gândeam că dacă astăzi și mâine și încă doar vreo câteva zile (nu e nevoie de mai mult), flacăra acestei speranțe renăscute nu se stinge, dacă acest puseu de demnitate populară pornit nu de la foame ci de la o nedreptate strigătoare la cer făcută de un mincinos notoriu unui om cinstit se amplifică în loc de a se moleși, avem o șansă să ne salvăm. Prin alegeri anticipate, organizate de oricine altcineva decât de banda portocalie.

Contele de Saint GermainEditorialeÎn momentele critice se dezvăluie caracterele. Dacă extindem acest adevăr la mass media, am putea spune: când puterea e în pericol se văd în clar slugile ei. Citesc acum, la prima oră, presa electronică și descopăr ceva șocant pentru o țară la 22 de ani după ce,...Blog politic si polemic