Scorul acestui articol
[Total: 26 voturi. Media: 4.6]

Am fost câteva zile la Paris. Nu doar ca să văd pe viu două finale la Roland Garros dar și pentru asta.

Am găsit un Paris cu pulsul mărit. Și afișând, sub o tensiune de infrasunete, un calm vigilent.

Totul părea ca alte dăți, doar că pe străzi patrulau militari in uniforme de camuflaj, cu arme automate ce arătau extrem de sofisticat.

La intrarea în Complexul Roland Garros am trecut prin patru filtre. Primul, control bagaje. Al doilea, control corporal cu detectoare de metal. Al treilea, control bagaje + control corporal + control bilete. Ultimul, controlul biletelor (individualizate cu nume și prenume) și confruntarea acestora cu documentele de identitate ale posesorului. Despre meciuri, poate altă dată. Doar atât: nu le-am prea purtat noroc americanilor. Și Serena Williams și frații Bryan au trebuit să accepte că lumea se schimbă.

Despre inundații și greve am aflat doar seara, târziu, când am ajuns la hotel și am deschis televizorul. Mi-au atras atenția două aspecte:

  • primul, un reprezentant al Ministerului de Interne din Franța care spunea că după 1,5 ani de alertă continuă și stres în condiții de război, oamenii lui, polițiștii de pe străzi, sunt foarte obosiți. Iar ce e mai greu, abia acum vine. Căci urmează marea provocare, Campionatul European de Fotbal;
  • al doilea, modul în care și oficialitățile și cetățenii intervievați acceptau, ca pe un drept inalienabil al protestatarilor, grevele în plină desfășurare. Nu am auzit pe nimeni să-i acuze pe greviști că nu își iubesc și respectă țara, ba, mai mult, că și-ar trăda-o, pentru că „tocmai acuma și-au găsit să paralizeze transporturile și industria, când sunt și inundații istorice și amenințări teroriste fără precedent, iar ochii întregii lumi sunt ațintiți spre Franța marilor competiții sportive în derulare sau la orizont: tenis, fotbal, ciclism”.

Inevitabil mi-am amintit de cariatidele de mucava ale justiției noastre dâmbovițene, despletitele doamne Macovei și Prună  care spuneau că, în condițiile luptei anticorupție, drepturile omului nu pot fi exercitate pe deplin, discuția despre aceste drepturi fiind un lux.

Iată deosebirea între o țară puternică, în care democrația este îmbrățișată convingător, cu toate bunele și relele ei, și o țară cu instituții și lideri în derivă care nu știu să se comporte altfel decât au învățat de la predecesori: abuziv și disprețuitor la adresa celor mulți.

Francezii au în cultură, în educație și în sânge componentele fără de care noțiunea de existență demnă nu are sens: libertate, egalitate, fraternitate.  Ei simt mai bine decât oricine, și istoria lor o demonstrează, că dreptul la luptă socială legală nu li-l poate confisca nimeni. Căci este un drept al omului, adică al fiecăruia dintre ei. Statul nu reprezintă o domnișoară cu care trebuie să te porți cu mănuși ci un mecanism cu tendințe mereu autoritariste, căruia trebuie să-i opui rezistență ori de câte ori dă semne că și-a uitat menirea și limitele de intervenție.

Când vom ajunge și noi să trăim din convingeri democratice și nu din lozinci, să ne solidarizăm în jurul cauzelor juste și să trimitem la periferia politicii pe toți cei ce au tendința să ne sugrume atunci când încercăm să ne exercităm drepturi fundamentale?

Felicitări, dragi francezi, pentru puterea de a rămâne voi înșivă chiar și în momente dificile. Vă prețuiesc și mă regăsesc mult mai mult în voi, în naturalețea voastră, uneori naivă, de ființe sociale vii și greu de manipulat, decât în morga celor ce pozează în atotputernici, atoateștiutori, și care ne învață ce e bine și ce e rău dar nu în beneficiul nostru ci al lor.

Contele de Saint GermainEditorialeCampionatul European de Fotbal,Franta,fratii Bryan,Ministerul de Interne din Franta,Monica Macovei,Paris,Raluca Pruna,Roland Garros,Serena WilliamsAm fost câteva zile la Paris. Nu doar ca să văd pe viu două finale la Roland Garros dar și pentru asta. Am găsit un Paris cu pulsul mărit. Și afișând, sub o tensiune de infrasunete, un calm vigilent. Totul părea ca alte dăți, doar că pe străzi patrulau militari in...Blog politic si polemic