Scorul acestui articol
[Total: 0 voturi. Media: 0]

Iubitorii de schimbări spectaculoase ar trebui să fie recunoscători discontinuităţilor. Marile salturi presupun ruperea inerţiei. Iar continuitatea, în orice formă s-ar manifesta ea, este inerţie pură.
Sunt unii formaţi în spiritul unei neobosite acţiuni radicale. Pentru ei căile de mijloc, mai puţin traumatizante (să zicem negocierea, odihna întremătoare) înseamnă abandon, colaboraţionism, virilitate castrată. Generali de armată care pun la cale comploturi după ce pacea s-a aşternut, doar – doar or aprinde din nou fitilele răzmeriţei; chirurgi care ar trata până şi o banală răceală printr-o extirpare de amigdale sau polipi, ca să nu-şi trădeze îndemânările. Şi exemplele ar putea continua. Le opresc însă aici pentru că nu-i nevoie de mai multe pentru a recunoaşte tiparul.
Perseverarea în a-l nega pe Johannis, şi după ce a fost ales, invocând aceleaşi teme forţate şi obosite din campanie, este, orice mi-ar spune inteligenţii mei critici de pe blog (chiar şi introducând în pledoarie teoria haosului), o formă de liniaritate neproductivă. O continuitate în ineficienţă. Păi dacă în campanie, când toată lumea era înfierbântată, prostiile cu şapte case sau cu traficul de copii sau cu vorbirea lentă ca semn de retard intelectual nu au prins (ba chiar au avut efectul invers, măsurat în peste un milion de voturi îndesate în urne cu năduf, din indignare), cum să credem că acum, după verdict, ele ar putea avea mai mare succes? Povestea drobului de sare nu înseamnă nicidecum logică liniară. Ea, în esenţă, ilustrează tocmai o fractură: prăpastia dintre posibil şi probabil. Iar acolo unde e prăpastie este, vezi începutul acestui comentariu, discontinuitate.
Cei care se simt jigniţi de metafora drobului de sare fie nu au citit povestea fie n-au înţeles-o în latura ei profundă. În ambele cazuri jignirea le vine dintr-o lipsă de bagaj şi nicidecum din străfulgerarea superioară a vreunei gândiri neliniare.
Omul a fost construit ca din 24 de ore ale zilei să doarmă 8. În reţeta asta somnul nu e văzut ca o boală a minţii treze ci ca un fortifiant al acesteia. Minte trează nu înseamnă scobitori sub pleoape. Ele pot răni dar, şi mai grav, pot desfigura şi crea repulsie în jur.
Am fost vigilent şi critic la adresa regimului Băsescu 4 ani la rând. Acum, ceva s-a schimbat. Nu în forma ideală a aşteptărilor mele (nici soluţia Ponta – preşedinte nu ar fi strâns mai multe puncte) dar în bine, din moment ce în locul lui Băsescu îl vom avea pe Johannis. Cred că, pentru toţi istoviţii în lupta infernală cu regimul Băsescu, binevenit acum ar fi un moment de respiro, de reflecţie şi nicidecum continuarea liniară a aceluiaşi război, ca şi cum nimic nu s-ar fi schimbat, ca şi cum Johannis ar fi avatarul lui Băsescu ori, şi mai rău, perfecţionarea în diabolism a acestuia.
Este nostim să văd străduinţe de-a dreptul oximoronice de a transforma binele in avocatul răului şi viceversa. @Cris vrea să-i folosească tocmai pe tinerii care l-au făcut victorios pe Johannis pentru a-l contesta pe Johannis. Zice despre ei, cu o ironie de dascăl anchilozat în epatări bibliografice, că ar fi generaţia facebook şi dex dar că, în acelaşi timp, ar funcţiona şi după o logică liniară. Hmmm! Scârţâie rău de tot echilibristica asta cu paradoxuri. Până la urmă, adevăraţii exponenţi ai acestui tzunami tehnologic pe care îl trăim în ultimele decenii, tzunami produs de incredibila deschidere spre virtualitate oferită de inteligenţa artificială sunt ei, nu ceilalţi. Dacă cineva, categorie socială, este mai pregătit şi mai predispus să înţeleagă şi să accepte mecanismele mecanicii cuantice (căci, de fapt, despre ea este vorba când invocăm interactiuni complexe şi nu despre teoria haosului care tratează aceste interacţiuni strict matematic, pe paternuri de instabilitate, fără apel la cauzalitate), atunci acest cineva este tocmai ridiculizata (pe nedrept) generaţie facebook. Ce-i are în primele rânduri (căci nu-i vorba strict de vârstă ci de altă ordine a valorilor şi priorităţilor) pe Steve Jobs, Stephen Hawking, Bill Gates, Mark Zuckerberg. A-i acuza de gândire liniară pe aceşti vizionari şi pe cei care, în multe feluri, îi reprezintă şi continuă este, ca să mă înţeleagă şi posesorii gândirii neliniare apud @Cris, ca şi cum i-ai declara pe farisei drept părinţii creştinismului.
Hai să nu ne mai sforţăm să construim teorii elucubrante ca să explicăm lucruri simple. Un om, desigur imperfect (dar cine este perfect?), a fost ales, la diferenţă de zece procente, preşedintele României. Nici nu şi-a început mandatul şi artilerişti intransigenţi au pus deja tunurile pe el. Foarte bine. Vigilenţa nu strică. Dar de ce să fie puşi la zid aceia care vor să-şi ţină speranţele în viaţă? Eu, unul, deşi, repet, l-am votat pe Ponta, vreau (şi deocamdată am resurse) să cred că Johannis va fi un preşedinte onest şi benefic pentru România. Nu va trebui multă vreme să ne lămurim daca am dreptate sau m-am amăgit din nou. Iar dacă Johannis mă va decepţiona, atunci când mă voi întoarce împotriva lui va pierde, dintr-un condei, dublu.

Contele de Saint GermainEditorialeBill Gates,discontinuitate,farisei,inertie,Klaus Johannis,logica liniara,Mark Zuckerberg,mecanica cuantica,Stephen Hawking,Steve Jobs,teoria haosului,Victor PontaIubitorii de schimbări spectaculoase ar trebui să fie recunoscători discontinuităţilor. Marile salturi presupun ruperea inerţiei. Iar continuitatea, în orice formă s-ar manifesta ea, este inerţie pură. Sunt unii formaţi în spiritul unei neobosite acţiuni radicale. Pentru ei căile de mijloc, mai puţin traumatizante (să zicem negocierea, odihna întremătoare) înseamnă abandon,...Blog politic si polemic