Dresură cu satrapi
Â
Doamne!
Lasa-ma sa stau de vorba cu Tine,
Nu fi Tata vitreg cu copilul Tau,
Care n-a facut in viata decat bine
Si n-a fost platit in schimb decat cu rau
Lasa-ma sa-Ti spun ca nu se poate
Sa ramai mereu asa cum esti,
Cand puterea Ta se-ntinde peste toate
Si cand toate sunt asa precum voiesti
Lasa-ma sa-Ti spun c-alcatuirea
Celor ce le crezi fara prihana
A-nceput sa razvrateasca omenirea,
Dornica de-o viata mai umana
Fa sa fie-asa precum se spune
C-ai fi vrut sa fii cu lumea toata –
Rau cu cele rele,
Bun cu cele bune –
Fii macar acum ce n-ai fost niciodata
Fa sa fie bine pentru bine
Si, la fel, frumos pentru frumos
Si sa fim si noi la fel cu Tine –
Cel-de-Sus la fel cu cei de jos.
(Ion Minulescu, Ruga pentru ziua schimbarii la față)
De secole, umanitariÈ™tii se tot întreabă cum ar putea fi îmblânziți satrapii.
Adică: există religii, există precepte morale, există dăruită în plămada fiecăruia dintre noi taina iubirii È™i totuÈ™i nu doar că pe pământ apar monÈ™tri cu chip uman dar nimic nu-i poate îndupleca, pe unii dintre ei, spre îndreptare. Forma cea mai simplă de a explica acest defect al speciei este ducerea principiului contrariilor la extrem. Dacă îl acceptăm pe Dumnezeu trebuie să ne resemnăm È™i cu existența Diavolului. Cum lumina nu are sens fără întuneric, tot aÈ™a binele îÈ™i primeÈ™te consistența din desfrâul răului.
Din această perspectivă,  întrebarea nu ar fi cum de Creatorul l-a distribuit în marea sa construcție È™i pe Diavol ci cum de îl îngăduie uneori pe acesta atât de redutabil încât triumfurile sale să zdruncine credința în atotputernicia binelui?!
Uneori îl vedem pe Diavol la doi paÈ™i de noi È™i pregetăm a-l recunoaÈ™te, deÈ™i aura lui sulfuroasă ne îneacă È™i ticăloÈ™ia lui ne dă fiori. Nu se poate să fie chiar el. El lucrează la scară mare, nu se distrează cu schingiuiri derizorii, de suflete mărunte aflate deja în agonie.
Uităm că Diavolul e ubicuu È™i că nu are un sex precis. El se cuibăreÈ™te deopotrivă în bărbati È™i femei,  în ființele rebutate la controlul calității umane, acolo unde nu e deranjat de bunătate, compasiune È™i alte asemenea tămâi respingătoare. Tot ce-i trebuie, ca să se facă comod în viitorul monstru È™i să treacă la acțiune, este un amestec de răutate È™i sadism în ființa aceluia, care să asigure ducerea la capăt cu succes a torturilor planificate.
Am trăit 10 ani de groază cu satrapul Băsescu. Cu distrugerea câtor ființe nevinovate È™i-a încărcat conÈ™tiința, în câte îmbârligături penale È™i-a băgat coada, ce dihănii instituționale a zămislit È™i a asmuțit asupra țăriÈ™oarei, sunt deja teme pe care viitorul le va cerceta mai degrabă prin prisma patologicului decât prin aceea a istoriei factuale.
Nici n-am scăpat bine de el, că Diavolul care l-a locuit È™i-a È™i puit iute o dublură în Raluca Prună, Ministrul Justiției. Și a nimerit, această dublură de diavol, într-un mediu cum nu se poate mai prielnic pentru setea lui de nemernicii. Căci doamna Prună se trage dintr-o familie care s-a dovedit, pe vremea ceauÈ™ismului, o gazdă ospitalieră, perfect dedicată aplaudării unor astfel de practici.
Cu noul chiriaÈ™ în pensiune, doamna Prună s-a dezlănțuit în cruzimi care să-i fie pe plac acestuia. Întâi a anulat privilegiul puÈ™căriaÈ™ilor de a-È™i reduce pedeapsa scriind cărți. Apoi i-a amăgit pe deținuți cu perspectiva unei posibile grațieri. Trasă de urechi că nu a avut mandat pentru aÈ™a ceva, a retractat, declanÈ™ând o revoltă de amploare în penitenciare. La ordinul ei, revolta a fost înăbuÈ™ită cu atrocități de ev mediu. A decis, cu zâmbetul pe buze: de grațiere nu poate fi vorba, noi inchisori nu se pot construi peste noapte, deci: vom plăti de la buget amenda uriaÈ™ă, de 85 milioane de euro pe an iar locatarii celulelor vor dormi tot câte doi în pat È™i, în compensație, vor respira doar 50% din aerul ce li se cuvine prin lege.
Seară de seară, doamna Prună îÈ™i adoarme chiriaÈ™ul codat È™i copitat citindu-i, ca pe un cântec de leagăn, următorul comunicat oficial al Administratiei Nationale a Penitenciarelor: „žIn puscariile din Romania se inregistreaza cate un deces la fiecare 3 zile. In ultimii 5 ani, au pierit in penitenciare 502 oameni. Dintre acestia, 425 au murit din cauza bolilor. Din 2010 pana in 2014, s-au sinucis 73 de detinuti, majoritatea adolescenti si tineri. Media de varsta a decedatilor, printre care si un batran de 100 de ani care a sfarsit in 2011 la Jilava, este de 47 de ani si 4 luni. In ultimii 3 ani s-a sinucis in medie un detinut la 19 zile (Statistica)”.
Eu gândesc aÈ™a: ce altceva, în afara unui sadism maladiv, te-ar împiedica pe tine, Ministru al Justiției în anul 2016, să propui amnistierea sau grațierea unor semeni aflați la capătul drumului, cărora le-ai putea alina astfel ultimele zile de viață fără a prejudicia în vreun fel (ba chiar dimpotrivă) interesul național?
Nu există astfel de cazuri? Presa a prezentat zeci. Bolnavi în faze terminale, nerecidiviÈ™ti, condamnați pentru infracțiuni minore, fără violență, care È™i-au ispăÈ™it peste 2/3 din pedeapsă. Sau victime ale unor abuzuri incredibile, ale unor nedreptăți strigătoare la cer precum cea făcută controloarei de bilete de tren care, pentru o aÈ™a zisă È™pagă de 60 lei, pentru care a tăiat È™i chitanță, a fost condamnată 2.5 ani cu executare…
Cum poate dormi liniÈ™tită doamna Prună È™tiind că este în puterea ei să facă ceva bun pentru oamenii aceÈ™tia nefericiți dar, din motive de „žmandat”, de ordine aproape militarizate în satrapie, îi lasă să moară ca pe niÈ™te câini? Vă spun eu cum: cu ajutorul diavolului din ea!
Un singur om dacă ar salva, dintre aceÈ™ti obidiți care nu mai au cum să facă rău societății, È™i tot ar fi un motiv de mândrie. Și profesională È™i umană. Dar doamna Prună poate salva nu unul ci sute, dacă nu mii. Însă n-o face.
N-o face! Și zâmbeÈ™te! Și spune că nu numai că nu-i pare rău dar îi pare bine!
Satrapii nu pot fi îmblânziți nici prin apel la cultură, nici prin apel la religie, nici prin stimularea rudimentelor lor de umanitate, prin nimic. Căci ei sunt purtătorii unei mari infirmități: le lipseÈ™te cu desăvârÈ™ire empatia.
Singurul stimul la care reacționează este frica. Dar nu frica de Dumnezeu ci frica animalică, de suferință fizică.
Prin urmare satrapii nu pot fi îmblânziți ci doar dresați. Și nu cu zăhărelul, ci cu biciul!
https://www.conteledesaintgermain.ro/dresura-cu-satrapi/23-08-2016EditorialeAdministratia Nationala a Penitenciarelor,diavol,empatie,Ion Minulescu,Raluca Pruna,Ruga pentru ziua schimbarii la fata,satrap Doamne! Lasa-ma sa stau de vorba cu Tine, Nu fi Tata vitreg cu copilul Tau, Care n-a facut in viata decat bine Si n-a fost platit in schimb decat cu rau Lasa-ma sa-Ti spun ca nu se poate Sa ramai mereu asa cum esti, Cand puterea Ta se-ntinde peste toate Si cand toate sunt asa precum voiesti Lasa-ma...Contele de Saint Germain de Saint Germainsaintgermain66@yahoo.comAdministratorContele de Saint Germain
Comentarii prin Facebook:
Pentru ca sa ii scoata din inchisoare pe cei care merita si nu pe cei cu pile trebuie sa fie mai mult decit un satrap, trebuie un om rational, corect si care sa nu se teama de detractori, pentru ca acestia vor exista la refuzul de a-i scoate pe cei cu pile. Or d-na Pruna e departe de cerintele astea.
De fapt nu stiu daca a fost vreun ministru cu aceste calitati de la revolutie incoace.
Asta nu inseamna ca o apar in vreun fel pe d-na Pruna de ce ziceti.
Doar ca problema asta e mai complicata.
Solutia ar fi tot imbunatatirea conditiilor din penitenciare, nu numai a unora, ex. a fratelui lui Basescu.
Si totusi, daca comparam suma zilnica alocata copiilor din orfelinate cu suma alocata bolnavilor in spitale si cu suma alocata puscariasilor nu stiu de cine sa-mi fie mai mila – cum s-ar putea impaca si capra si varza.
Cel mai ieftin si mai putin probabil ar fi tot un ministru capabil.
SATRÃP, satrapi, s. m. Guvernatorul unei provincii la vechii perÈ™i. ♦ Fig. Persoană (în special conducător) cu apucături despotice; despot, zbir, tiran. Șicanele mărunților satrapi locali, nemulțumiți de rigorile acestui magistrat, scrupulos pînă la manie. C. PETRESCU, C. V. 10. Pentru un indian, dumnezeirea este Vischnu, o altă speție de satrap. MACEDONSKI, O. IV 85.
Oare de ce acestă denumire, „satrap”, îmi dă furnici pe È™ira spinării? Da, È™tiu, CeauÈ™escu a fost un mare satrap, stăpân absolut peste 42 de satrapi județeni plus BucureÈ™tii, care, la rândul lor, aveau nenumăraÈ™i satrapi locali, stăpâni absoluți peste viețile noastre. AÈ™a am fost crescuți, aÈ™a am fost educați, aÈ™a am simțit mulți dintre noi… majoritatea, dar nu toți. Am zis „majoritatea”? Da, nu din greÈ™eala, este baza democrației, ceilalți nu contează. Numai că… de cele mai multe ori, nu majoritatea are dreptate, dar decide! S-a văzut asta de nenumărate ori de-a lungul istoriei, catastrofele ce au însoțit deciziile majorității fiind trecute artistic sub tăcere.
Dar ce se întâmplă acum? Nici măcar nu mai putem vorbi de o majoritate… nici măcar nu se mai salveaza aparențele, È™tiut fiind faptul că omul obiÈ™nuit, majoritatea obiÈ™nuită, nu poate să facă nimic, absolut nimic, e redusă la o tăcere absolută!
Cum aÈ™a? Iată aÈ™a! Să zicem că eu, Contele de Saint Germain, îmi construiesc un partid, un ong, o aiureală acolo! Păi, în secunda 2 avem de-a face cu grele probleme cu înregistarea, blablabla… să zicem că trecem. În secunda 3, vom avea chemări în justiție din partea majorității partidelor existente cum că am utilizat fonduri europene în interes personal, plus sute de ong-uri obediente de toate tipurile (am zis „sute” fiindca depăÈ™esc vreo 400, se poate verifica pe net, nu vă sfătuiesc, te doare capul) vorba lui Pieleanu: „Trebuia să participe la licitație, iar noi câÈ™tigam! Ce mai vreți?”
Bon! Vor fi procese, vor dura cât? Un an, doi… între timp… ați înțeles? Succes! Am obosit! Noapte bună! Hehehe! Garfield, motanu de pe acoperiÈ™
Să zicem că dimineață, la orele 1 AM, mi-a pornit calculatorul automat, ca È™i cum inteligența artificială a prins viață pe 24 august 2016.
Pe la orele 8 AM bateria telefonului meu era consumată de aplicațiile din fundal.
Nu m-am ascuns niciodată de securiÈ™tii români. Problema e că ei mă controlează din motive incompatibile cu „statul de drept”.
Hop, „aÈ™a cum am spus” de la început, campania Hexi pharma, pornită de la Tolontan se dovedeÈ™te astăzi că nu a fost decât deturnarea atenției de la cazul Black Cube.
„Testele efectuate de Institutul Cantacuzino arată că dezinfectanții erau diluați în limite legale. Rezultatele sunt È™ocante în condițiile în care Ministerul Sănătății susținea ca substanțele Hexi erau diluate È™i de 2.000 de ori.”
Propagandistul SECURIST, Cătălin Tolontan, s-a forțat s-o acopere pe căpetenia dulăilor mafiei securiste, Laura Codruța Kovesi.
O imagine surprinsă luni seara, 6 iunie, în fața Ministerului Sănătății, unde era parcată o mașină oficială cu steag francez ceea ce indică prezența unui oficial al Ambasadei Republicii Franceze, transmite flux24.ro, care mai spune că în termeni de business un lucru e cert: firma Hexi Pharma este definitiv scoasă din piața de profil, iar locul său trebuie de urgență preluat de altcineva. Vizita oficialului francez avea loc în acceași zi în care șefa DNA, Laura Codruța Kovesi, era medaliată de Ambasada Franței. Deci „vizita de lobby” a fost una cât se poate de serioasă și, se pare, la cel mai înalt nivel.Interesant, liderul mondial pe piața dezinfectanților este chiar compania franceză Anios, care era interesată de mai mult timp de scoaterea din joc a celor de la Hexi Pharma.. mai ales dupa refuzul lui Condrea de a le vinde afacerea.Acest lucru a fost evidențiat chiar de anchetele lui Cătălin Tolontan, într-una dintre ele acesta arătând că cei de la Anios au dat în judecată Ministerul Sănătății pentru că aceștia au acoperit faptul că Hexi Pharma distribuia dezinfectanți diluați.