Scorul acestui articol
[Total: 20 voturi. Media: 4.6]

Am început scrierea acestui articol cu titlul. De obicei fac invers. La sfârÈ™it, în funcție de acentele È™i nuanțele textului, adaug titlul ca un corolar. Semnificația acestei abateri de la regulă este că, de data asta, celebrez un triumf. Și, ca la Olimpiadă, dau întâietate podiumului cu imnul È™i drapelul È™i abia apoi fac loc comentariilor.

Ieri, la Sinteza Zilei, Mihai Gâdea a avut invitată în direct familia Bodnariu, de data asta în postură de învingătoare. Învingătoare într-un război uriaÈ™ cu Barnevernet, război calificat, la momentul anunțării lui în presă, ca „žimposibil de câÈ™tigat”.

Cum la acel „žmoment inițial” m-am implicat È™i eu, cu fragilele mele mijloace dar cu o uriaÈ™ă indignare, în lupta disproporționată a familiei Bodnariu cu balaurul,  aseară, la parada învigătorilor, m-am trezit podidit acolo, în fotoliul meu din fața televizorului, de o mândrie de coparticipant despre care vreau să vă spun câteva cuvinte.

„žNedreptatea” este o noțiune cu definire individuală. Ce reprezintă nedreptate pentru cineva poate reprezenta dreptate pentru altcineva È™i viceversa. În aceste condiții, totul poate fi relativizat, contestat, justificat. Nu există dreptate sau nedreptate absolută.

TotuÈ™i, când eu am inițiat acest blog, am făcut-o împins aproape cu brutalitate de un acut sentiment de revoltă împotriva unor nedreptăți. Nedreptățile, făcute în principal altora, nu mie, mi se păreau clare ca lumina zilei iar regimul Băsescu, autorul lor, se înfățiÈ™a atât de evident odios pentru o mare parte a românilor încât a nu mă ridica împotriva lui  însemna nu doar laÈ™itate ci È™i complicitate la o execuție în masă.

Priveam spre turma mută de nevoiaÈ™i ai periferiei îmbrânciți să plece în străinătate pentru a-È™i asigura supraviețuirea, eram deprimat de fețele deznădăjduite ale bugetarilor cu salarii amputate barbar, fețe care mă urmăreau ca un coÈ™mar în metrou, pe stradă, la piață… În vreme ce camarila de la putere huzurea, fura țara nu doar la figurat ci È™i la propriu: tunurile ANRP, casa din Mihăileanu, moÈ™ia de la Nana, terenurile dobândite prin spălarea de bani în conivență cu CăÈ™uneanu, etc. etc. etc!

Pentru mine acestea erau nedreptăți evidente È™i intolerabile. Pentru alții erau normale acte de guvernare.

Am fost întrebat È™i m-am întrebat: la ce bună toată această zbatere a mea când totul poate fi interpretat, răstalmăcit, deghizat? Am eu averi ori alte interese personale în dispută? Sunt apropiați ai mei victime ale binomului, de atac cu atâta înverÈ™unare abuzurile acestuia? Merită, necunoscuții È™i anonimii È™i cei pe care îi compătimesc fără să am vreo contribuție vinovată la nefericirea lor, acest sacrificiu personal? Și, în fond, are vreo noimă, vreun efect pozitiv, vreo consecință încurajatoare acest donchiÈ™otism epuizant?

După multe luni de îndoieli, aseară am primit niÈ™te răspunsuri.

În uriaÈ™ul efort de solidarizare cu familia Bodnariu, în care Antena 3 È™i pastorul Cristian Ionescu din Chicago au avut roluri determinante, articolele mele, preluate È™i de Cotidianul, nu au reprezentat mai mult decât o picătură într-un val purificator. Apartenența mea la acest val are însă (pentru mine, desigur), o triplă semnificație: de simbol, de recompensă, de imbold.

Simbol, pentru că fiecare dintre zecile de mii de români care au protestat în toate marile capitale ale lumii era, ca È™i mine, o picătură. Fără solidarizarea tuturor acestor picături valul nu ar fi existat. Și, desigur, nici victoria familiei Bodnariu.

Recompensă, deoarece investiția mea de suflet È™i timp într-o luptă, aparent fără È™anse, pentru o cauză dreaptă È™i nobilă, s-a dovedit a fi fost cu folos.

Imbold, pentru că lupta inițiată de mine prin deschiderea acestui blog nu s-a încheiat. Ea trebuie să continue È™i, pentru a împrospăta această fortă, e necesar, la  răstimpuri, un astfel de stimul. Răul împotriva căruia m-am ridicat cu circa 6 ani în urmă persistă în a-i batjocori pe români. Dacă, însă, invincibila È™i abuziva Barnevernet a putut fi îngenunchiată prin solidarizarea românilor de pretutindeni, sensibili la sentimentul de dreptate, de ce nu ar putea fi îndreptate È™i nedreptățile din țară printr-un val la fel de binefăcător.

În ceea ce mă priveÈ™te, în calitate de picătură sunt încă aici! După emisiunea de aseară, cu familia Bodnariu, mi-am recăpătat o bună parte din energia pierdută.

P.S. Acum observ în ce se leagă inițialele de la Simbol, Recompensă, Imbold: SRI! Ce bine ar fi dacă SRI, în loc să ne dezbine È™i să încerce a ne stăpâni cu forța È™i-ar propune să ne unească È™i să ne slujească strict după rolul pe care i-l conferă Constituția.

Contele de Saint GermainEditorialeBarnevernet,casa din Mihaileanu,Casuneanu,cazul Bodnariu,Constitutia Romaniei,Mihai Gadea,mosia de la Nana,patorul Cristian Ionescu din Chicago,Sinteza Zilei,SRI,tunurile ANRP,ziarul CotidianulAm început scrierea acestui articol cu titlul. De obicei fac invers. La sfârÈ™it, în funcție de acentele È™i nuanțele textului, adaug titlul ca un corolar. Semnificația acestei abateri de la regulă este că, de data asta, celebrez un triumf. Și, ca la Olimpiadă, dau întâietate podiumului cu imnul È™i...Blog politic si polemic