Scorul acestui articol
[Total: 0 voturi. Media: 0]

Împrejurările aducerii în urmă cu doar câteva zile a lui Omar Hayssam în România  conţine atâtea elemente aparent de neînţeles, prin prisma luptei politice de la noi şi a intereselor fiecărei tabere beligerante în raport cu acest eveniment neaşteptat, încât s-a constituit într-o adevărată enigmă pe care analiştii politici (şi nu numai ei) se întrec, frenetic, în a o dezlega.
Ipotezele de lucru ar fi:
a) Traian Băsescu nu era interesat de această repatriere, din cel puţin două motive:
a.1) Fuga din 2006 a lui OH a beneficiat de largul concurs al instituţiilor de siguranţă naţională ale României, al căror şef era Traian Băsescu. Explicarea, azi, de către teroristul “evadat”, a complicităţilor de care a beneficiat atunci, nu poate fi în interesul lui TB;
a.2) OH a făcut declaraţii pline de ameninţări voalate, îngrijorătoare pentru TB, încă de când se târguia în arest, cu generalul Degeratu, consilier prezidenţial, şi discuţia fusese înregistrată  de băieţii de la “doi şi-un sfert”(care au avut grijă ca stenogramele ei să apară şi in presă). Apoi, alte declaraţii legate de rolul “profesorului” în orchestrarea răpirii ziariştilor, au fost făcute anchetatorilor sirieni şi chiar, prin telefon, unor ziarişti cu notorietate din România.
b) Serviciile secrete din România (SRI, SIE, STE) sunt nu doar sub comanda instituţională a lui Traian Băsescu, şeful CSAT, dar s-au dovedit şi înregimentate intereselor particulare ale acestuia (a se vedea nenumăratele cazuri de urmărire informativă abuzivă a unor opozanţi ai lui TB, urmărire fructificată prin stenograme dubioase folosite de propaganda portocalie, şi, în revers, închiderea ochilor la fapte penale ale unor colaboratori ai lui TB care, fie pot dispărea fără urmă (precum Codruţ Marta), fie sunt protejaţi de orice agresiune penală (Udrea, Videanu, Blejnar etc.)).
c) Nicio acţiune desfăşurată peste hotare de armata română sau structuri ale celorlalte ministere reprezentate în CSAT, nu poate fi pusă în mişcare fără aprobarea CSAT deci, practic, fără aprobarea lui TB.
Se desprind, astfel, câteva consecinţe imediate ale acestor ipoteze:
i) Era imposibil ca TB să nu fi ştiut, cel puţin cu câteva zile înainte, că se pregăteşte o acţiune specială pentru aducerea în România a lui OH;
ii) Lui TB i-a fost imposibil să blocheze această acţiune, cu toată influenţa sa asupra serviciilor secrete din România si cu toate instrumentele pe care i le pune la dispoziţie preşedinţia CSAT;
iii) TB a fost obligat  să aprobe în CSAT acţiunea specială menţionată.
Este clar, la o interpretare de bun simţ a ipotezelor şi consecinţelor tocmai enumerate, că nivelul de comandă şi decizie privind “recuperarea” lui Omar Hayssam a depăşit forţa de influenţă a lui TB. Cum pe americani nu-i putem bănui, cel puţin deocamdată, că l-ar fi lăsat din braţe pe TB (preşedintele de paie perfect pentru interesele lor în zonă), săgetile unor deducţii logice ne direcţionează către implicarea Rusiei.
Nu are rost să demonstrez că există o ostilitate consolidată a Rusiei faţă de TB şi declaraţiile lui repetate, de ţânţar guraliv, privind: Marea Neagră (“lac rusesc”), Republica Moldova (“teritoriu românesc”) şi altele şi altele şi altele…
Faptele, cum le văd eu, arată astfel: urmare a implicării masive în conflictul din Siria, Rusia l-a capturat (întâmplător sau propunându-şi expres acest lucru) pe Omar Hayssam. Apoi s-a gândit să valorifice cât mai bine această captură, folosind teama (şi deci disponibilitatea la concesii majore) pe care ea o poate declanşa în preşedintele României.
Astfel se explică primirea de către TB a lui Nicolai Patruşev, de data de 17.06.2013. Patruşev avea să-l anunţe, într-un tete-a-tete, nu doar că Rusia îl deţine pe Omar Hayssam dar şi că acesta, cu ocazia debriefingului la care a fost supus, a făcut o serie de declaraţii ce s-ar putea să devină explozive dacă vor fi aduse la cunoştinţa mediei din România. Ipoteza că acesta a fost un subiect abordat de Patruşev cu prioritate a fost, de altfel, confirmată şi de declaraţia de presă pe care TB a făcut-o imediat după întrevedere. Cu o grabă suspectă (ce indica îngrijorare) dar şi cu pocirea numelui interlocutorului (Patruşin în loc de Patruşev), ce indica derută şi lipsă de concentrare, TB şi-a început discursul prin a spune următoarele:
“Vreau să comunic câteva lucruri, pentru că, sunt convins, prezenţa domnului Patruşev la Cotroceni nu va rămâne nespeculată, aşa că prefer să vă dau eu informaţii cu privire la discuţii, la ce s-a întâmplat în timpul prezenţei dânsului la Cotroceni. După cum ştiţi, Nikolai Patruşin este secretarul Consiliului de Securitate al Federaţiei Ruse şi principalul obiectiv al prezenţei dânsului la Cotroceni a fost semnarea unui memorandum la nivelul dânsului, deci între domnul Patruşev şi domnul Fota, care vizează colaborarea dintre Consiliul de Securitate al Federaţiei Ruse şi CSAT-ul din România.  În interiorul memorandumului s-a stabilit cooperarea pe mai multe paliere. Le voi menţiona pe cele mai multe dintre ele. Cooperare în lupta împotriva terorismului. Este de interes maxim pentru noi,…”.

Ce putea să facă TB în faţa unei asemenea ameninţări? Să spună că nu doreşte recuperarea marelui terorist român? Ar fi fost şi descalificant şi inutil pentru că Rusia ar fi putut, oricând, să dea în vileag toată povestea. Mai ales că, în aceeaşi zi, Patruşev s-a văzut şi cu premierul Ponta care, sunt convins, in faţa unei atât de neaşteptate pleşti, a promis tot concursul.
Putea TB să blocheze în CSAT preluarea de la ruşi a lui OH? Teoretic da. Practic însă nu, din perspectiva rolului, în care s-a autodistribuit, de apărător înfocat al justiţiei.
Prin urmare, tot ce i-a mai rămas lui TB să facă, a fost să înghită şobolanul cirilic pe nemestecate şi să încerce a da impresia că această spectaculoasă şi neaşteptată mişcare i-a aparţinut, că este meritul său de mare tactician, că de-acum încolo îl putem considera un fel de Barak Obama iar pe ciracii lui de la servicii un fel de Seal 6. A decis aşadar să-şi extragă consilierul – purtător de cuvânt din pijamale şi să-l pună să dea cel mai matinal şi stupid comunicat de presă din ultimii ani al unei instituţii româneşti (era în jur de 7.00 a.m.). Că Omar Hayssan a fost predat Poliţiei Române şi că mulţi nu vor mai dormi liniştiţi din acest moment.
Din nou o grabă suspectă, ameninţări, semn clar de panică şi nervi scăpaţi de sub control.
Cât despre declaraţia din după-amiaza aceleiaşi zile: “România a efectuat o operaţiune neautorizată pe teritoriul altui stat”, eu cred că, mai degrabă, Rusia a efectuat o astfel de operaţiune neautorizată, capturându-l din mâinile sirienilor pe OH. România a“păcătuit” cel mult prin aceea că a încărcat “coletul” predat de ruşi la bordul avionului său militar şi l-a transportat apoi în ţară.
Celor mulţi, care se îngrijorează de CINE îl va interoga în continuare pe OH, dacă vor fi procurorii lui Băsescu sau cei ai lui Ponta, le pot spune doar atât: să stea liniştiţi, au stors ruşii deja de la OH tot ce era de stors. Iar dacă, în extremis, va fi cazul, dacă OH va avea ghinionul să moară prematur, cu zile, programat, ori dacă îşi va suci declaraţiile, Radio Rusia va veghea ca adevărul să triumfe.
Vor urma zile interesante. Trăiască războiul (în devenire) rece.

Contele de Saint GermainEditorialeBarak Obama,Blejnar,Codrut Marta,CSAT,generalul Degeratu,Nicolai Patrusev,Omar Hayssam,Radio Rusia,Seal 6,SIE,SRI,STE,Traian Basescu,Udrea,Victor Ponta,VideanuÎmprejurările aducerii în urmă cu doar câteva zile a lui Omar Hayssam în România  conţine atâtea elemente aparent de neînţeles, prin prisma luptei politice de la noi şi a intereselor fiecărei tabere beligerante în raport cu acest eveniment neaşteptat, încât s-a constituit într-o adevărată enigmă pe care analiştii politici...Blog politic si polemic