Scorul acestui articol
[Total: 0 voturi. Media: 0]

Împrejurările aducerii în urmă cu doar câteva zile a lui Omar Hayssam în România  conține atâtea elemente aparent de neînțeles, prin prisma luptei politice de la noi și a intereselor fiecărei tabere beligerante în raport cu acest eveniment neașteptat, încât s-a constituit într-o adevărată enigmă pe care analiștii politici (și nu numai ei) se întrec, frenetic, în a o dezlega.
Ipotezele de lucru ar fi:
a) Traian Băsescu nu era interesat de această repatriere, din cel puțin două motive:
a.1) Fuga din 2006 a lui OH a beneficiat de largul concurs al instituțiilor de siguranță națională ale României, al căror șef era Traian Băsescu. Explicarea, azi, de către teroristul „evadat”, a complicităților de care a beneficiat atunci, nu poate fi în interesul lui TB;
a.2) OH a făcut declarații pline de amenințări voalate, îngrijorătoare pentru TB, încă de când se târguia în arest, cu generalul Degeratu, consilier prezidențial, și discuția fusese înregistrată  de băieții de la „doi și-un sfert”(care au avut grijă ca stenogramele ei să apară și in presă). Apoi, alte declarații legate de rolul „profesorului” în orchestrarea răpirii ziariștilor, au fost făcute anchetatorilor sirieni și chiar, prin telefon, unor ziariști cu notorietate din România.
b) Serviciile secrete din România (SRI, SIE, STE) sunt nu doar sub comanda instituțională a lui Traian Băsescu, șeful CSAT, dar s-au dovedit și înregimentate intereselor particulare ale acestuia (a se vedea nenumăratele cazuri de urmărire informativă abuzivă a unor opozanți ai lui TB, urmărire fructificată prin stenograme dubioase folosite de propaganda portocalie, și, în revers, închiderea ochilor la fapte penale ale unor colaboratori ai lui TB care, fie pot dispărea fără urmă (precum Codruț Marta), fie sunt protejați de orice agresiune penală (Udrea, Videanu, Blejnar etc.)).
c) Nicio acțiune desfășurată peste hotare de armata română sau structuri ale celorlalte ministere reprezentate în CSAT, nu poate fi pusă în mișcare fără aprobarea CSAT deci, practic, fără aprobarea lui TB.
Se desprind, astfel, câteva consecințe imediate ale acestor ipoteze:
i) Era imposibil ca TB să nu fi știut, cel puțin cu câteva zile înainte, că se pregătește o acțiune specială pentru aducerea în România a lui OH;
ii) Lui TB i-a fost imposibil să blocheze această acțiune, cu toată influența sa asupra serviciilor secrete din România si cu toate instrumentele pe care i le pune la dispoziție președinția CSAT;
iii) TB a fost obligat  să aprobe în CSAT acțiunea specială menționată.
Este clar, la o interpretare de bun simț a ipotezelor și consecințelor tocmai enumerate, că nivelul de comandă și decizie privind „recuperarea” lui Omar Hayssam a depășit forța de influență a lui TB. Cum pe americani nu-i putem bănui, cel puțin deocamdată, că l-ar fi lăsat din brațe pe TB (președintele de paie perfect pentru interesele lor în zonă), săgetile unor deducții logice ne direcționează către implicarea Rusiei.
Nu are rost să demonstrez că există o ostilitate consolidată a Rusiei față de TB și declarațiile lui repetate, de țânțar guraliv, privind: Marea Neagră („lac rusesc”), Republica Moldova („teritoriu românesc”) și altele și altele și altele…
Faptele, cum le văd eu, arată astfel: urmare a implicării masive în conflictul din Siria, Rusia l-a capturat (întâmplător sau propunându-și expres acest lucru) pe Omar Hayssam. Apoi s-a gândit să valorifice cât mai bine această captură, folosind teama (și deci disponibilitatea la concesii majore) pe care ea o poate declanșa în președintele României.
Astfel se explică primirea de către TB a lui Nicolai Patrușev, de data de 17.06.2013. Patrușev avea să-l anunțe, într-un tete-a-tete, nu doar că Rusia îl deține pe Omar Hayssam dar și că acesta, cu ocazia debriefingului la care a fost supus, a făcut o serie de declarații ce s-ar putea să devină explozive dacă vor fi aduse la cunoștința mediei din România. Ipoteza că acesta a fost un subiect abordat de Patrușev cu prioritate a fost, de altfel, confirmată și de declarația de presă pe care TB a făcut-o imediat după întrevedere. Cu o grabă suspectă (ce indica îngrijorare) dar și cu pocirea numelui interlocutorului (Patrușin în loc de Patrușev), ce indica derută și lipsă de concentrare, TB și-a început discursul prin a spune următoarele:
„Vreau să comunic câteva lucruri, pentru că, sunt convins, prezența domnului Patrușev la Cotroceni nu va rămâne nespeculată, așa că prefer să vă dau eu informații cu privire la discuții, la ce s-a întâmplat în timpul prezenței dânsului la Cotroceni. După cum știți, Nikolai Patrușin este secretarul Consiliului de Securitate al Federației Ruse și principalul obiectiv al prezenței dânsului la Cotroceni a fost semnarea unui memorandum la nivelul dânsului, deci între domnul Patrușev și domnul Fota, care vizează colaborarea dintre Consiliul de Securitate al Federației Ruse și CSAT-ul din România.  În interiorul memorandumului s-a stabilit cooperarea pe mai multe paliere. Le voi menționa pe cele mai multe dintre ele. Cooperare în lupta împotriva terorismului. Este de interes maxim pentru noi,…”.

Ce putea să facă TB în fața unei asemenea amenințări? Să spună că nu dorește recuperarea marelui terorist român? Ar fi fost și descalificant și inutil pentru că Rusia ar fi putut, oricând, să dea în vileag toată povestea. Mai ales că, în aceeași zi, Patrușev s-a văzut și cu premierul Ponta care, sunt convins, in fața unei atât de neașteptate plești, a promis tot concursul.
Putea TB să blocheze în CSAT preluarea de la ruși a lui OH? Teoretic da. Practic însă nu, din perspectiva rolului, în care s-a autodistribuit, de apărător înfocat al justiției.
Prin urmare, tot ce i-a mai rămas lui TB să facă, a fost să înghită șobolanul cirilic pe nemestecate și să încerce a da impresia că această spectaculoasă și neașteptată mișcare i-a aparținut, că este meritul său de mare tactician, că de-acum încolo îl putem considera un fel de Barak Obama iar pe ciracii lui de la servicii un fel de Seal 6. A decis așadar să-și extragă consilierul – purtător de cuvânt din pijamale și să-l pună să dea cel mai matinal și stupid comunicat de presă din ultimii ani al unei instituții românești (era în jur de 7.00 a.m.). Că Omar Hayssan a fost predat Poliției Române și că mulți nu vor mai dormi liniștiți din acest moment.
Din nou o grabă suspectă, amenințări, semn clar de panică și nervi scăpați de sub control.
Cât despre declarația din după-amiaza aceleiași zile: „România a efectuat o operațiune neautorizată pe teritoriul altui stat”, eu cred că, mai degrabă, Rusia a efectuat o astfel de operațiune neautorizată, capturându-l din mâinile sirienilor pe OH. România a”păcătuit” cel mult prin aceea că a încărcat „coletul” predat de ruși la bordul avionului său militar și l-a transportat apoi în țară.
Celor mulți, care se îngrijorează de CINE îl va interoga în continuare pe OH, dacă vor fi procurorii lui Băsescu sau cei ai lui Ponta, le pot spune doar atât: să stea liniștiți, au stors rușii deja de la OH tot ce era de stors. Iar dacă, în extremis, va fi cazul, dacă OH va avea ghinionul să moară prematur, cu zile, programat, ori dacă își va suci declarațiile, Radio Rusia va veghea ca adevărul să triumfe.
Vor urma zile interesante. Trăiască războiul (în devenire) rece.

Contele de Saint GermainEditorialeBarak Obama,Blejnar,Codrut Marta,CSAT,generalul Degeratu,Nicolai Patrusev,Omar Hayssam,Radio Rusia,Seal 6,SIE,SRI,STE,Traian Basescu,Udrea,Victor Ponta,VideanuÎmprejurările aducerii în urmă cu doar câteva zile a lui Omar Hayssam în România  conține atâtea elemente aparent de neînțeles, prin prisma luptei politice de la noi și a intereselor fiecărei tabere beligerante în raport cu acest eveniment neașteptat, încât s-a constituit într-o adevărată enigmă pe care analiștii politici...Blog politic si polemic